”NI SE STRICĂ COPILUL” în portbagaj! O Românie lăsată doar în grija unui dumnezeu, deși statul este cel care ne ia contribuțiile și taxele, nu dumnezeu!

13.02.2012, ora 22

”Morții nu au murit din cauza zăpezii, ci din cauză că băuseră.” - zise capul piramidei politice. Ah nu, că mă scuzoaiele mele (! - expresie mic-burgheză moștenită din generație în generație), că dragonul din povești are mai multe capete. Sau noi nu avem dragoni, ci doar o caracatiță imensă? Sunt obosită. Prea obosită.

26 de persoane au murit în locuințe neîncălzite, acestea fiind acoperite integral de zăpadă (status 12.02.2012).

În zona Lehliu, dintr-o mașină înzăpezită, care se afla în drum de la spital spre casă și în care se afla o mamă leuză și un bebeluș mort, pus în portbagaj, una dintre persoanele din mașină sună la un post de televiziune și convorbirea este dată în direct pe post. ”Cum stați cu căldura în mașină, mai rezistați?” ”Nu putem face cald, că NI SE STRICĂ COPILUL!” - și femeia a pufnit în plâns.

Familia plecase din București, pentru a ajunge acasă să facă înmormântarea bebelușului decedat.

Oficialitățile spun: ”Da, primul drum pe care localnicii și l-au deszăpezit era poteca spre cârciuma satului!”. În condițiile în care, în multe sate din România, păstrate ostentativ la starea lor de sărăntocie primitivă, din toate punctele de vedere (o singură fântână cu apă potabilă la tot satul, electricitate nema sau cu porția, toalete în curte și tot felul de delicii fashionable specifice unei țări europene la început de deceniu doi al secolului XXI) – deci, în multe astfel de sate cârciuma este, în același timp, magazinul mixt de unde sătenii își mai cumpără și alimente elementare.

0800 821 218

021 305 55 50 -  numere de telefon puse la dispoziția locuitorilor Bucureștiului, pentru cei care locuiesc singuri și au nevoie urgentă de ajutor, de către Primăria Capitalului.

Șeful de la Transelectrica, Horia Hăhăianu, dă un comunicat și spune că România ar putea rămâne fără resurse.

Traian Băsescu iese și spune că nu e adevărat, că România nu are nici o problemă momentan.

Sistarea exportului de curent electric a fost pusă în discuție încă de joi, 9 februarie 2012, de către directorul de la Transelectrica.

Acesta a fost demis de către noul prim ministru, Ungureanu. Indirect, direct de către ministrul Economiei. Pentru că președintele nu poate demite, dar îl poate pune pe prim ministru să o facă. Și etc. etc.
Vezi MEDIAFAX 
 Premierul Mihai Răzvan Ungureanu i-a solicitat ministrului Economiei să îl demită din funcţie pe directorul general al companiei Transelectrica, Horia Hăhăianu, pentru proastă comunicare în privinţa resurselor de energie disponibile, au declarat agenţiei MEDIAFAX surse oficiale.

"Şefului Transelectrica i s-au reproşat proasta comunicare în privinţa resurselor energetice ale ţării şi faptul că dinspre companie au fost lansate declaraţii contradictorii, care au creat panică", au arătat sursele.
Transelectrica a anunţat, vineri, că "din cauza deficitului de energie electrică" din Sistemul Energetic Naţional-SEN (secete prelungite, temperaturi foarte scăzute, scăderea cotelor în lacurile de acumulare, reducerea stocurilor de cărbune, paăură şi gaze naturale), în anumite ore nu sunt resurse pentru acoperirea necesarului de consum şi de export. 

Compania a mai anunţat, că, de asemenea, nu există rezervele necesare unei funcţionări sigure a SEN, astfel că Transelectrica SA este nevoită să aplice reducerea graficelor de export conform procedurii operaţionale.
Luni, Transelectrica a difuzat un alt comunicat, în care arată că, la ora actuală Sistemul Energetic Naţional funcţionează în condiţii de siguranţă şi nu există riscul sistării alimentării cu energie în regim normal a populaţiei. 

   Ce se ascunde în această poveste? Profituri pecuniare imense care intră, probabil, în buzunarele personale ale unora și altora (așa denumiții ”băieți deștepți!)

   ”Vă pot asigura că nu există nici un fel de pericol ca populația să rămână fără energie electrică.” – declară Băsescu azi, la 15,30.

   Bulgaria a sistat exportul de 3 săptămâni!!! Serbia de două zile!!! Numai România nu. Culisele acestei povești  ..... o schema absolut incredibilă, povestită pe post de Iulian Iancu, președintele Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei.

   Ninge necontenit de peste 30 de ore. Ninge din nou, peste zăpada înțepenită de vreo două săptămâni.

Valea Oltului a abundat în avalanșe astăzi, șoseaua este blocată. Valuri, valuri de zăpadă cădeau precum cascadele amazoniene, debit inimaginabil. Zona filmării: Călimănești, Cozia.

   Cifra oficială de morți în doar două săptămâni: 74. Plus cei din casele deja îngropate sub zăpezi, care vor ieși la iveală după miros, la primăvară. Deocamdată, zac în niște cavouri de gheață. Să fie 300? Și câte suflete de animale? Și câți viitori muritori de foame, cărora le-au murit toate animalele și păsările în ograda acoperită de zăpezi? Fără număr, fără număr, fără număr.

   Comuna Glodeanu, satul, Cârligu Mare, județul Buzău – preotul Marin:

   Nu au curent electric, nici un utilaj nu le eliberează drumul principal de acces. Ce îi așteaptă? Foame, sete, frig. Comuna primitivă. În momentele în care mașinile televiziunile au plecat, s-au retras și utilajele. De ce ?!?!

   Oamenii bătrâni și singuri au pierdut noțiunea timpului, credeau că este o noapte foarte lungă. Casele fiindu-le acoperite de zăpadă, ei neavând curent electric, nu făceau diferența dintre zi și noapte.

O bătrână a stat cu soțul mort în casă acoperită de zăpadă, timp de o săptămână. Au terminat și resturile de lumânări din biserică, nu mai au nimic. Nu mai au lemne.

Și ce face președintele țării, ce fac oficialii? Spun public că în România, AZI, nu există necesitatea instaurării stării de urgență 

De citit
și aici de citit 
Președintele țării trăiește în altă dimensiune. Iaca de citește:
”Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, că unele administraţii locale au fost depăşite sau dezinteresate în legătură cu eliberarea drumurilor şi că îi este greu să creadă că la nivelul unei comune nu puteau fi găsite patru tractoare care să fi fost dotate cu pluguri şi folosite la deszăpezire.
"Este evident că (...) administraţiile locale au fost de multe ori şi depăşite şi uneori dezinteresate. Nu aş vrea să spun mai mult şi nu este treaba mea să fac această analiză, dar îmi este greu să cred că pe raza unei comune nu există patru tractoare care să fi fost dotate cu lame şi, fără a lupta cu viscolul, dar măcar după viscol să încerce să creeze condiţiile minime de mişcare pentru comunităţile din satele aparţinătoare unei comune. E un exemplu, poate neinspirat, dar e un exemplu", a spus Băsescu.
El a concluzionat că "România nu are dotarea per ansamblu pentru a face faţă la exigenţele populaţiei în astfel de condiţii meteo" şi a adăugat că "în acest domeniu ori trebuiesc făcute contracte la nivelul statului, de către Administraţia Naţională a Drumurilor şi Consiliile Judeţene, ori trebuie găsite alte formule comerciale de cooperare cu firmele care dispun de utilajele necesare". 
Sursa:  mediafax

WTF?!?!?!?!?!

”Trying to hide and not see, not hear, not feel, not speak, not talk, just ignore!!”

România nu are dotarea necesară pentru a face față exigențelor populației? Eeeei, nu mă zăpăci, ce zici tu acolo??? Că ”iarna nu-i ca vara” sau cum? Se referea la ăia morți deja sau cei în hipotermie sau îngropați în casele lor transformate în cavouri înghețate? 
20-22 de ani, statul român, prin reprezentanții lui în mod special, a construit o piramidă spiralată a furtului pe picior mare, dar nu a construit o infrastructură decentă, România a rămas la nivelul de ev mediu avansat și din acest punct de vedere. Douăzecișidoi de ani este un interval îndelungat, în care o mână de gospodari pot face minuni inimaginabile. O Românie fără datorii externe în 1990 se uită acum la un genocid indirect și pe termen lung al propriei populații. Dacă nu ar exista cât de cât donațiile de bani, produse, timp, energie, de la suflet la suflet, în situații de forță majoră și calamități naturale ar muri probabil sute de mii de suflete. În mod normal, ninsoarea, chiar și la debitul avut în ultima perioadă, nu ar fi trebuit să conducă către stare de calamitate. Dacă .... 

Dl. Berca - noul ministru al Administrației și Internelor - nou declara (14.02.2012) că nu vor fi probleme deosebite cu inundațiile .... aha ... deci milioanele de tone de zăpadă se vor evapora și nu vor fi inundații. Interesantă abordare.

Celebrul ”iarna nu-i ca vara” face victime. Din nou.

Moartea albă a acoperit o ţară membră a Uniunii Europene. Este o situaţie de criză. Pe lângă adânca criză politică, care fierbe la foc mocnit de câţiva ani, ieşind în clocot din data de 12 ianuarie 2012, avem acum şi o criză meteorologică. Vai, cum, ninge în ianuarie?!?!?! Vai, ce neașteptat!!! România este nu doar în colaps, ci şi într-o criză a colapsului, căci acesta este atât de profund, încât nu mai ştie pe unde s-o apuce. Cu siguranţă că se poate discuta acum de două variante spectaculoase:

1. Politicienii au ocazia să dovedească că somnul în care zac de 22 de ani, atunci când este vorba de soarta celor care îi votează, se poate trezi. Acum sau niciodată. Sau se poate lăsa mai departe în lâncezeală, sub pătura albă a zăpezii divine, căci se ştie foarte bine că sub căldura păturii de zăpadă, cerealele se bucură iarna şi doar aşa pot răsări în primăvară, garantând un rod bogat.
2. Politicienilor li se oferă acum o ocazie în plus de a-şi lăsa demisiile pe birouri şi de a pleca, în calitate de simpli cetăţeni, la dezăpezirea ţării. Voluntariatul, domnilor, voluntariatul este la modă în această ţară sărăcită şi sărăntocită de voi, deci „hai să dăm mână cu mână” şi să eliberăm sufletele care abia mai respiră prin comune, sate şi alte localităţi pe care voi, dragi gospodari, în mod ostentativ le-aţi neglijat cu profundă lipsă de respect timp de două decenii (nu tu infrastructură, medici alungați, medici batjocoriți, spitale desființate, cadre didactice aruncate pe drumuri, clinici părăsite etc. etc.)

3.     Şi, să nu neglijăm şi a treia variantă, hibridul celorlalte două: starea vremii a ieşit şi ea să vă „bage la cazanul” care clocoteşte prin pieţele marilor oaşe ale României voastre (! – că a noastră nu mai este, ne-aţi furat-o şi ne-aţi vândut-o de mult), este o nouă ocazie pentru „plebea României” să vadă cât de ineficienţi sunteţi, cum nu se respectă legislaţia, cum, în plină iarnă (adică luna ianuarie!!), autorităţile sunt – DIN NOU – nepregătite pentru a acţiona (Citez de pe Antena3-știri on-line: ”Situaţie incredibilă în Capitală. În timp ce mii de oameni sunt blocaţi în nămeţi şi au nevoie disperată de ajutorul autorităţilor, maşinile de deszăpezire au făcut cale întoarsă la Şoseaua de Centură. Motivul? Nu aveau rovinietă. Maşinile care au făcut cale întoarsă aparţin firmei Romprest, informează jurnalul.ro. "Firma Romprest a dorit să participe la degajarea carosabilului de zăpadă spre Aeroport, însă şi-au dat seama că nu are roviniete, pentru simplul fapt că, acţionând în mod normal doar pe raza Municipiului Bucureşti, nu aveau nevoie de roviniete. Auzind că sunt şi controale pe roviniete, maşinile au fost întoarse din drum.”) că deh, potrivit motto-lui preşedintelui, „iarna nu-i ca vara”. 

Câteva mesaje găsite on-line, ale oamenilor disperați care se adresează jurnaliștilor:

  Ioana Ianau ne-a scris: "Apelez la dumneavoastră pentru  a gestiona  o discutie cu reprezentantii/ angajaţii ISU, intrucat  situatia de la Sindrilita si din apropierea localitatii,  este una CRITICA inca de ieri de la orele 11:00, sute de oameni sunt inca blocati acolo fara apa si sa nu mentionam altele gen: mancare, combustibil, paturi..smd. Noi am  efectuat apeluri cate aceste institutii insa nu am primit decat banale  promisiuni , am 5 persoane cunoscute aflate acolo, tin legatura cu ei,  am dorit sa ajungem chiar noi acolo insa am fost opriti de organele de  politie competente. Rugamintea mea este sa-i informati cu privire la  aceasta situatie, sunteti singurii care mai pot schimba ceva".

Mihaela Ivan ne-a trimis mai multe fotografii de la Şindriliţa, de pe DN2, unde zeci de oameni sunt blocaţi în maşinile îngropate în zăpadă.
Paul Iulian Gheorghe ne-a trimis mai multe imagini cu zăpada care a căzut în Craiova. Totul este acoperit de un strat considerabil de zapada.
Gavriloaei Mirela  "Buna ziua, Sunt aproximativ 150 de persoane blocare in fabrica Makita, dupa  Brăneşti spre Fundulea, de ieri de l aora 16.00, nu au cu ce pleca acasa ca e drumul blocat si nu face nimeni nimic. O persoana a plecat pe jos spre casa de acolo si a murit inghetat pe drum. Sper sa vada cineva acest mail si sa anuntati pe post ca exista o persoana moarta din cauza asta ca am vazut ca au anuntat ca nu exista morti. SA FACA CINEVA CEVA !!!"
Marian: "De ieri, de la ora 15.00 sunt oameni blocaţi pe DN3!!! Îl rog insistent pe BOC să pună mâna să facă ceva pentru oamenii de pe DN3. Văd că se tot bate apa-n piuă cu DN1!!!! NU ESTE SINGURUL DRUM DIN ROMâNIA, îNZăPEZIT!!! Am rude blocate în localitatea Călăreţi, de ieri! Utilajele se plimbau de colo-colo cu lamele pe sus, nu deszăpezeau nimic. Poliţia a venit şi nu i-a lăsat să înainteze. Şi totuşi, poliţia a putut pleca de acolo!!! Oamenii stau în şcoala din Călăreţi, fără alimente, fără combustibil la maşini! Nimeni nu ia atitudine! Nici măcar primarul care intervenise aseară telefonic! Nu este posibil aşa ceva!  La 112 m-a dus din telefon, în telefon, până la un mormăit care începe să-mi explice că drumurile sunt blocate şi ce înseamnă codul galben! Aşa ceva nu se poate! Îmi spune că sunt utilaje, sunt multe utilaje pe trasee, dar am tinut legătura din 5 în 5 minute cu blocaţii şi dezminţeau toţi! La Infotrafic, telefoanele sunt ocupate. La poliţie, aseară, sunau telefoanele ca-n gară, fără ca cineva să răspundă! Unde să mai sun? cu cine să mai iau legătura?? Bateriile la telefon nu mai ţin mult, sunt copii, bătrâni. Încă nu a murit nimeni în ţară, dar în situaţia de faţă, orice este posibil! Nu a dat nimeni ceaiuri, pături, nimic, nimic!!!!"

relatare - începem școala?

O zi superbă de toamnă uscată. Frig, dar uscat. Ceva vânt dimineață. Un pic bolnăvior, dar tot m-am desprins de așternut ..... de ce oare?

Anul universitar a demarat pe 3 octombrie 2011, luni. Pentru noi, cei care plătim taxe la forma de ”învățământ la distanță”, anul universitar a început abia astăzi, 5 noiembrie 2011, sâmbătă. Prima întâlnire cu profesorii, cu o parte dintre ei. Materia de curs pentru semestrul I, pe care o primim pe un CD, pe semnătură, nu ne-a fost pusă la dispoziție ”în timp util”, așa cum se publica pe site-ul informativ al facultății, în urmă cu vreo 3 săptămâni.  Puteam ridica CD-ul abia începând din data de 2 noiembrie și doar în răstimpul orelor de program pe care secretariatul le oferă studenților. După ce am stat la coadă 40 de minute ca să-mi aflu o notă la un examen dat în urmă cu 5 săptămâni, după ce am stat la o altă coadă, cam de jumătate de oră, pentru a putea efectua o parte din noile formalități impuse de Universitate, ar fi trebuit să mă mai învoiesc încă o dată de la locul de muncă și să mai stau încă o dată pe culoar, la coadă, ca să-mi primesc CD-ul. Da, în secolul trilioanelor de posibilități tehnice de comunicare, studenții unei facultăți de comunicare stau la cozi pentru a primi un material de curs salvat pe un CD. Și asta, pentru doar vreo 500 de euro pe an.

Așa că mai toți ne-am ridicat astăzi CD-urile.

Deci acum avem de pregătit, în cele patru săptămâni care ne despart de a doua întâlnire cu profesorii, temele la puterea a doua. Am stat degeaba o lună întreagă, neprimind șansa de a citi și de a începe să ne pregătim, iar acum trebuie să prelucrăm un volum dublu de materie, într-un interval de timp înjumătățit.

Am întrebat, ca studentă conștiincioasă ce mai intenționez să mă mențin, care ar fi informațiile legate de pregătirea examenului de licență. Vai, ce greșeală! Dar cine puii mei crezi că știe exact???? Nimeni.

Deci, facultatea îmi impune mie un ritm de viață, de studiu, doar pentru că ea nu este capabilă să se organizeze. Dau vina pe ”sistem”, desigur. Este scuza a-tot-valabilă pentru orice situație penibilă. Ce pot face eu, să schimb ceva în bine? Cam nimic. Asta e durerea. ”Câinii latră, caravana trece.”.

Orarul pentru azi nu era trecut pe site-ul facultății. 

La ora 9, primul curs era unul dintre cele două opționale. Eu am fost din grupa norocoasă, optasem pentru ”România și intregrarea europeană”, deci nu am frecat menta pe coridoarele reci de deprimante ale clădirii, timp de o oră și jumătate.  Dar altă parte a grupei, care optase pentru celălalt opțional, nu a fost atât de norocoasă. Opționalul lor se ținea de la ora 14. De la ora 9 nu aveau nici o altă materie! Oamenii ar fi putut dormi mai mult, ar fi putut rezolva alte treburi, nu contează. De ce mă aduci tu la curs, dacă tot nu ai curs pentru mine?

Ora a doua, de la 10:40. Profesorul nu s-a prezentat. Deci iată cum pierdem o oră jumătate aiurea, pe coridoare. Cum o fi fost pentru cei care veniseră de la ora 9 și care nu au avut nici un curs până la 12:20?! Adică jumătate de zi batjocorită.

Ora a treia s-a onorat. ”Ați citit, ați adus temele pentru astăzi?” Păi cum să le aducem și cum să discutăm noi cu profesorul, dacă nu am avut materialul de curs? Desigur, permisivitate totală, cunoaștem procedura, că doar suntem anul III deja. Nu-i nimic, aduceți voi data viitoare toate temele. (Nimic de comentat aici, să nu picăm în absurd. Profesorul respectiv probabil nu are nici o vină pentru că materia lui nu a fost comunicată în timp util, cu siguranță nici lui nu-i convine să primească peste o lună temele aferente a două luni de zile, nu? Așa cum se și numește materialul, e doar o relatare a unor fapte petrecute independent de voința mea.).

Oricum, azi am aflat niște chestii absolut, absolut uluitoare și halucinante pentru timpurile în care ne aflăm – sec. XXI - și mai ales pentru statutul cu care rOMÂNIA se bate în ”pept”, adică membră UE și, nu în ultimul rând, pentru specificul facultății – acela de jurnalism și științeLE comunicării (!!):

-  site-ul facultății, acela de știri utile, există exclusiv prin munca voluntară a unuia dintre asistenții universitari! Să sperăm că rezistă, altfel facultatea va avea o problemă majoră!

- Notele sau alte informații nu apar de multe ori din simplul motiv că nu are cine să le redacteze!!!

-  Două secretare au demisionat și nu se permite angajarea de nou personal, trebuie să vină cineva prin transfer.

- Nu, dragilor, habar nu avem cum va arăta finalizarea studiilor voastre de licență, adică sub ce formă va fi examenul. Cu siguranță ”se va comunica în timp util”, deși facultatea nu are absolut nici o definiție legată de ce înseamnă ”timpul util”, fiind un termen abstract și extrem de relativ.

oOoOoOoOoOoOoOoOfFfFfFfF ....... 

Cam atât despre statutul de student. Despre ucisa mândrie de a fi student. Despre jalnicul statut al profesorilor universitari. Despre viitorul intelectual și managerial al acestui teritoriu unde marile lucruri rămase în istorie au fost înfăptuite de alte nații și naționalități. Prea puține au amprenta autohtonă. Ceva de genul ”prima ziaristă din România a fost de fapt o englezoaică.” sau ”Cel mai minunat castel din România a fost de fapt realizat de Hohenzollerni” etc. etc. etc. Ar ieși un material haios :-), ar curge lacrimi șiroaie.

duminică, 6 noiembrie 2011

Uite, ce ”noroc” că mi-a trimis Anonymus un comentariu pertinent și m-a făcut oarecum atentă asupra faptului că nu am relatat și ziua de azi:
Am întârziat cam 20 de minute la prima oră, aveam ceva de lucrat pentru job și am zis că lasă, la câte nepunctualități ale profesorilor avem la activ, a doua mea întârziere pe parcursul a doi ani întregi de facultate este o mare irelevanță. Dar io nu am noroc la d-astea, că așa li se întâmplă ”copiiilor cuminți”. Profesoara de engleză mi-a plăcut la nebunie și am regretat mult că am întârziat tocmai la domnia sa, ora a fost interesantă.
Aveam azi patru materii pe orar. Prima oră a fost OK, a doua la fel, la a treia a intervenit ceva absolut neașteptat: profesorul respectiv ne-a dat o temă a cărei realizare presupunea să avem un anume aparat. Să îți cumperi un aparat doar pentru o temă, pe praful ăsta economic, e cam aiurea. Și am întrebat pur și simplu cum ar trebui să îi prezentăm tema, tehnic vorbind. Întrebarea mea a contrariat cadrul universitar: ”Sunteți deja anul III, ar fi trebuit să aveți până acum în recuzită așa ceva!” ”Doar că noi nu am mai făcut nimic legat de transmisiile radio până acum, de ce ar fi trebuit să ne cumpărăm un reportofon?!” ”Adică cum nu ați mai făcut? Doar am predat și la anul I și la anul II ....” Și de aici s-a rupt firul ..... proful nu știa că noi nu știm și noi nu știam că el nu știe .... așa că trebuie să regândească anumite lucruri. Este o fază foarte interesantă și eu doar o relatez (cineva curajos care semnează ”anonymus” este intrigat cum că ”mușc de fund” tot timpul câte ceva, vai de supărare!!! Ori este un coleg căruia îi e teamă de înăsprirea condițiilor de învățământ sau pur și simplu nu-i place de moaca mea, ori este cineva din stafful profesoral care a făcut ostentativ o greșeală evidentă de gramatică pentru a nu se da de gol și care se simte direct criticat, deși nu are de ce :-) Dar cum e vorba aia cu chelul și mâna-n cap .... 
Așaaaaaaaa ..... deci: s-a rupt firul și continuarea orei a devenit un pic imposibilă. Pe CD nici măcar nu se află materia respectivă. Deci vom primi ceva materiale pe e-mail, de la profesor. Sper să le transmită în timp util, de fapt îi voi trimite eu o rugăminte în seara asta.
Ne-a dăruit o oră liberă, cred că s-a blocat când și-a dat seama de situație. Ne abordase ca pe niște semi-experți și noi eram de fapt boboci. Not cool at all :-)
Doar că era abia ora 13 și următorul curs începea de la ora 14. Deci .... iată cum lălăim (again!!) o oră aiurea pe coridoare. Noroc că aveam la mine tutoratul printat de engleză și am citit ceva.
Ora 14:10 s-a făcut, profesorul de la ultima oră de curs nu a apărut. Nici la 14:30 nu a apărut. Deși stăteam aiurea de o oră și jumătate. O colegă s-a agitat și așa am reușit măcar să aflăm că din cauza unei neînțelegeri, domnul profesor era abia pe drum spre facultate. El știa că are curs de la ora 15:30, nu de la ora 14!!  Și a venit la ora 14:45, cu un taxi, deci a făcut și o cheltuială personală din cauza unui sistem defectuos de comunicare. El a luat taxiul, un gest măreț de respect pentru studenții care îl așteptau. Și vreo 12 studenți cred că am mai rămas, o parte dintre noi probabil tot ca semn de respect pentru un profesor care venea special, duminica, pentru noi (deși, la rece judecând, noi dăm niște bani ”grei” pentru a avea acest privilegiu de week-end intelectual organizat, nu?).
Evident că vreo 2-3 colegi au plecat, din puținii câți eram. Dintr-o grupă de 34, am fost vreo 14 maximum astăzi.
Și uite-așa, profesorii nu au chef, când văd că dintr-o grupă întreagă vine doar un mic buchet de studenți, iar studenții nu mai au nici ei chef, când văd că din 3 întâlniri pe semestru, cu un profesor, se întâmplă că acesta nu vine și se ajunge la o singură întâlnire sau maximum două, după care gata, examenul!
După cum comentam în alt material, din punctul meu de vedere, oricât nu aș vrea să compar, ceea ce se întâmplă la acest nivel este de domeniul științifico-fantastic. În 3 ani de școală în Germania, nici măcar o dată nu ni s-a întâmplat ceva asemănător. Nici măcar o dată, în condițiile în care mergeam la școală zilnic, nu doar un week-end pe lună. Acolo, eu nu plăteam nimic. Dar parcurgeam 15 km dus și 15 km întors, pe bicicletă, pe căldură, ploaie, furtună, întuneric, viscol, prin câmp, în fiecare dimineață la ora 7, nu întârziam niciodată, aș fi murit de rușine! Profesorii aveau o decență fantastică, și ca vestimentație, și ca prezență. Nu întârziau niciodată. Nu lipseau niciodată. Citeau toate temele, se discutau, se implicau. Impuneau respect prin simpla prezență, orele erau animate, foarte interesante, te făceau să vrei să pleci acasă doar pentru a te apuca cât mai repede de prelucrat informațiile primite în ziua respectivă!! Eeeee ..... da, așa este, aveau un statut în societate, o infrastructură foarte bună, un sistem administrativ aproape perfect și corect!! Chestii care se cam întâmplau și în România, îmi aduc aminte de amfiteatrele pline de studenți, la Drept și la Istorie, unde am mai participat la ore și la seminarii, prin 1987/1988. Și atunci era sărăcie, dar o cu totul altă sărăcie. Profesorul era încă foarte respectat în amfiteatru. Avea poate un singur costum, dar venea cu el în fața studenților. Cravată, cămașă albă și costum. Da frate, mediul universitar era ceva special pentru ambele părți. Ce a devenit acum și câți profesori din vechea generație suferă din cauza asta .... nici măcar nu se mai poate contabiliza în  vreun fel. Foarte trist. Și umilitor.