Succesul în mediul de afaceri românesc merge pe principiul: ”forțăm mâna clientului!”
Povestea de mai jos jos face parte, probabil, dintr-o serie infinită de astfel de povești care ne înconjoară.
Cele două părți implicate sunt:
Un mare concern multinațional, prezent în România de peste 15 ani, care are cam 40 de firme pe plaiurile mioritice. "Denumit beneficiar în cele ce urmează.”.
Și o firmă denumită L.H. (http://light-house.ro/)
Beneficiarul respectiv a apelat la L.H. pentru un proiect urgent de traducere. O formă mai neobișnuită, un format neprelucrabil inițial. L.H. a acceptat proiectul, a sugerat un tarif de 3 euro/pagină (o pagină din proiect fiind alcătuită dintr-un fel de organigramă, deci cu foarte puține caractere, mai mult timp consuma editarea tehnica, nicidecum tradusul în sine). După jumătate de oră, L.H. anunță telefonic că nu mai preia lucrarea, pe motiv că softul de prelucrare nu funcționează, așa cum crezuse și așa cum testase de altfel.
Asta se întâmpla marți.
Joi dimineață, beneficiarul oferea și soluția tehnică de prelucrare. În noile condiții, L.H. acceptă proiectul tot pentru același tarif și promite livrarea luni, ora 14.
Totul era perfect.
Luni dimineață, pe la 11 adică, beneficiarul primește un telefon de la un personaj nou din partea L.H., Brigitte Müller. Doamna respectivă anunță că dintr-o eroare de-a lor, se pare că materialul de tradus are mult mai multe caractere și ”se dorește revenirea la tariful de 9 euro pe pagină”, nu de 3, cum se stabilise tot la sugestia și inițiativa L.H. (!) și că oricum materialul nu va putea fi livrat în ziua aceea la ora 14, conform propriei preluări de răspundere. Că s-ar putea livra jumătate undeva pe la ora 16 maximum și s-ar putea începe lucrul la al doilea fișier, adică a doua jumătate a proiectului. Desigur că beneficiarul a rămas ..... uimit și mut și blocat nu doar de faptul în sine, ci și de tupeul extraordinar prin care prestatorul i-a forțat mâna!
Deci, să recapitulăm:
1. L.H. știe că acest client al său, pentru care mai prestase servicii din câte se pare, are nevoie de proiectul tradus integral până vineri. De comun acord, din motive tehnice, se agreează totuși o livrare pentru luni, ora 14.
2. L.H. propune un tarif: 3 euro per pagină. Clientul acceptă.
3. În ziua livrării, cu 3 ore înainte de termenul de livrare, L.H. anunță telefonic că de fapt:
a. Nu livrează integral,
b. nu livrează nici măcar la ora 14,
c. 50% din proiect nici măcar nu a început să fie prelucrată, în cel mai fericit caz va fi livrat peste alte două zile.
d. A calculat greșit volumul fizic de muncă, ca urmare triplează tariful! Deși nu este eroarea beneficiarului, repet, ci a sa, a furnizorului, culmea!
e. Mai pretinde și 0,50 euro/pagină, pe motiv că lucrarea nu a fost editabilă în word. Incredibil, nu?
a. Nu livrează integral,
b. nu livrează nici măcar la ora 14,
c. 50% din proiect nici măcar nu a început să fie prelucrată, în cel mai fericit caz va fi livrat peste alte două zile.
d. A calculat greșit volumul fizic de muncă, ca urmare triplează tariful! Deși nu este eroarea beneficiarului, repet, ci a sa, a furnizorului, culmea!
e. Mai pretinde și 0,50 euro/pagină, pe motiv că lucrarea nu a fost editabilă în word. Incredibil, nu?
Nu e șantaj, dar în condițiile date, iată cum un furnizor de servicii își permite, printr-o strategie bine gândită, să forțeze fără pic de rușine și etică profesională, mâna clientului său. Nu vi se pare absolut inimaginabil? Să mai zică cineva că România nu este țara tuturor posibilităților nefaste.
Adică tu, furnizor, greșești și nici măcar nu-ți respecți partea ta de contract la nici unul dintre puncte, iar pe deasupra mai ceri și bani în plus, în loc să scazi tariful, ca și un fel de culanță. Ah nu, așa ceva este demn de instanță. Dacă s-ar fi întâmplat într-o țară normală, desigur.
P.S. Jumătatea de material care nici la ora 14 nu a putut fi livrată și a fost promisă pentru ora 16, a fost livrată la ora 16:35. Și culmea mojiciei, doamna B.M. își semnează acum mesajele cu: ”Vă mulțumim pentru înțelegere.” Care înțelegere? Asta e înțelegere, faptul că tu ți-ai luat libertatea de a-ți prosti clientul la un maxim al imaginației de escrocherie?
Pe de altă parte, io zic: clienții care acceptă așa ceva, chiar își merită soarta, pe bune!
Ce poate face clientul într-o situație de genul ăsta? Are nevoie de material, deci nu poate renunța acum. Singurul lucru pe care îl poate face legat de acest proiect este să tergiverseze plata facturii finale. Contract nu există semnat, termene de plată nu s-au discutat. Și oricum este o măsură puerilă.
Murdară lume de afaceri. Lipsă totală de deontologie, de bun simț, de respect, punctualitate, profesionalism, morală chiar, tupeu la infinit.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen