Follow by Email

Dienstag, 8. November 2011

De la sărăcie la sărăntocie

Despre ce discutăm: România, Europa.
Ce cunosc eu concret și direct, nu din mass-media: realitatea din București și, tangențial, realitatea din alte zone ale țării, pe unde mai ajung uneori.
Concluzia acestui material nescris încă:
Dintr-o țară săracă și mizeră, dar bogată, înainte de 1990, România a fost transformată într-o țară sărăcită, blocată în mizerie și mai ales SĂRĂNTOACĂ. Desigur, cu tot cu populație. 
Deci atenție la formulare: nu afirm faptul că românii sunt niște sărăntoci! Cine înțelege nuanța, bravos! Cine nu, ghinion!
Sărăcia poate fi demnă.
Sărăntocia nu!
Pe vremuri sufeream la ideea că ajunsesem la stadiul când nu doar vorba, ci și gândurile ne erau urmărite, cenzurate, îngrădite. Era o teroare reală. Acum ..... avem libertate deplină de gândire? Și ce facem cu ea?
Pun pariu pe orice că dacă mâine organizezi un referendum la nivel național, prin care îi întrebi pe oameni ce vor ei, de cine vor să fie conduși, cum să arate clasa politică, ce formă de organizare statală să adoptăm și alte d-astea, 95% din populația României ar fi total pe dinafară. Este un element de sărăntocie cultivată și eu susțin că mass-media contribuie din plin la acest fenomen.  
România a fost și este acea vacă bună de muls de alții. Ah, că vine concernul X și face aici un supermarket, asfaltează în jur, tra-la-la ... dar angajații sunt umiliți, sunt puși în situația de a spune ”săru mâna, conașule!”, au cele mai mici salarii din Europa, cele mai puține zile libere, cele mai mari probleme cu superiorii în caz de boală sau alte situații familiale. Și unde se duce profitul companiei? Să răspund la întrebarea asta?!
Poate cea mai săracă țară a României are cel mai mare număr de bănci comerciale și de mall-uri ... dacă asta intră la capitolul ”logica normalului” .... înseamnă că eu chiar nu știu să percep corect realitatea.


Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen