Montag, 16. Februar 2015

Material preluat integral de pe "reportaje-live": despre bani, mentalitate, economii


A economisi nu are legatura cu venitul

Posted on 13 februarie 2015

"Am o biblioteca maricica si in mai mult de jumatate din ea sunt carti de educatie financiara. Am recomandat pe acest blog cu insistenta oricui a fost dispus sa ma asculte o carte simpla ca o poveste numita “Cel mai bogat om din Babilon”. Este o carte fara varsta la fel de actuala in prezent ca si acum 2000 de ani. Mi-am dorit cu disperare sa invat cum sa imi castig libertatea financiara. Nu am avut pe nimeni care sa ma ghideze , sa imi arate o lumina in toata lumea asta a banilor. Am vazut multi impostori milionari despre care am crezut ca au bani dar aveau doar un standard ridicat de viata, am vazut ca oamenii care aveau cu adevarat bani nu erau dispusi sa explice cum fac sau aveau explicatii puerile. Am pierdut ani de zile citind manuale de economie insipide, cursuri de MBA si mi-as fi dorit din suflet sa ma traga cineva de maneca cand eram tanar, prost si ambitios si sa imi spuna “Bai fraiere, stai un pic, alergi aiurea…incepe cu cartea asta si dupa mai vezi tu” . Nu am avut pe nimeni si timpul nu are rabdare cu tine biet copil orbecaind sa inveti cateva lectii. Sunt lectii cu care mi-am tabacit pielea, de la care am inca arsuri si despre care scriu aici pe blog.
O sa fac o lista cu cele mai puternice carti de educatie financiara pe care le-am citit o sa le pun pe blog . Veti vedea cat sunt simple, sunt aproape niste povesti. Sunt simple povesti pentru ca acumularea bogatiei insemna cultura a banilor in primul rand.
Mi-au trebuit multi ani sa inteleg ca a face bani nu inseamna metoda ci inseamna mentalitate.
A fost o vreme cand am crezut ca pentru a fi bogat trebuie sa stii tratate de economie, sa fii un fel de biblioteca de concepte si modele matematice. O greseala imensa. Am strans bani cu disperare in dorinta de a acumula libertate, am investit prosteste,am aplicat modele de investitii , patternuri pe Forex si Burse. Dintr-o data mi-am dat seama ca marii jucatori din piata au softuri de analiza, au milioane de euro in cercetare, au roboti care aplica patternuri de tranzactionare si mi-am dat seama ca nu o sa pot fi niciodata cu un pas inaintea lor. Lucrand in multinationale , in comert , in servicii , mi-am dat seama ca este foarte greu sa bati o multinationala daca tu esti un amarat de antreprenor. Am vazut cum se gandeste strategic o piata- e ca la razboi credeti-ma. Am vazut cum nevoile genereaza produse aproape instant in baza informatiilor culese din intimitatea gandurilor populatiei inainte ca populatia sa intuiasca macar ca ar avea nevoie de un asemenea produs. Mi-am dat seama ca micii antreprenori nu au nici o sansa fara informatie si ca in general construiesc afaceri marginale pana se” prinde” si multinationala rigida de nisa si ii spulbera. Am simtit asta pe pilelea mea cu diferite afaceri nascute moarte.
In primavara lui 2007 corporatia la care lucram primea de la HQ avertismente legate de o potentiala criza. Se implementau scenarii de actiune, se faceau taieri de costuri….99% din antreprenori habar nu aveau ca urmeaza un macel pe burse si in economie. Majoritatea populatiei era victima sigura. Chiar si la sfarsitul anului trecut am primit un astfel de avertisment legat de 2015 mai exact iulie- octombrie. De ani de zile studiez punctele slabe, bresele in aceste malaxoare de facut bani numite corporatii. Sunt masini perfecte de facut bani. 70% din comertul mondial este controlat de multinationale, 60% din productie, 80% din transporturi , sectoare cheie – telecomunicatii , energie, transporturi , banking, industrie sunt in mana corporatiilor si procentele cresc an de an cu o viteza fantastica. Sa faci o afacere devine aproape imposibil sufocat de stat, de taxe pe de-o parte si de concurenta masiva pe cealalta parte. Antreprenorul roman stie ca aproape orice afacere este sortita esecului din start.
In viitorul foarte apropiat , in timpul vietii noastre vor fi trei categorii de oameni pe masura ca puterea statelor va disparea si va creste cea a corporatiilor :
  • Angajatii – ( eu le zic sclavii ) – sunt oamenii care vor alerga pe banda, rotitele noului sistem. Sunt multi deja prinsi in aceasta capcana in care primesc salariul de la o corporatie , se imprumuta de la o alta corporatie pentru o casa amarata si vor trebui sa munceasca disciplinati cat timp vor fi in putere sa plateasca imprumutul. Aceeasi oameni isi vor cheltui banii pe mancarea de plastic in magazinele unei alte corporatii si vor cumpara medicamente produse de o alta corporatie. Sistemul acesta este artificial si exista deja pe scara larga. Trist este ca multi si nici macar nu vor realiza paradoxul ca toate corporatiile la care lucreaza, platesc rate, cumpara mancare, medicamente au acelasi stapan. Va spuneam ca 86 de oameni au averea cumulata a 3.5 miliarde si este chestiune de timp pana 100 de oameni vor avea averea cumulata 5-6 miliarde. Marea masa a oamenirii va fi parte a acestui sistem. Ii recunoasteti pe sclavii sistemului usor pentru ca nici un argument nu ii poate convinge ca un credit inseamna sclavie si saracie si nu sunt capabili sa inteleaga cercul vicios. Elefantii sunt puternici si pot rupe orice lant insa cand sunt mici sunt legati de picior cu un lant puternic si se obisnuiesc sa nu se indeparteze niciodata mai mult decat cativa metri – lungimea lantului . Acelasi lant ii leaga cand sunt mari, l-ar putea rupe foarte usor insa ei nu isi pot imagina o lume dincolo de lungimea lantului.
  • Paria – o categorie de oameni foarte saraci , neintegrati , nepregatiti care vor trai la limita subzistentei fara acces la educatie , sanatate. Procentul acestora va fi mai mare sau mai mic in functie de coltul de lume din care vor face parte.
  • Oamenii liberi – oamenii care vor munci pentru ei. Sunt oamenii care si-au castigat libertatea financiara si isi traiesc viata cum vor. Vor fi foarte putini din pacate raportat la populatia planetei. Acestia vor fi proprietarii de ferme autosustenabile financiar , oamenii care vor inventa produse si servicii noi , genialii .In general eu cred ca libertatea financiara va apartine creatorilor si inventatorilor care vor fi singurii capabili sa bata rigiditatea corporatiilor si inertia sistemului.
Am mai scris pe blog despre faptul ca nu ai cum sa fii liber daca nu esti liber financiar. De aici trebuie sa pornesti orice faci. Poti sa iti bagi capul in pamant si sa spui ca poti fii liber si fara bani insa uneori nu este vorba numai despre tine si poate atunci vei realiza privindu-ti copii ca poate au nevoie de o alimentatie corespunzatoare, ca educatia de calitate costa, ca poate au dreptul sa aleaga sa traiasca viata altfel decat tine si ca daca tu ai fost un boem si un fericit in negarea materialismului ,este posibil ca ei sa nu mai aiba acest privilegiu in noua ordine mondiala. De multe ori a face bani nu este despre tine – este despre oamenii dragi tie care au nevoie de medicamente, de educatie, de experiente diferite de ale tale.
Credeti-ma ca sunt multe momente cand sunt cu nervii la limita, cand ma gandesc sa vand tot ce am, sa imi fac o mica ferma si sa traiesc acolo fara griji pana la adanci batraneti. Mi-ar ajunge banii sa nu mai muncesc niciodata si poate ca as fi si mai fericit. Dar nu este vorba numai despre mine. Este treaba fiecaruia sa aleaga ce categorie doreste insa haideti sa nu fim ipocriti si sa afirmam ca nu avem nevoie de bani si ca putem trai fericiti si fara bani. E doar pe jumatate corect. Putem intradevar pana ni se imbolnaveste prima data copilul si nu avem bani de medicamente sau putem pana cand copilul vrea sa mearga intr-o tabara si nu ai bani sa-l trimiti cu colegii. A trai in saracie este despre tine, este individualism. A asigura familiei tale libertatea financiara este o obligatie. Repetati va rog de cateva ori afirmatia :
“Singurul lucru mai rau decat moartea …este saracia”
Nu ma intelegeti gresit abordarea aceasta hedonista asupra vietii este doar o aparenta insa trebuie sa facem lumina si sa intelegem ca suntem afectati la nivel de mental colectiv de o asa zisa cultura a saraciei, o mizerie ideologica cu radacini in ortodoxism care ne impiedica pe noi romanii sa facem bani . Aduceti-va aminte doar de expresiile populare “banul e ochiul dracului” “decat bogat si murder mai bine sarac si curat” “decat sa iti faci castele pe pamant mai bine ti le faci in cer” etc . Mentalul colectiv este infestat de asemenea etichete.
Am facut aceasta lunga introducere ca sa intelegeti ca primul pas spre libertate financiara este sa faceti avere si primul pas spre avere este sa economisiti . Multi spun ca nu reusesc sa se disciplineze. Eu personal cunosc multi care isi doresc sa puna bani deoparte insa nu reusesc. Conform statisticilor doar 3 oameni din 10 reusesc sa economiseasca. Toti asteapta formule magice, secrete si revelatii cand de fapt lucrurile sunt foarte simple. Din punct de vedere financiar poti fi in una din situatiile de mai jos:
Venituri – Cheltuieli = + ( 10% din populatie )
Venituri – Cheltuieli = - ( 88% din populatie )
Venituri – Cheltuieli = 0 – restul
Ai inceput drumul bogatiei cand venituri-cheltuieli = plus . Acest lucru nu are nici o legatura cu venitul. Nu va mai mintiti cu prostii de genul “o sa pun bani deoparte cand o sa castig mai mult” . Ghiciti ce o sa se intampla cand castigati mai mult ? o sa cheltuiti si mai mult , o sa vreti casa in Pipera sau penthouse , masina scumpa etc si tot pe minus o sa fiti . De aceea sa fie clar pentru oricine – a pune bani deoparte nu are legatura cu venitul. Aaa, o sa spui ca nu poti , ca ai cheltuieli mari ca de luna viitoare o sa reusesti, ca dupa ce scapi de nu stiu ce rata etc .Am o veste proasta- viata ta este despre ACUM si NICIODATA despre maine. Nu poti totusi ? Atunci iti meriti soarta.Esti unul din cei 90% . Esti unul din multimea de oameni incapabili sa faca ceva cu viata lor vreodata. Nu fi trist! Nu toti reusim. Lasa privirea in pamant, apleaca spatele . Mergi acasa si uita-te in ochii copiilor tai si spune-le ca tatal lor sau mama lor este un sclav si ca ei vor trebui sa traiasca in lipsuri. Uita-te bine in ochii lor inlacrimati si explica-le ca nu ai bani sa le iei o haina pentru ca tu nu ai atata ambitie sa tragi de tine si sa respecti cea mai simpla regula din lume care spune ca – oricati bani ai castiga pune dracului 30% deoparte lunar si crapa de foame daca e nevoie ca sa te incadrezi in restul de 70% . Esti oare constient ca foamea aceea este cel mai bun lucru care ti s-a intamplat vreodata si ca acea foame te va impinge sa vrei mai mult de la tine ?
Scuzati-mi tonul. Am atatia oameni dragi, inteligenti care nu reusesc. Atatea esecuri frumoase in jur. Atatea vieti irosite…
Am spus ca o sa continui articolul “Cum am invatat sa pun bani deoparte” . Saptamana aceasta chiar o sa imi fac timp sa scriu mult mai multe decat regula 30%/ 70% pe care eu de fapt nu o respect . La mine este invers – eu pun 70% deoparte si 30% in cheltuieli dar nu va recomand sa va luati dupa mine pentru ca eu sunt obsedat de succes si de obiectivele mele si asta poate fi si un plus in viata dar si un mare minus. Important este echilibrul.
UPS sa nu uit – Va recomand daca nu ati citit-o deja “Milionarul de langa noi” – o gasiti foarte usor."

Samstag, 14. Februar 2015

Bărbați puțin însurați, dar disponibili; paișpe februarie; patriarhat; haos.


Ascultam azi, așa, din senin, confesiunea turbulentă a unei prietene care, deși nu crede în bărbații ”puțin însurați”, nu știu cum se face că doar relații d-astea are. De fiecare dată naivitatea ei de femeie matură o zdrobește-n intelectul lipsă și, deși își dă seama că de fapt e proastă, nu doar naivă, continuă să se-mpiedice de bărbați ”puțin însurați”. La un moment dat mă temeam de ceva și o-ntreb brusc: ”Ești cumva … ”puțin însărcinată”?” Oftatul meu de dimensiunile unui uragan a făcut scandal prin casă – unde bucăți de ziare, pungulițe, hârtiuțe și alte ghemotoace absolut necesare pentru buna-dispoziție a motanului meu care se dezvoltă către o viitoare viață canină (!) - și ușurarea la auzul răspunsului: ”Nuuuuu!” a-ncălzit deodată atmosfera. Și motanul meu a ieșit din ascunzătoarea lui. Se temuse și el de un răspuns de genul: ”….hm … doar puțin …”.
Chestia asta cu bărbații ”puțini însurați”, dar total disponibili este o poveste a naibii de complicată. Fetelor, dacă vă paște vreun gând, mai bine vă apucați de sporturi extreme, io vă zic! Nu contează că ai rău de înălțime, e musai să te apuci de parașutism! Nu contează că ți-e frică de apă, cel mai bine te înscrii direct la ”Traversarea Târniței”. Nu contează că nu știi să mergi pe bicicletă, sfatul meu e să notezi în calendar că prin iunie e ironman de România și să te prezinți la start.

Te asigur, din propria experiență – a mea și a prietenei mele -, că toate astea le poți face fără să suferi și vei fi mult mai fericită decât să te bucuri la un eventual orgasm cu unul ”puțin căsătorit”. De regulă, adoarme imediat și nici nu-și mai aduce aminte, în timp ce tu te foiești în continuare pe lângă el și orice ai face nu reușești deloc să-l îmbărbătezi, dacă înțelegi unde bat :-)

Există o logică a lucrurilor și evenimentelor în viața asta. O logică care de regulă ne scapă. Suntem prea ocupați cu a ne plânge de milă pentru a mai fi atenți la detalii.
M-am uitat în jurul meu la destul de multe căsnicii de fațadă. Nu că așa le etichetez eu, ci că așa erau. Am întâlnit destul de puține căsnicii ”pe bune”, dar ceea ce am remarcat la absolut toate căsniciile a fost un numitor comun: patriarhatul e legea casei. Un bărbat căsătorit nu este implicit un bărbat împlinit și puternic. Un bărbat căsătorit devine împlinit și puternic tocmai pentru că acasă există o femeie care-l susține, îl protejează, îi face mâncarea dorită, îi calcă cămașa pe care vrea el la ora când are el nevoie, strânge după el .... De ce femeile acceptă acest rol, într-o societate în care și ele muncesc și aduc bani în casă și nu e vina lor, ci a societății patriarhale, că pe aceeași poziție ierarhică ele sunt mai prost plătite .... ei bine, asta este o enigmă pentru mine. În timp ce femeile muncesc acasă ȘI în afara casei, bărbații nu prea muncesc acasă, că cică ”e treaba femeii, știe ea mai bine ce are de făcut!”. Unele așa se simt femei, altele sunt constrânse, dar nu despre asta discut. (În altă ordine de idei, bărbații care recunosc deschisă că fericirea lor are la bază servilismul soțiilor, au din start puncte albe-n carnețel, chiar cunosc câțiva.)
Căminul se bazează pe capul mesei, care cap al mesei este mereu ocupat de barbar. Pardon, barbat. Adică bărbat, hai că mi-a ieșit de data asta.

Barbarul … barbatul … bărbatul care în căminul lui nu mai poate da porunci - și datul de porunci a devenit și el din ce în ce mai sofisticat, nu trebuie să fie neapărat tipul acela de poruncă pe care Ștefan cel Mare sau Vlad Țepeș îl urlau oștilor pe câmpul de luptă!! –, care chiar dacă își poate impune dominația, totuși a obosit să o facă, pentru că soția îl ignoră, soția are mereu migrene, soția nu mai râde, soția uită să-și schimbe bigudiurile și pe la coafor nu a mai fost de trei ani, soția e mereu cu gura mare, dungile de la pantaloni nu mai sunt atât de drepte sub fierul de călcat, cămășile nu mai sunt din bumbac, ci din plastic, că nu se mai calcă, pantofii ajung cu tot cu noroi în dulapul de pantofi, chiloții stau prea multe zile prin cuva de rufe murdare, vasele din chiuvetă degajă deja un miros aparte și mă rog, lista poate deveni infinită la o adică – deci bărbatul iese din mizeria obositoare a unei căznicii nereușite, la care el în general a contribuit doar cu porunci – directe sau tacite - și-și caută intensiv alinare.

Și cum statistica spune că numărul sexului alintător este de X ori superior celui ”tare”, bărbatul ”puțin căsătorit” găsește aproape instant câte o …. Tipă. Cum puii mei să-i spun? Hai să-i spun Tipă, cu ”T” mare, că măcar atâta lucru merită și ea.

”Bărbatul puțin căsătorit, dar total available” (available = disponibil) are în genere charmul maturității biologice (că de cea psihologică, la bărbați, e foarte greu de stabilit când apare). Deci, e de regulă grizonat (dragii mei, nu vă luați după tot felul de profesioniști ratați, cum că și bărbatul ar trebui să-și toarne găleata de L’Oreal sau Wella pe cap, femeile nu vor asta, ascultați aici la mine, că nu doar eu scriu materialul acesta, ci un grup întreg de fashionable ladies!), are întodeauna – DAR ÎNTOTDEAUNA – tone de zâmbet la el, căci ridurile veseliei dau așa o tentă de spiritualitate înaltă, se face cunoscut în costumul lui de gentilom (adică costum office, cravată gigea, pantofi negri, șosete negre, musai negre!!!! Dragilor, uitați rozul, albul sau verdele primăvăratec!!)

Părăsind puțin povestea de față, că tot e paișpe februarie și unii cică iubesc azi mai mult decât în restul de 364 de zile ale anului, o scurtă istorioară:
Pe un site de socializare, mai mult de matrimoniale – că-n ziua de azi, cu chaosul organizat ostentativ nu mai știi care, ce, cum, încotro etc., suntem toți la grămadă, indiferent că de fapt noi am mai vrea să avem și alte opțiuni -, scrie un individ unei individe:
”Sărut mâna și piciorul, mi-a plăcut la nebunie ce scrie în profilul tău. Și eu mă dau cu bicicleta, și eu citesc, călătoresc. Aș vrea să dai liber și să văd și eu fotografiile. P.”
Individa, care uitase că azi e paișpe a doua și oricum nu conta kestia asta, principiul ei de viață e: ”bă, dacă mă iubești, mă iubești tot timpul anului, nu doar pe paișpe!” – abia deschisese ochii pe la zece dimineața și se-ntindea nevoie mare prin patul lăbărțat. În sfârșit, casa e cotropită de dungi luminoase, ceea ce-nseamnă că finally, hurrrraaaa, soareeeeeee!!!!!
Deschide laptopul și dă peste mesajul individului și alte vreo cinci pe lângă. Se uită ea la profil …. Hm … ”Berbec! Nașpa! Ca mama, fie-i țărâna ușoară, că nu ne-am înghițit niciodată, săraca, doar ne-am tolerat, că nah, n-aveam de ales. Dar hai să-i dăm o șansă, să mă uit la poze.”
Declarat liber ca pasărea cerului, niciodată căsătorit, etate OK, status profesional OK, la capitolul copii ”da, mi-aș putea imagina să am.” – pe site există trei variante standard: DA (adică am copii), NU (adică nu vreau copii sau nu mai vreau copii) și POATE (nu am, dar mi-aș putea imagina că vreau să am).
Prima poză: un cap de bărbat îngrijit, vesel, aproape chel, dar îi stă bine, față ovală și bărbia aceea specifică afemeiaților. Haaaa, te-am prins!!! Nu-ți place cuvântul!! Există bărbați cărora le plac ”femeile” și există bărbați cărora le place ”femeia”. Să nu-mi zici că nu știi care e diferența, că atunci te trimit în uter, că n-ai acumulat nimic în ultimii ani, nu știu cum ai ajuns să mă citești.
Deci - și chestia asta nu că o știu de la mama, dar știind-o de la mama, am și verificat-o în ultimii 30 de ani – bărbia care are în mijloc așa o adâncitură sexi exprimă apetitul mai crescendo către ”femei”. Nu spun acum că e valabil 100%, dar oricum la bărbiile astea atenția e sporită.
A doua fotografie arăta un tip atletic, apetisant, așa că hai să vedem și poza a treia.
Zdronc!!! Individul la bustul gol, undeva în valurile oceanului ….
De regulă, cei care se prezintă așa, pe jumate sau pe trei sferturi goi, nu sunt neapărat un etalon de încredere, dar desigur, depinde fiecare ce caută. Asta că tot vorbeam de bărbații ”puțin însurați, dar disponibili”. Bărbatul (că nu discutăm de femei în acest capitol, las că despre ele discutăm separat) care iese pe raft așa, e clar că vrea să vândă ceva anume. Carne, evident!! Căci creierul nu-l poți dezbrăca, poza și pune pe raft. E drum mai lung până la intelect, că la creierul ăla mă refeream :-).
Deci, bustul gol .... E clar că pentru individul respectiv contează mai mult goliciunea din toate punctele de vedere și probabil ar fi capabil să dizerteze despre contopire și armonie și relevanță și chiar spiritualitate ... fizică. Nu că ar fi rău, ba deloc rău, dar parcă lucrurile au totuși o ordine cronologică care nu degeaba s-a creat așa, pe parcursul secolelor. Dar …. iarăși depinde de gusturi, nu? Marea problemă a indivizilor de pe aceste rețele de socializare este faptul că ei nu citesc, ci doar se uită la poze, în general. Literele le dansează în fața ochilor și ei nu se obosesc, de ce ar face-o?! Dacă individul ăla chiar ar fi citit cu atenție ce scria individa pe profilul ei, ar fi putut constata că nu e peștișorul potrivit pentru el și ar fi putut înota mai departe în oceanul colorat al individelor singure, vulnerabile, neconsolate sau mai știu eu cum.
”Cum de bărbați atletici e plin mediul meu înconjurător, nu aș putea spune că duc lipsă și că aș fi ahtiată după așa ceva. Să mă abordezi pe internet din postura asta e ca și cum în loc de ”Bună, vrei să ne cunoaștem?” îmi spui ”Hello, sexy, una scurtă sau lungă?””

Așa că individa se mai uită odată pe mesaj, pe profilul scris, pe răspunsurile la întrebările standard din profil …. Hm …. ”Hai că ce pierd. Trimit pozele și vedem. Oricum toți fug după ce văd pozele.”

Și individa începe să-și pregătească micul dejun în slow motion, în timp ce camera se umple ce o voce caldă care citește din ”Partea întunecată a dragostei” de Rafik Schami, capitolul 43 din 290 – un audio-book de 27 de ore, pe trei voci diferite. O lectură grea, intensă, despre o lume nebună-nebună, Damasc, anii ‘30.

La nici cinci minute distanță, alarma anunță intrarea unui nou mesaj. ”Hm, cine să fie la ora asta?” – de parcă ar fi sunat cineva la ușă și nu aștepta pe nimeni. Individul cu pricina, care se prezintă a fi Chris - deci brusc nu mai era ”P”, ci ”C” -, reacționa: ”Wow!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Super!!!!!! ” și își dezvăluia adresa de e-mail personală.

Individa îi scrie, un mesaj simplu, de contact, se deloghează de pe site-ul respectiv și nici nu pleacă bine spre micul ei dejun, că iar sună alarma.
Individul Chris, năbădăios, scrie: ”Hei, nu mai arunci cu niște poze-ncoa?!”
Ea se gândește: ”Aha, iar unul care gândește cu penisul. Numai d-ăștia frate, mă-mpiedic de ei de mă dor toate vânătăile pe care le fac la căzături, să-mi bag piciorul în lepre! Cu ce naiba am greșit în viața asta?!”
Și îi scrie laconic: ”De ce?”
Se pare că Chris deja se apropia de punctul culminant al unei relații năbădăioase, așa că bumerangul vine cu viteza luminii: ”Arată-ți corpul, e miștooooo …. Hai odată!!”

Individa, sătulă de abordările astea ieftine și cretine ale unor indivizi care degeaba arată bine, căci psihologic vorbind sunt doar niște rebuturi, dă delete și-și savurează micul dejun.

La vreo oră distanță, individul Chris revine cu un mesaj pe site-ul de socializare: ”Curvă! Ce crezi că toți bărbați visează să intre în chiloții tăi? Du-te dracului de unde ai venit!!”

Individa dă ignore și blochează contactul. Din 100 de indivizi care îi scriu bisăptămânal pe internet, 80 se comportă la fel. Și mă-ntreabă pe mine de ce … că doar pe fruntea ei nu scrie nimic … de ce doar astfel de rebuturi se simt atrase de ea. Încercam să-i explic că nu e vorba de atracția aia sănătoasă și decentă, pe care o caută ea. Și din moment ce la ea în profil scrie: ”decât să fac compromise unilaterale, mai bine single!” ..... oare câți bărbați ar vrea să aibă de-a face cu așa ceva, cu așa o individă care știe ce vrea și mai ales ce nu vrea?!
Încercam să-i explic că sunt doar mamifere, tipii respectivi. Să nu se ia după ce spun altele, cum că nu există bărbați OK, ei există încă.
Da, și ce să fac? Să-mi adaug o cocoașă pe spate, să-mi fac un picior mai scurt, ce să fac? E ca atunci când cauți de muncă și din CV-ul tău rezultă că ești supracalificat, d-aia nu ești ales. Și ce să fac, cum să modific un CV, ca să fiu calificată pentru jobul potrivit?!
Nu, draga mea. Nu tu trebuie să modifici ceva. 
Ci ei. Dar ei nu sunt capabili să modifice, pentru că nu vor și nu știu și nu acceptă. Doar femeile acceptă să se schimbe. Patru ani am stat schimbată într-o relație, pentru el, în numele dragostei. Mare greșeală. Eram tânără, credeam că ăsta e principiul corect. Fals!
Secretul e simplu: trebuie doar să se întâlnească părțile potrivite, atât. Există un da, un poate și un never. Nu ai ce să faci.
Ceea ce nu trebuie să uiți: Bărbatul căsătorit, dar disponibil și ocupat oriunde în altă parte, dar nu în căminul lui conjugal, este cel mai mare diplomat, cel mai înșelător mincinos și poate trăi așa ani întregi, fără ca soția măcar habar să aibă!

Dacă tu modifici, orice vei primi în baza informațiilor modificate sau false, nu va dura. Asta îți garantez eu. Sunt pur și simplu niște pitici de la marginea decenței care și-o trag scurt sau lung pe la toate colțurile. Ăsta e internetul, toate mâțele jigărite sunt lei și leoparzi și tigri albi pe internet. Toți au liste interminabile de ”prieteni” și fac reumatism la degete la câte ”like”-uri împart, fără nici o filtrare a informației. Masculul încearcă, trăim în patriarhat, draga mea. Nu e vorba de nație, ci de sexe. Lumea se împarte tot mai puțin în naționalități și tot mai mult în sexe. Indiferent de unde provind masculii ăștia, după cum bine vezi, multinaționalitatea dovedește că e vorba de sexe, nu de diferențe culturale. Chris e din Austria, Fakim e din Siria, Mahmud e din Tunisia, Dorel e din România, Dobre e din Bulgaria, Pedros e din Portugalia, Josef e din Germania și nu-ți mai continui lista. Că de fapt, nici numele nu prea mai arată acurat care de pe unde este. Ce, crezi că toți care conduc o mașină cu număr de Viena sunt austrieci? Nici 50% nu mai sunt austrieci, doar vezi că pe străzi auzi toate limbile pământului.
(va urma, pe tema inițială :))