wow ... așa înțelege jurnalistul român să contribuie, prin muncă nulă, la progresul țării

Faptul ca Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității București promovează frecvent asemenea anunțuri .... spune cam tot despre nivelul învățământului universitar românesc și despre colapsul generalizat actual al întregii societăți. Se promovează cultul LENEI, al banilor nemunciți sau munciți superficial ... dar mai bine citiți singuri anunțul.

 IP Media caută redactori

Noi, adica IP Media punem pe picioare un portal “super awesome” (nu prea se potrivește cu ceea ce mai învățăm de la unii profesori, adică să ne respectăm limba maternă și să nu o mai otrăvim cu tot felul de chestii ”cool”, cu atât mai mult un astfel de anunț nu are ce căuta pe site-ul FJSC!!) si cautam oameni care sa puna umarul. Tema portalului e “fancytudinea” - mondenitati, vedete, lifestyle, fashion, arta, style advice, events, diete & sport samd. (da, sigur, exact de asta duceam lipsă. De o publicație de cultură sau istorie sau artă nu v-ați apuca!)

Ma intereseaza in primul rand persoane care sa aiba cuvintele la purtator, nu neaparat mega-obsedati de domeniu.

Pe scurt, caut studenti de anul II sau III, fara slujbe sau cu suficient timp liber.

 Ce oferim:
Training.
Supravegherea unui colectiv editorial / de corectura.
Un stil flower-power de a munci, fara stres (prea mult).

Posibilitati, multe posibilitati.
Putem sa iti dam si hartoaga ca ai facut practica la noi.
O sa iti punem poza pe site si numele in byline. (OMG, fata, fata, cat de cool!)

Pe sleau - monetizarea tine foarte mult de redactori. La inceput, siteul va produce zero lei, insa pe masura ce capata popularitate, va face si bani, iar daca alegi sa continui colaborarea, vei fi platit/a la numar de articole. 

Iti dai seama? O sa poti sa te lauzi prietenelor ca ai facut parte din colectivul fondator al unui portal grozav! Deci, practic, la inceput, e ca un fel de internship, dar mult mai serios, pentru ca ne asteptam sa facem bani alaturi de tine, nu doar sa ne faci cafele si sa te lasam sa te uiti la noi cum muncim. Sau poti sa o consideri o perioada de proba - si pt noi, dar si pt tine.

Ma cheama Alexandru Dumitru si ma contactezi cu un CV si 3 cuvinte la “404 arond ipmedia punct ro”. Daca e totul OK, vii in vizita, la o partida de foaie cu pix si discutam.

Sursa:  http://etajul6.ro/fjscnews/2012/02/22/ip-media-cauta-redactori/

Nu există dovadă mai relevantă cum că anumite categorii de oameni nu pot fi responsabilizate și că nu le pasă de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Pur și simplu sunt imuni. Alarmant este că o instituție supremă care răspunde de educația tinerei generații promovează așa ceva!

Update

Am trimis această postare cadrului didactic care gestionează site-ul de știri al Facultății. Nu mi-a dat feed-back (deci a refuzat comunicarea cu mine), dar eu nu am mai regăsit anunțul lor pe site (e și ăsta un tip de feed-back, nu? Adică a reacționat totuși.) Asta înseamnă, printre altele, să ai puțin spirit civic, să îți pese de lumea în care trăiești, vrei sau nu vrei. Asta nu înțeleg ceilalți, care nu reacționează niciodată la ceea ce nu le place în jur, deși știu că ceea ce nu le place, pe termen lung, ne periclitează ca specie, ca nație, ca orice vrei tu. Letargia este lopata care sapă zilnic la propriul nostru mormânt.

 

Cum se combate evaziunea fiscală?

Sunteţi siguri că vreţi să aflaţi un răspuns posibil şi care se şi întâmplă în România de astăzi? Iaca de citeşte (Sursa: revista „Taxe şi impozite” nr. 1, ian. 2012): 

 PRIN NERESPECTAREA CODULUI FISCAL DE CĂTRE ADMINISTRAŢIILE FISCALE! Punct şi de la capăt:
Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003, care a suferit multe modificări de-a lungul celor 8 ani de când acţionează, este şi trebuie să fie „Biblia” organelor fiscale ale administraţiilor financiare de sector din Bucureşti şi a celor municipale şi orăşeneşti din ţară şi trebuie să fie cunoscut cu sfinţenie. El trebuie să fie cunoscut şi de către contribuabili, în măsura în care vin în contact cu prevederile acestuia.   Evaziunea fiscală din România este o „plagă” care nu se poate vindeca din cauze multiple, ce depind atât de organele fiscale, cât şi de contribuabili.
  Cum acţionează organele fiscale pentru combaterea evaziunii fiscale din România? Prin necunoaşterea Codului fiscal pe care trebuie să-l aplice.
Exemplu:
Un contribuabil, chiriaş într-un imobil naţionalizat din sectorul 3, care are ca vecini alţi doi contribuabili ce şi-au cumpărat, între timp, apartamentele situate în acelaşi imobil, are dreptul să primească subvenţie pentru încălzire, de la primărie, pentru că are un venit mediu sub 780 lei/membru de familie.
  Se duce să se înscrie pe lista de beneficiari ai dreptului de subvenţie pentru încălzire şi i se cere să aducă dovada că nu are datorii către fisc. Ce mare greutate ar fi ca instituţiile statului să comunice între ele? Uite frate, dosarul lui X-lescu. Ia să vedem noi dacă are datorii la fisc. Într-o eră a ultra-tele-comunicaţiilor de tot felul, instituţiile statului încă ne trimit de la un ghişeu la altul, dintr-un colţ în altul al oraşului sau judeţului. Se duce la organul fiscal de care aparţine şi solicită această adeverinţă, dar acolo i se spune că are de plătit o sumă ce reprezintă impozitul pe terenul de sub apartamentul închiriat în care locuieşte, pe ultimii 5 ani. Contribuabilul, contrariat, ştiind că el nu este proprietar al terenului, se duce la directorul administraţiei financiare în audienţă şi acesta încearcă să-l convingă că trebuie să plătească acest impozit, spunându-i că la el se vor adăuga şi penalităţi de întârziere şi dobânzi!!
  Astfel se combate evaziunea fiscală în România, prin obligarea la plata unui impozit pe care îl datorează statul de către un contribuabil, care nu este obligat, potrivit legii, să-l plătească, dar îl va plăti pentru stat, fiindcă funcţionarii săi nu cunosc Codul fiscal, iar el are nevoie de adeverinţă pentru a beneficia de subvenţia la încălzire.
Iată ce spune art. 256 din Codul fiscal:
„Art. 256. – (1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.”
Şi unde spre prevede altfel? La alin. (3):
„(3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrative teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosinţă, se stabileşte taxa de teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.”
Şi acest text se repetă şi la pct. 73 alin. (2³) din normele de aplicare ale Codului fiscal, care este urmat de un text comun contribuabililor de la acest alin. (2³), conform notei de la alin. (2):
„Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) – care precizează că aceştia sunt proprietarii terenurilor – vor anexa la declaraţia fiscală, o fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii respective. În situaţia în care în act nu sunt înscrise suprafaţa terenului, categoria de folosinţă şi suprafaţa construită la sol a clădirilor, acolo unde sunt amplasate clodiri, la act se anexează, în mod obligatoriu, un certificat emis de către persoana juridică care a transmis aceste date, prin care se confirmă realitatea menţiunilor respective.”
Cine este contribuabilul care trebuie să anexeze la declraţia fiscală actul de confirmare a faptului că terenul respectiv este închiriat, este construit în totalitate sau parţial şi este supus taxei de teren? Tocmai primăria sectorului 3 care îl administrează prin închiriere!
Şi mai este de reţinut pentru acest caz şi art. 257 lit. a) şi g¹):
„Art. 257. Scutiri
Impozitul pe teren nu se datorează pentru:

a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire; (...) g¹) orice teren proprietate a statului, unităţilor administrativ teritoriale sau a altor instituţii publice, aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice.”

Deci la art. 257 lit. g¹) se găseşte răspunsul la cazul comentat: terenul proprietate a statului aferent cotei din clădire a cărui titular este tot el, este SCUTIT!! Lucru consfinţit şi de lit. a) pentru orice teren construit care este scutit.

(....) Oare câte asemenea cazuri mai există în România, iar oamenii se duc şi plătesc numai ca să poată obţine o dovadă necesară pentru a beneficia de subvenţie la încălzire, de exemplu?
Aşa înţeleg organele statului să combată evaziunea fiscală din România, încălcând prevederile Codului fiscal şi obligându-i pe cetăţenii nedatornici să plătească ceea ce nu datorează şi nu sunt obligaţi s-o facă, ci tot organele statului care nu-şi fac datoria şi încalcă legea.

V. Greceanu, expert contabil

Sursa: revista „Taxe şi impozite” nr. 1, ian. 2012

abordări în situație de criză

14.02.2012

Este complicat să te descurci prin jungla necoordonată a postărilor din lumea virtuală. Ajungi să nu mai deţii un filtru de clasificare a informaţiei. Peste tot opinii, editoriale, ştiri mai mult sau mai puţin părtinitoare, se bate enorm de multă monedă pe emoţie, pe afectiv, pe uman. Este foarte uşor să aluneci pe o pantă sau alta, ambele fiind contradictorii sau dându-şi reciproc în cap, cu bună ştiinţă.
    Am fost mereu de acord şi am scris despre CULTUL LENEI în România. Ca generalizare. O combinaţia ucigătoare de lene, comoditate, şantaj, goana după un câştig uşor sau nemuncit chiar, ca să nu spun direct pe numele de sine al substantivului: puturoşenie. Alarmant este faptul că, dacă apuci să trăieşti prea mult pe-aici, virusul te poate ajunge şi pe tine, indiferent de cât de spartan eşti sau cât de terorizat de CULTUL MUNCII ai fost în copilărie. Ajungi să te complaci. Ajungi să devii părtinitor şi empatic cu cei care muncesc din gură, mai puţin din restul corpului. Ajungi să vrei să fii asistat social, că e mai puţin obositor. Ajungi să dai tot timpul vina pe celălalt. Şi acum, e trendul acesta crescător de a da vina pe EL, STATUL, GUVERNUL, BĂSESCU, BOC, UNGUREANU, CLASA POLITICĂ. Ajungi să te uiţi pasiv cum vecinul care şi-a parcat maşina în dreapta maşinii tale, aruncă cu dezinvoltură, toată zăpada de pe maşina lui, pe maşina ta. Şi apoi, să zicem că te apuci să-ţi dezăpezeşti maşina. Ce faci cu zăpada? O arunci pe maşina din dreapta maşinii tale, unde în altă parte? Este abominabil.
    Mergeam aseară – 13 februarie - pe strada Dr. Lister, spre Piaţa Operei. Este un cartier de vile mic burgheze, oricine aproape că şi-ar dori să locuiască acolo. Zeci de maşini înghiţite de zăpada nou căzută. Ningea de 24 de ore deja, peste deja metrul de zăpada aşternut din săptămâna anterioară. Într-o curbă, un individ dădea cu mult nesaţ la zăpadă, eliberându-şi propria maşină. Arunca zăpada pe o altă maşină, care era aproape dispărută sub zăpada mai veche. Zic: „Aveţi ciudă pe posesorul maşinii aceleia, de aruncaţi zăpada peste ea?” „Ah nu, dar asta e o maşină care nu mai circulă, de un an stă aici.”
    În acelaşi perimetru, de la balconul unei vile, aflat la etajul întâi, o cucoană îşi dezăpezea balconul de pe colţ. Cum vila era chiar la stradă, că aşa sunt dispuse locuinţele din zonă, ea arunca zăpada de sus direct pe trotuar. Astfel că blocase accesul pe trotuar şi pietonii aveau o singură alternativă: cele două şanţuri formate pe carosabil ca urmare a trecerii vreunei maşini mai puternice. Delirant, absolut delirant. Desigur că o altă variantă pe care ar fi avut-o madama respectivă ar fi fost să dea zăpada în jos, frumuşel, pe lângă zidul casei, în propria curte.

Pe la Facultatea de Medicină am avut un deja vu fantastic: Prin anii 84 cred mă aflam exact în același loc, era seară, ningea, tone de zăpadă peste tot, ieșisem de la școală și mergeam spre casă, cu ghiozdanul destul de greu. Pe vremea aceea, în apartamente era la fel de frig ca afară, doar că nu ningea. Pe vremea aceea, când nu venea un autobuz, tramvai sau troleu, putea să însemne și o așteptare de două ore! Așa că o luasem la pas, prin nămeți, pe străzile pustii, prin ninsoare, singură, sărăcăcios îmbrăcată, cu niște șoșoni negri, urâți, în dresuri groase, urâte – nu era permis să purtăm pantaloni la școală.

Pe strada paralelă cu zidul Palatului Cotroceni, îngrămădită în zăpadă, o grămadă de haine. Care mișca. Era o bătrânică. Se mișca teribil, teribil de greu. Era singură, ieșise în încercarea de a ajunge să cumpere ceva de mâncare. Era la o distanță de vreo 200 de m de casa ei. Unde să se ducă? Nici eu nu știam unde să mă duc după mâncare, în zona aceea, ar fi însemnat cel puțin o oră. Am condus-o înapoi acasă și i-am dat ce cumpărasem eu azi de la MegaImage. Luasem 3 kg de mălai, să dau la porumbei. I-am lăsat două. Mai aveam două pahare de iaurt simplu, fiecare la 500 ml, lămâi și cartofi. Puține chestii, cât să pot duce într-un rucsac mic. I-am lăsat tot, doar lămâile nu le-a vrut. Plângea. Îți dai seama? Plângea într-un oraș ca Bucureștiul, oare ce-o fi cu bătrânii din satele înzăpezite, singuri, fără curent electric, fără căldură, fără să poată da de veste nimic nimănui .....

14 februarie 2012

Azi dimineaţă, în drum spre birou, pe o stradă paralelă cu Dr. Lister, Costache Negri, cete de cetăţeni cu tenul tuciuriu, dotaţi cu lopeţi, mergeau în şir indian şi strigau cât îi ţinea gura de mare: „Dăm zăpada, dăm zăpada, 10 lei pe metru!” Eu făceam fotografii, pendulând între nămeţii de pe trotuar şi șanțurile prin zăpadă lăsate de mașinile care mai treceau. La un moment dat mă apostrofează un cetățean. Că ”nu ne faceți și nouă niște poze?” Mă uit la el și la restul grupului, erau vreo 5. ”Vă fac, dar .... ce să faceți cu ele?” ”Păi ni le puteți da acum, pe loc?” ”Nu am cum.” ”Păi și cum facem atunci?” ”Nu vi le pot da decât dacă aveți o adresă de e-mail și vi le trimit.” ”Dar de ce faceți poze? Nu ne dați și pe noi, acolo unde le puneți?” ”Eu fac poze pentru mine, scriu despre iarna asta, documentez.” ”Și faceți bani din asta, vă plătește cineva?” ”Nu, o fac de plăcere.” ”Păi și atunci de ce vă plimbați cu aparatul pe frigul ăsta, că o să înghețați!?!?” – a dat a lehamite din mâini și a plecat în direcție opusă, urmat de toată hoarda.

Cam ăsta este nivelul și mai mult de atât nu ai ce să comentezi.

   Dacă compari abordarea unei situații extreme în Japonia cu cea din România .... probabil că vei dori să-ți faci harakiri.

   În România, la ora actuală, discuțiile cele mai complexe se focusează pe ”cine e de vină?”, nu pe salvarea oamenilor. Totul alunecă pe panta politicului. Totul se poticnește acolo. Lumea care poate că ar putea mobiliza niște forțe importante a uitat de partea umană a evenimentelor. Doar stă prin studiouri de televiziune și comentează ce au făcut greșit ceilalți sau ce ar fi trebuit să facă. Este siderant. De ce bărbații din satele de sub zăpadă nu s-au deszăpezit singuri, de ce așteaptă populația din sate să vină alții să o salveze? De ce așteaptă să se mobilizeze o țară întreagă, pentru ei? În virtutea a ce? Unde a rămas echilibrul acestor discuții și dezbateri? Am sentimentul că aici lipsește un mediator cu puteri asupra tuturor, puteri pentru a se face ascultat de tot. Lipsește educație, echilibru, obiectivitate. Înțeleg să mă înfurii că vine plugul primăriei să curețe carosabilul și în loc să ducă tonele de zăpadă pe teren viran, le dă peste mașinile parcate în parcări. Asta da, asta mă înfurie!

Guvernanții dau acum vina pe ..... meteorologi. Nu ți se pare incredibil?

Stăm acum să dezbatem paradigma de ”iarnă normală”??? Pentru asta există timp, energie și resurse. Fantastic, absolut de domeniul absurdului.

   În ultimii 20 de ani, iernile au fost mai atipice, mai soft, domoale. Ca urmare, s-a uitat total cota de ”normalitate a iernii”. S-a neglijat total infrastructura, nu prea mai există perdele naturale de-a lungul drumurilor din țară. Frumoasele rânduri de plopi despre care învățam în anii de gimnaziu au cam dispărut din țara asta. Pădurile au fost defrișate în neștire.

   Ciudat este că pe Antena 3, oameni intervievați prin diverse sate, au început să vorbească foarte școlit și să pună accent pe faptul că ei au deszăpezit tot timpul, nu au așteptat să fie salvați de alții, dar de la un moment dat nu au mai făcut față. Unde să dea zăpada?

Această schimbare foarte simțibilă de abordare a reportajelor de la fața locului a apărut după ce nu știu ce politician – poate chiar președintele Băsescu – i-a făcut pe oamenii aceia leneși, cum că ei ar fi trebuit să pună mâna pe lopeți și să nu se lase înzăpeziți.

Ei bine, din acest moment parcă nu-mi mai place ce aud pe Antena 3 .... reportaje aranjate ..... Nu-mi place. Nu pot dovedi că așa este, dar o simt 100%.

   Într-un comentariu, reporterul spune că ”au reușit să elibereze casa cu o singură lopată pe care o aveau și care a trecut din mână în mână pe la oameni.” Să mă ierte .... dar vorbim despre mediul rural unde oamenii nu au lopeți în gospodărie? ...... ?! Aș vrea să înțeleg asta, eu nu am crescut la țară, nu am avut rude la țară, se pare că nu pricep.

”NI SE STRICĂ COPILUL” în portbagaj! O Românie lăsată doar în grija unui dumnezeu, deși statul este cel care ne ia contribuțiile și taxele, nu dumnezeu!

13.02.2012, ora 22

”Morții nu au murit din cauza zăpezii, ci din cauză că băuseră.” - zise capul piramidei politice. Ah nu, că mă scuzoaiele mele (! - expresie mic-burgheză moștenită din generație în generație), că dragonul din povești are mai multe capete. Sau noi nu avem dragoni, ci doar o caracatiță imensă? Sunt obosită. Prea obosită.

26 de persoane au murit în locuințe neîncălzite, acestea fiind acoperite integral de zăpadă (status 12.02.2012).

În zona Lehliu, dintr-o mașină înzăpezită, care se afla în drum de la spital spre casă și în care se afla o mamă leuză și un bebeluș mort, pus în portbagaj, una dintre persoanele din mașină sună la un post de televiziune și convorbirea este dată în direct pe post. ”Cum stați cu căldura în mașină, mai rezistați?” ”Nu putem face cald, că NI SE STRICĂ COPILUL!” - și femeia a pufnit în plâns.

Familia plecase din București, pentru a ajunge acasă să facă înmormântarea bebelușului decedat.

Oficialitățile spun: ”Da, primul drum pe care localnicii și l-au deszăpezit era poteca spre cârciuma satului!”. În condițiile în care, în multe sate din România, păstrate ostentativ la starea lor de sărăntocie primitivă, din toate punctele de vedere (o singură fântână cu apă potabilă la tot satul, electricitate nema sau cu porția, toalete în curte și tot felul de delicii fashionable specifice unei țări europene la început de deceniu doi al secolului XXI) – deci, în multe astfel de sate cârciuma este, în același timp, magazinul mixt de unde sătenii își mai cumpără și alimente elementare.

0800 821 218

021 305 55 50 -  numere de telefon puse la dispoziția locuitorilor Bucureștiului, pentru cei care locuiesc singuri și au nevoie urgentă de ajutor, de către Primăria Capitalului.

Șeful de la Transelectrica, Horia Hăhăianu, dă un comunicat și spune că România ar putea rămâne fără resurse.

Traian Băsescu iese și spune că nu e adevărat, că România nu are nici o problemă momentan.

Sistarea exportului de curent electric a fost pusă în discuție încă de joi, 9 februarie 2012, de către directorul de la Transelectrica.

Acesta a fost demis de către noul prim ministru, Ungureanu. Indirect, direct de către ministrul Economiei. Pentru că președintele nu poate demite, dar îl poate pune pe prim ministru să o facă. Și etc. etc.
Vezi MEDIAFAX 
 Premierul Mihai Răzvan Ungureanu i-a solicitat ministrului Economiei să îl demită din funcţie pe directorul general al companiei Transelectrica, Horia Hăhăianu, pentru proastă comunicare în privinţa resurselor de energie disponibile, au declarat agenţiei MEDIAFAX surse oficiale.

"Şefului Transelectrica i s-au reproşat proasta comunicare în privinţa resurselor energetice ale ţării şi faptul că dinspre companie au fost lansate declaraţii contradictorii, care au creat panică", au arătat sursele.
Transelectrica a anunţat, vineri, că "din cauza deficitului de energie electrică" din Sistemul Energetic Naţional-SEN (secete prelungite, temperaturi foarte scăzute, scăderea cotelor în lacurile de acumulare, reducerea stocurilor de cărbune, paăură şi gaze naturale), în anumite ore nu sunt resurse pentru acoperirea necesarului de consum şi de export. 

Compania a mai anunţat, că, de asemenea, nu există rezervele necesare unei funcţionări sigure a SEN, astfel că Transelectrica SA este nevoită să aplice reducerea graficelor de export conform procedurii operaţionale.
Luni, Transelectrica a difuzat un alt comunicat, în care arată că, la ora actuală Sistemul Energetic Naţional funcţionează în condiţii de siguranţă şi nu există riscul sistării alimentării cu energie în regim normal a populaţiei. 

   Ce se ascunde în această poveste? Profituri pecuniare imense care intră, probabil, în buzunarele personale ale unora și altora (așa denumiții ”băieți deștepți!)

   ”Vă pot asigura că nu există nici un fel de pericol ca populația să rămână fără energie electrică.” – declară Băsescu azi, la 15,30.

   Bulgaria a sistat exportul de 3 săptămâni!!! Serbia de două zile!!! Numai România nu. Culisele acestei povești  ..... o schema absolut incredibilă, povestită pe post de Iulian Iancu, președintele Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei.

   Ninge necontenit de peste 30 de ore. Ninge din nou, peste zăpada înțepenită de vreo două săptămâni.

Valea Oltului a abundat în avalanșe astăzi, șoseaua este blocată. Valuri, valuri de zăpadă cădeau precum cascadele amazoniene, debit inimaginabil. Zona filmării: Călimănești, Cozia.

   Cifra oficială de morți în doar două săptămâni: 74. Plus cei din casele deja îngropate sub zăpezi, care vor ieși la iveală după miros, la primăvară. Deocamdată, zac în niște cavouri de gheață. Să fie 300? Și câte suflete de animale? Și câți viitori muritori de foame, cărora le-au murit toate animalele și păsările în ograda acoperită de zăpezi? Fără număr, fără număr, fără număr.

   Comuna Glodeanu, satul, Cârligu Mare, județul Buzău – preotul Marin:

   Nu au curent electric, nici un utilaj nu le eliberează drumul principal de acces. Ce îi așteaptă? Foame, sete, frig. Comuna primitivă. În momentele în care mașinile televiziunile au plecat, s-au retras și utilajele. De ce ?!?!

   Oamenii bătrâni și singuri au pierdut noțiunea timpului, credeau că este o noapte foarte lungă. Casele fiindu-le acoperite de zăpadă, ei neavând curent electric, nu făceau diferența dintre zi și noapte.

O bătrână a stat cu soțul mort în casă acoperită de zăpadă, timp de o săptămână. Au terminat și resturile de lumânări din biserică, nu mai au nimic. Nu mai au lemne.

Și ce face președintele țării, ce fac oficialii? Spun public că în România, AZI, nu există necesitatea instaurării stării de urgență 

De citit
și aici de citit 
Președintele țării trăiește în altă dimensiune. Iaca de citește:
”Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, că unele administraţii locale au fost depăşite sau dezinteresate în legătură cu eliberarea drumurilor şi că îi este greu să creadă că la nivelul unei comune nu puteau fi găsite patru tractoare care să fi fost dotate cu pluguri şi folosite la deszăpezire.
"Este evident că (...) administraţiile locale au fost de multe ori şi depăşite şi uneori dezinteresate. Nu aş vrea să spun mai mult şi nu este treaba mea să fac această analiză, dar îmi este greu să cred că pe raza unei comune nu există patru tractoare care să fi fost dotate cu lame şi, fără a lupta cu viscolul, dar măcar după viscol să încerce să creeze condiţiile minime de mişcare pentru comunităţile din satele aparţinătoare unei comune. E un exemplu, poate neinspirat, dar e un exemplu", a spus Băsescu.
El a concluzionat că "România nu are dotarea per ansamblu pentru a face faţă la exigenţele populaţiei în astfel de condiţii meteo" şi a adăugat că "în acest domeniu ori trebuiesc făcute contracte la nivelul statului, de către Administraţia Naţională a Drumurilor şi Consiliile Judeţene, ori trebuie găsite alte formule comerciale de cooperare cu firmele care dispun de utilajele necesare". 
Sursa:  mediafax

WTF?!?!?!?!?!

”Trying to hide and not see, not hear, not feel, not speak, not talk, just ignore!!”

România nu are dotarea necesară pentru a face față exigențelor populației? Eeeei, nu mă zăpăci, ce zici tu acolo??? Că ”iarna nu-i ca vara” sau cum? Se referea la ăia morți deja sau cei în hipotermie sau îngropați în casele lor transformate în cavouri înghețate? 
20-22 de ani, statul român, prin reprezentanții lui în mod special, a construit o piramidă spiralată a furtului pe picior mare, dar nu a construit o infrastructură decentă, România a rămas la nivelul de ev mediu avansat și din acest punct de vedere. Douăzecișidoi de ani este un interval îndelungat, în care o mână de gospodari pot face minuni inimaginabile. O Românie fără datorii externe în 1990 se uită acum la un genocid indirect și pe termen lung al propriei populații. Dacă nu ar exista cât de cât donațiile de bani, produse, timp, energie, de la suflet la suflet, în situații de forță majoră și calamități naturale ar muri probabil sute de mii de suflete. În mod normal, ninsoarea, chiar și la debitul avut în ultima perioadă, nu ar fi trebuit să conducă către stare de calamitate. Dacă .... 

Dl. Berca - noul ministru al Administrației și Internelor - nou declara (14.02.2012) că nu vor fi probleme deosebite cu inundațiile .... aha ... deci milioanele de tone de zăpadă se vor evapora și nu vor fi inundații. Interesantă abordare.

demisie de prim ministru romAn

Către președinta camerei deputaților, Roberta Anastase

Doamnă președinte,

Subsemnatul, EMIL BOC, prim ministru, domiciliat în Cluj-Napoca, strada Pasteur nr. ..., îmi prezint demisia din funcția prim ministru al Guvernului României.

București, 6 februarie 2012

Emil Boc 

Sursa: în direct, pe Antena 3, 08.02.2012, ora 23:10, Mihai Gâdea

He-he, mama ei de mână în buzunar .....

Trăiască lopata și cazmata, hai la marea deszăpezire, români! (europeni în devenire)

-->

8 februarie 2012

București, începutul celui de-al doilea deceniu din secolul XXI. București, capitală a unei țări din marea ”familie europeană”. Aripa estică a Casei Poporului. Palatul Parlamentului. A doua cea mai mare clădire din lume. Iarnă grea. Cea mai grea și geroasă iarnă din istoria României capitaliste de după 1990. După luni de primăvară exagerată în luni de iarnă, din 21 ianuarie a început minunăția albă: pentru început, a nins neîntrerupt vreo 40 de ore. A urmat ger, vânt, ninsoare iar, ploaie înghețată, viscol, super-ger. Totul este acoperit de zăpezi. Din nou, suntem martori la inepții inimaginabile. Și la victime. Oameni care mor. Sub nămeții de zăpadă zac și cadavre de animale, păsări. Oamenii mor, asta e cert. O călătorie feroviară de 3 ore s-a transformat într-un coșmar de 3 zile, pentru că cineva a dat drumul la circulația trenului pe un traseu îngropat sub zăpezi ..... oh, sunt atât de multe de comentat ...

Într-o țară în colaps nedeclarat, colaps politic, economic, mental, unde corupția este stăpânul suprem, unde supraviețuirea se datorează aproape exclusiv doar șansei de a avea relațiile potrivite în locurile potrivite, unde unii mor de foame și nevoi, iar alții habar nu au ce este dincolo de ușa lor, unde unii mor de frig și alții stau în sandale prin birouri supra-încălzite și mai deschid și geamurile să intre un pic de ger, unde spiritul de a economisi și folosi cu maximă eficiență orice resursă nu există, dar nu există nu pentru că resursele abundă, ci pentru că nepăsarea și superficialitatea și refuzul de a gândi mai departe de propria cămașă sunt atribute cultivate în mod egoist și neargumentat – ei bine, în această țară sărăcită și sărăntocită, acțiunea Marea Dezăpezire se face cu lopata.

07:45 a.m., cobor din metrou la stația Izvor și traversez Parcul Izvor. Absolut superb. Peste noapte, vântul a modelat dune de zăpadă, care au înghețat în forme sinuoase și de o dezordine perfectă. Potecile pe care se mergea aseară, nu mai există. Aleile care aseară erau traversabile, nu mai există. Băncile sunt sub zăpezi. Aproape de cele patru statui, un utilaj mititel, mult prea mititel, condus de un bărbat, se chinuie să elibereze porțiuni de alee. Se dă înapoi 6-7 metri, se oprește și o ia cu avânt mare din nou în față, repezindu-se la mormanul de zăpadă întărită, mușcă cât poate din el și îl spulberă de-o parte.

Ies din parc și mă îndrept spre stația autobuzului 385. Nu se putea merge mai departe pe jos pe aceeași parte, din cauza zăpezii. Varianta era să o iei pe carosabil. Carosabilul era curățat. Chiar bine curățat, doar cu feonul nu îl trataseră. Zăpezile de pe carosabil sunt abandonate pe trotuare. Dar să nu ne abatem de la poveste, oricât de mare ar fi tentația.

În dreptul stației de autobuz, 6 (șase) muncitori înarmați cu lopeți și cazmale .... deszăpezeau. Bă frate, abia dacă aveau loc unul de altul! Era clar obiectivul: eliberarea a maximum 2 metri, a.î. să poate trece măcar 2-3 persoane, indiferent că aceastea urcă sau coboară din autobuz. Era singura nișă formată de-a lungul străzii, deși un autobuz are trei căi de acces. Obiectivul nu era nicidecum eliberarea unei porțiuni care să fie cel puțin atât de lungă cât este un autobuz, să fie clară precizarea.

Lângă cei șase muncitori (nu apar toți în această fotografie, dar jur că mai era unul în dreapta, sau chiar doi) aflați în exercițiul funcțiunii stăteau două femei. Cu mâinile în buzunare. Este o poziție ”la nivel înalt” ....
Credeam să sunt persoane care așteaptă autobuzul. Dar nu erau. Erau persoane, dar nu așteptau autobuzul :-)

Am scos aparatul din buzunar și am făcut o fotografie.

Șase oameni pentru 2 metri lungime. Șase oameni și șase lopeți. Marea deszăpezire. Ceva nu se lega în mintea mea, nu spun că era nu știu cum situația. Imaginea era oarecum distorsionată în mintea mea, recunosc. Situația era absolut normală.

Una dintre cele două persoane cu mâinile în buzunare se întoarce către mine, sesizată de gestul meu.

”- Ce faceți? Faceți poze la oamenii de la ALPAB?”

”- Poftim?”

”- Da, suntem de la ALPAB și deszăpezim.”

”- Da, fac poze. Mi se pare așa de ciudat să văd șase oameni muncind în exact același loc, pe o suprafață atât de mică ....”

”- Dar dumneavoastră știți câte grade sun afară?!”

Recunosc că m-a blocat un pic. WTF?

”- Credeți că ei nu sunt oameni?”

Aoleu, da ce-am zis, frate???

”- Da, știu câte grade sunt afară. Și care e legătura, că nu înțeleg de ce săriți așa.”

”- Avem și utilaje, dar ele sunt în parc, le vedeți, muncesc!!”

” - .... ? Și care e problema, că nu înțeleg? DA, mi se pare hilar să trăim într-o țară unde marea deszăpezire se face cu lopata, nu am nimic cu oamenii, ei doar muncesc! Sistemul mi se pare absolut formidabil ...., trebuie să recunoașteți că lopata este salvarea noastră, nu? Faceți un lucru minunat.”

Mă rog, cert este că ... unde dai și unde crapă, că doar suntem în Țara Absurdistan! Doar nu era să polemizez cu tovarășa șefă pe trotuarul înzăpezit, nu? Nu aveam nimic cu cei șase muncitori, printre care și o femeie. Dacă aș fi avut ceva cu cineva, aș fi avut cu conceptul în sine și cu faptul că pe lângă 6 albine muncitoare e nevoie de o albină-regină și de o albină-trântor, că nu știu care era exact treaba celor două posesoare de mâini în buzunare.  Ah, dacă pleci de la premiza că cei șase, în spiritul românesc de muncă, nu erau capabili să presteze singuri, necoordonați și neverificați, atunci da .... mica echipă de șefi, pe care și eu și tu și familia ta îi plătim din banii noștri, ar merita chiar aplauze și medalii că își fac treaba.

Cam acesta este nivelul de pregătire pentru combaterea efectelor iernii, aceasta este puterea autorităților, organizarea, nivelul.

Bă frate, în țara asta chiar nu mai poți să deschizi gura sau vizorul să faci vreun gest, că se simt toți agresați?! Eram acolo, observam, notam și-atât, e dreptul meu de cetățean. Nu criticam oamenii muncii, nu criticam înălțimea mormanelor de zăpadă, unde dracu să duci milioanele de tone de zăpadă, la o adică? O iei dracu de pe carosabil și o abandonezi pe trotuare, logic, nu? Că doar nu irosim acum bani pe trenuri de basculante să stăm să cărăm zăpada afară din oraș, doar nu ne-am dilit de tot la minte!!!

Hai s-auzim de bine! Acum știu că se poate, deci cine mai are periuțe de dinți vechi, să le dea la mine, că în martie mă apuc de zugrăvit scara blocului!! Cred că una mi-ajunge pe etaj, ce ziceți?
10 februarie 2012
Și în timp ce autoritățile se joacă cu lopățica și găletușa prin capitala României, vreo 70+ - 100 de sate prin țară au devenit un fel de ”Atlandide” sub zăpezi înalte de 4-6 m! Se merge peste acoperișuri, ca și cum dedesubt nu e nimic, este inimaginabil. Și când acele noi ținuturi de zăpadă vor începe să se topească ....... că acum gerul o ține precum cremenea, înțepenită, lopețile sunt precum un fir de pai. Oameni care au sute de animale blocate sub zăpezi, știind că acelea vor muri .... o parte din Românie moare și restul se uită la televizor sau născocește strategii politice menite să facă împărțeala osului de ros .... N-a văzut România niciodată așa o iarnă. Până acum se știe de vreo 60 de decese, pun pariu că sunt peste 100. Dunărea e înghețată, Marea Neagră parțial și ea ...... poveste și coșmar în acelaș areal.
12.02.2012
Mă uit la postarea astea și m-apucă jena. Pentru că situația este o continuă calamitate și oameni mor pe bune în satele de sub zăpezi. Ninge iar, e din nou vânt. Mă uitam la televizor acum, dezăpezirea tot cu lopata se face, mă refer la situații serioase, nu o stație de autobuz din București (!!) Se închid drumuri naționale. Aprovizionările vor avea și ele de suferit probabil. Eu mă consideram aprovizionată cu 2 kg de mălai și 3 de cartofi. Dar mălaiul l-am dat la porumbei, vrăbiuți și guguștiuci azi, că erau vreo 15 pe pervazul ferestrei și le-am dat dat tot, săracii de ei! Nici când s-a urcat pisica la geam ei tot nu au plecat, foamea îi disperă! Dar cred că mâine mai găsesc să cumpăr niște mălai.
E prăpăd, prăpăd ..... și oficialii se duelează în niște declarații publice absolut siderante!  

Românisme

Într-o zi de joi, când un crivăț teribil mătura Bucureștiul din toate direcțiile. Ieșisem de la examen din clădirea Universității din centru și mărșăluiam spre stația de metrou Izvor. Să fi fost -20 de grade C afară. În fața Casei Armatei, trei tineri. Unul mă oprește, cum că au de făcut un studiu și să răspund la niște întrebări legate de sucuri. Dialogul a decurs, în decurs de aproximativ un minut, cam așa:

”- Oh, sorry, dar eu nu consum sucuri de nici un fel, doar apă, bere și lapte.”

”- Oh....”

Un al doilea tânăr zice repede:

”- Dar ne-ați putea ajuta și pe noi dacă răspundeți la întrebări, pe frigul ăsta ....”

”- Cum să vă ajut dacă nu beau sucuri?”

”- Păi răspundeți ca și cum ați bea și așa avem și noi rezultatele la chestionare mai repede ...”

”- Zău? Păi dacă eu mint, înseamnă că rezultatetele nu sunt relevante și atunci ... de ce mai stați în frig să faceți chestia asta? Voi nu vedeți că toată România asta merge pe falsuri?”

”- Da, aveți dreptate.”

Și am plecat.

Să comentez? CE dracu să mai comentez?? Nu mai e nimic de comentat, decât că DA, chiar contează aceste detalii. Pentru că detaliile alcătuiesc întregul și rezultatele se văd și se simt cu vârf și îndesat în România de azi, care sigur e în colaps. Din păcate, teoriile mele nici măcar la prieteni foarte vechi nu au prins, așa că eu doar le aplic și nu mai încerc să le explic nimănui.

02.02.2012