românia in mainile lui ... dumnezeu?! si românii în grija cui?

Chiar toți oamenii din rOMÂNIA se bazează pe dumnezeu? Peste tot mă lovesc, din ce în ce mai des, de următoarele sintagme: ”Schimbarea va veni doar cu ajutorul lui dumnezeu!” – cu alte cuvinte, noi, oamenii, nu trebuie să facem nimic, doar așteptăm ca el, dumnezeu, să rezolve pentru noi (pun absolut generic acest ”noi”, să fie clar că nu mă integrez aici!!). Oricine altcineva, dar nu noi! -, ”Dacă va vrea dumnezeu, ne va fi și nouă bine.” – zău așa? Păi de ce ar vrea? Ah, d-aia se construiește nu știu ce catedrală a neamului, în loc să se salveze niște situații sociale crunte, ca să vadă dumnezeu că îi plătim serviciile, sau cum? Sau să râdă de cretinismul oamenilor?

Asta vrea și statul, nu? O mână spală pe alta. Politica și religia, respectiv instituțiile acestora și ”slujbașii” lor dansează într-o veselie tot mai delirantă, țin mulțimea în prostie și analfabetism, creîndu-le o dependență de ”sfântul duh”. D-aia nu doar că nu s-au făcut investiții în tot ceea ce înseamnă sistemul de învățământ, cum să manipulezi, orbești și prostești o nație de intelectuali?!

Nu pe bune, chestia asta cu așteptatul și rugatul și făcutul crucilor (deși în viața zilnică toți se înjură, înșeală, îmbrâncesc, mint, fură etc. etc. etc.) e ca și cu cerșitul - daaaaa, exact, ”profesia” aia cu care românii au împânzit toată Europa Occidentală și cu care chiar au speriat Vestul, de nu mai știu ăia cum să scape de români (!!!) -, nu vi se pare? Așteptăm pe unul sau așteptăm pe altul, sperăm și ne rugăm la o divinitate pentru a ne salva nouă lucrurile, mințile, faptele, gesturile, intențiile, gândurile, erorile, mașina, casa, creditul .............

Eu cred că acel tip de dumnezeu a obosit și s-a scârbit și el și nu mai cooperează. Deci, ce e de făcut? Soluții ar exista, dar ele sunt absolut imposibil de aplicat aici, așa simplu, de bunăvoie: renunțarea la absolut orice! De exemplu, la:

- leneveală

- fofilare

- corupție

- minciună

- stilul ”lasă că merge și-așa!”

- stilul ”nu e treaba mea să fac asta!”

- lipsă de respect pentru: sine, celălalt, ceilalți, munca altora, bunurile mele și ale altora etc. etc.

- lipsă de reciprocitate
- furturi și furtișaguri (inclusiv cele de la angajatori de tipul ”las că iau și io un pix, că nu se observă”, ”mâine trebuie să depun niște acte și mi-au cerut dosar plic din carton, las că iau de la firmă, că tot nu contează” etc. le știți foarte bine),

- cam asta ar fi direcția, nu mai continui lista.

 Octombrie 2012: 

Lucian Mîndruta a sustinut în postarea sa ca în România sunt 56.000 de preoti si 48.000 de medici si a facut o comparatie între cele doua categorii:

• preotii n-au salvat niciodata pe nimeni, insa toata lumea se roaga la ei si le acorda incredere. Medicii, in schimb, salveaza in fiecare zi mii de oameni, insa toata lumea ii injura
• in fiecare an, medicii buni pleaca in strainatate, de tot. Popii nu pleaca decat maxim intr-o noua biserica, construita peste drum.
• In ultimele doua decenii nu s-a facut nici un nou spital mare. In schimb s-au inchis multe mai mici. Numarul de biserici aproape s-a dublat;
• nu avem nici un mare centru de cercetare finantat la nivel european. In schimb finantam o catedrala a neamului, la nivelul european din Evul Mediu;

• marii nostri intelectuali sunt bigoti. Unii practica chiar delirul mistic in cartile lor. Nici unul nu apara stiinta.
• In concluzie: rugati-va sa nu va imbolnaviti. Sau, daca totusi o faceti, rugati-va sa muriti repede. Pentru deces cu zece popi, Romania este perfect pregatita !!!
• Si acum, ne pregatim sa ii scutim de taxe, fireste, pe preoti, nu pe medici !!!