Celebrul ”iarna nu-i ca vara” face victime. Din nou.

Moartea albă a acoperit o ţară membră a Uniunii Europene. Este o situaţie de criză. Pe lângă adânca criză politică, care fierbe la foc mocnit de câţiva ani, ieşind în clocot din data de 12 ianuarie 2012, avem acum şi o criză meteorologică. Vai, cum, ninge în ianuarie?!?!?! Vai, ce neașteptat!!! România este nu doar în colaps, ci şi într-o criză a colapsului, căci acesta este atât de profund, încât nu mai ştie pe unde s-o apuce. Cu siguranţă că se poate discuta acum de două variante spectaculoase:

1. Politicienii au ocazia să dovedească că somnul în care zac de 22 de ani, atunci când este vorba de soarta celor care îi votează, se poate trezi. Acum sau niciodată. Sau se poate lăsa mai departe în lâncezeală, sub pătura albă a zăpezii divine, căci se ştie foarte bine că sub căldura păturii de zăpadă, cerealele se bucură iarna şi doar aşa pot răsări în primăvară, garantând un rod bogat.
2. Politicienilor li se oferă acum o ocazie în plus de a-şi lăsa demisiile pe birouri şi de a pleca, în calitate de simpli cetăţeni, la dezăpezirea ţării. Voluntariatul, domnilor, voluntariatul este la modă în această ţară sărăcită şi sărăntocită de voi, deci „hai să dăm mână cu mână” şi să eliberăm sufletele care abia mai respiră prin comune, sate şi alte localităţi pe care voi, dragi gospodari, în mod ostentativ le-aţi neglijat cu profundă lipsă de respect timp de două decenii (nu tu infrastructură, medici alungați, medici batjocoriți, spitale desființate, cadre didactice aruncate pe drumuri, clinici părăsite etc. etc.)

3.     Şi, să nu neglijăm şi a treia variantă, hibridul celorlalte două: starea vremii a ieşit şi ea să vă „bage la cazanul” care clocoteşte prin pieţele marilor oaşe ale României voastre (! – că a noastră nu mai este, ne-aţi furat-o şi ne-aţi vândut-o de mult), este o nouă ocazie pentru „plebea României” să vadă cât de ineficienţi sunteţi, cum nu se respectă legislaţia, cum, în plină iarnă (adică luna ianuarie!!), autorităţile sunt – DIN NOU – nepregătite pentru a acţiona (Citez de pe Antena3-știri on-line: ”Situaţie incredibilă în Capitală. În timp ce mii de oameni sunt blocaţi în nămeţi şi au nevoie disperată de ajutorul autorităţilor, maşinile de deszăpezire au făcut cale întoarsă la Şoseaua de Centură. Motivul? Nu aveau rovinietă. Maşinile care au făcut cale întoarsă aparţin firmei Romprest, informează jurnalul.ro. "Firma Romprest a dorit să participe la degajarea carosabilului de zăpadă spre Aeroport, însă şi-au dat seama că nu are roviniete, pentru simplul fapt că, acţionând în mod normal doar pe raza Municipiului Bucureşti, nu aveau nevoie de roviniete. Auzind că sunt şi controale pe roviniete, maşinile au fost întoarse din drum.”) că deh, potrivit motto-lui preşedintelui, „iarna nu-i ca vara”. 

Câteva mesaje găsite on-line, ale oamenilor disperați care se adresează jurnaliștilor:

  Ioana Ianau ne-a scris: "Apelez la dumneavoastră pentru  a gestiona  o discutie cu reprezentantii/ angajaţii ISU, intrucat  situatia de la Sindrilita si din apropierea localitatii,  este una CRITICA inca de ieri de la orele 11:00, sute de oameni sunt inca blocati acolo fara apa si sa nu mentionam altele gen: mancare, combustibil, paturi..smd. Noi am  efectuat apeluri cate aceste institutii insa nu am primit decat banale  promisiuni , am 5 persoane cunoscute aflate acolo, tin legatura cu ei,  am dorit sa ajungem chiar noi acolo insa am fost opriti de organele de  politie competente. Rugamintea mea este sa-i informati cu privire la  aceasta situatie, sunteti singurii care mai pot schimba ceva".

Mihaela Ivan ne-a trimis mai multe fotografii de la Şindriliţa, de pe DN2, unde zeci de oameni sunt blocaţi în maşinile îngropate în zăpadă.
Paul Iulian Gheorghe ne-a trimis mai multe imagini cu zăpada care a căzut în Craiova. Totul este acoperit de un strat considerabil de zapada.
Gavriloaei Mirela  "Buna ziua, Sunt aproximativ 150 de persoane blocare in fabrica Makita, dupa  Brăneşti spre Fundulea, de ieri de l aora 16.00, nu au cu ce pleca acasa ca e drumul blocat si nu face nimeni nimic. O persoana a plecat pe jos spre casa de acolo si a murit inghetat pe drum. Sper sa vada cineva acest mail si sa anuntati pe post ca exista o persoana moarta din cauza asta ca am vazut ca au anuntat ca nu exista morti. SA FACA CINEVA CEVA !!!"
Marian: "De ieri, de la ora 15.00 sunt oameni blocaţi pe DN3!!! Îl rog insistent pe BOC să pună mâna să facă ceva pentru oamenii de pe DN3. Văd că se tot bate apa-n piuă cu DN1!!!! NU ESTE SINGURUL DRUM DIN ROMâNIA, îNZăPEZIT!!! Am rude blocate în localitatea Călăreţi, de ieri! Utilajele se plimbau de colo-colo cu lamele pe sus, nu deszăpezeau nimic. Poliţia a venit şi nu i-a lăsat să înainteze. Şi totuşi, poliţia a putut pleca de acolo!!! Oamenii stau în şcoala din Călăreţi, fără alimente, fără combustibil la maşini! Nimeni nu ia atitudine! Nici măcar primarul care intervenise aseară telefonic! Nu este posibil aşa ceva!  La 112 m-a dus din telefon, în telefon, până la un mormăit care începe să-mi explice că drumurile sunt blocate şi ce înseamnă codul galben! Aşa ceva nu se poate! Îmi spune că sunt utilaje, sunt multe utilaje pe trasee, dar am tinut legătura din 5 în 5 minute cu blocaţii şi dezminţeau toţi! La Infotrafic, telefoanele sunt ocupate. La poliţie, aseară, sunau telefoanele ca-n gară, fără ca cineva să răspundă! Unde să mai sun? cu cine să mai iau legătura?? Bateriile la telefon nu mai ţin mult, sunt copii, bătrâni. Încă nu a murit nimeni în ţară, dar în situaţia de faţă, orice este posibil! Nu a dat nimeni ceaiuri, pături, nimic, nimic!!!!"

probabil cea mai reușită campanie electorală!

23.01.2012

dar nu uita să citeți aici: CLICK 

Să fiu eu a naibii, așa varză cum sunt cu politica și politicienii, dacă ce se întâmplă acum în România nu este, pentru opoziție, cea mai:

- ieftină

- eficientă

- reușită

campanie electorală ever!!

Nu-mi plac declarațiile nici ale lui Ponta, nici ale lui Crin Antonescu. Dacă plec de la această premiză, nici măcar un referendum, singurul instrument politic democratic rămas valabil acum, nu va rezolva nimic, pentru că: ”Io pă cine aleg, bre?!” - zise cetățeanul turmentat și mai trase un sughiț.

De ce să ies în Piața Universității în ianuarie 2012? Ep. 2

Aici, episodul 1, enjoy & comment 

Băsescu, către jurnaliştii de la Cotroceni: 

Nu sunteţi la vreo manifestaţie, pe undeva?

Început pe 18.01.2012 și completat pe parcurs

- pentru că dezăpezirea din România, atunci când se face, costă mai mult decât în Finlanda!

- pentru că se risipește permanent și peste tot, fără nici un control (în Norvegia de pildă, pe data de 9 ianuarie, autoritățile orașului Tromso au considerat că ornamentele de sărbători și-au trăit veacul și nu mai este cazul să consume curent electric cu ele, deși acolo este Noaptea Polară!  Așa că le-au strâns frumușel pe 9 ianuarie, le-au aranjat cu grijă în niște cărucioare mari, pe strada principală, pe trotuare, unde să nu încurce pietonii, iar pe 10 februarie au fost ridicate și depozitate până în decembrie. Iar în București, capitala unei țări care se vaită de criză de crapă, autoritățile nu au considerat necesar nici măcar să strângă ornamentele. Stau și acum (6 februarie!!) în viscol, zăpezi, ploi înghețate. Dacă asta nu e bătaie de joc ....

- pentru că țara în care trăiesc este condusă de un președinte care, după două săptămâni de proteste populare - respectiv pe 25.01.2012 - (”Jos Băsescu!” etc.), iese la televizor să le spună oamenilor, în mod special protestatarilor, cât de perfect este el în tot ceea ce face și că nimic nu va fi de schimbat în atitudinea lui (conform unui principiu pur românesc: ”IO? Tu nu știi cu cine stai de vorbă, mânca-ți-aș! Păi io mi-s cel mai tare din parcare, sunt buricul Pământului, al Mapamonduli, ia dă-te d-acilea de-mi fă loc și tacă-ți fleanca! Când vorbești cu mine, să taci!”),

-->

- Pentru că s-au investit milioane de euro în piste de biciclete şi semafoare pentru biciclişti, majoritatea acestor elemente de infrastructură fiind absolut inutile şi amplasate în bătaie de joc, nefiind utilizabile la un nivel decent (cum să mergi cu bicicleta pe o pistă de biciclete care trece pe sub zeci de maşini parcate, pe sub copaci în care îţi poate rămâne nu doar casca, ci şi gâtul şi pe care pedalezi câţiva zeci de metri, după care trebuie să opreşti, să descaleci, să mergi la pas, apoi să încaleci iar şi tot aşa, doar pentru că bordurile care delimitează segmentul respectiv de traseu măsoară între 7 şi 12 cm?)

-  Pentru că taman persoana care credea (de fapt nu credea, ci aşa ştia!), într-un discurs public, că Norvegia este republică, a devenit ministru al turismului. Şi în calitate de ministru, a avut tupeul incomensurabil de a face pictoriale imitând personalităţi artistice, politice şi economice de renume mondial, faţă de care domnia sa nici măcar nu reprezintă o entitate minimală!

Popor vegetal

Evenimentele modeste care se derulează de o săptămână prin România nu pot contrazice sintagma de „popor vegetal” şi orice comparaţie cu decembrie 1989 este un non-sens absolut. Mă uit în proximitatea mea imediată şi nu găsesc nici o unduire măcar că cineva din preajma mea ar avea vreo legătură cu mica revoltă din Piaţa Universităţii sau că ar vrea măcar să aibă. Comentarii de genul „fiecare protestează aşa cum ştie, şi un click pe facebook tot o formă de protest este” sunt la ordinea zilei. Întrebam ieri cunoscuţi din Baia Mare şi Oradea cam care este situaţia pe-acolo. În Baia Mare, „acolo unde se agaţă harta-n cui”, oamenii nu au timp sau chef de revoltă. Ce să comentezi la aşa ceva? I-am spus partenerei mele de discuţie, grăbită să meargă la un duş cald, doar atât: „Nu pot să cred, ce să zic. Înseamnă că oamenilor din Baia Mare le merge chiar bine.”. Nu te apuci să strici relaţii sau să te cerţi cu prieteni pe teme de genul acesta, nu? Nu ai dreptul să judeci pe nimeni, nici măcar în gând. Singurul tău drept este să aduni informaţia şi să rămâi informat asupra celor din jurul tău. Atât. Şi să le respecţi deciziile, chiar dacă nu le înţelegi. În Oradea, erau poate 100 de oameni. Orădenii-şi fac cumpărăturile săptămânale sau chiar zilnice la vecinii unguri. S-au obişnuit să meargă acolo cu lista produselor pe care le găsesc mult mai ieftin şi cu asta se declară avantajaţi de soartă. Şi acesta a devenit felul lor de trai, cuibăriţi într-o aparentă sau profundă comoditate. „Asta-i viaţa, ce să faci?!” Mă exasperează la maximum această sintagmă cu „Asta-i viaţa, ce să-i faci!”. OK, ştiu, sunt o ipocrită, nici eu nu am excelat în nimic şi nu sunt o personalitate în nici un domeniu, şi eu am simţit şi simt şuturile vieţii şi nu de puţine ori m-am simţit pur şi simplu „pusă la colţ de către viaţa asta”. Faptul că mă limitez în a scrie despre nişte chestii nu este un merit, este o refulare. Pentru că dacă nu găseşti parteneri de discuţie pe aceeaşi lungime de undă, tot trebuie să te exprimi într-un fel, dincolo de paginile unui jurnal personal pe care nu-l citeşte nimeni nici măcar după moartea ta.

Care este populaţia Bucureştiului? Undeva pe la 2 milioane de oameni? Eu aş zice că cifra este destul de departe de cifra reală, să fie cu un milion mai mult în realitate, dar nu ştiu exact. Din datele oferite de Comisia Naţională de Statistică rezultă că, la 1 ianuarie 2008 Bucureştiul avea o populaţie de 1943981 locuitori. – se precizează pe http://www.pmb.ro/orasul/date_geografice/populatia/populatia.php. Am căutat pe internet rezultatele recensământului populaţiei din octombrie 2011 şi nu am găsit nimic. Am trimis acum un scurt e-mail către Institutul Naţional de Statistică, pe adresa rpl_2011@insse.ro şi aştept un răspuns în decursul anului aflat în derulare.

Deci, plecând de la premiza că Bucureştiul are între 2,5 şi 3 milioane de locuitori per total (inclusiv cei fără vize de flotant, cei nedeclaraţi, cei cu staţionări pe intervale mai scurte de timp, să zicem de minimum 6 luni de zile successive), ce înseamnă o prezenţă de 1.000 sau 2.000 sau 3.000 de oameni în Piaţa Universităţii? Aproape nimic. Procentual vorbind, e chiar jenant, nu pot scrie cât reprezintă pentru că mi se blochează degetul pe tastatură. Nici măcar nu mă pot gândi să fac calcule la nivel de populaţia întregii ţări, care se situează pe la 22 de milioane de persoane.

Nu am mai călătorit cu mijloacele de transport în comun de peste un an de zile, dar poate ar merita să scot nişte bani din buzunar – maşina mea are două roţi şi-o sonerie, deci mă transport gratis, chiar dacă costurile de achiziţie probabil că încă nu s-au amortizat – şi să mă urc prin metrouri, tramvaie şi autobuze să văd care este starea de spirit. Deşi starea de spirit din cutiile transportatoare nu poate fi diferită de ceea ce văd pe străzi. Lumea îşi vede mai departe de treburile şi neajunsurile zilnice. Eu dimineaţă am venit la birou chioambă de oboseală, căci este cam a 6-a dimineaţă în care trebuie să mă trezesc după doar 5 ore de somn (modesta revoltă din Piaţa Universităţii îmi crează insomnii), am parcat bicicleta, am legat-o, am suit la birou şi m-am dus la baie să mă schimb, să dau jos veşmintele de biciclist şi să mă ornamentez pentru office day. Şi în timp ce-mi încheiam la capse cămaşa din mătase sintetică, cu nişte strasuri delicate pe ea, îmi păream atât de ridicolă. Eu mie! Măi frate, eu mă-mbrac frumos, gigea de office, mă spăl pe mâini şi îmi încep ziua de lucru. Eventual un ceai. Alţii o ţigară, o cafea, un mic dejun, o bârfă despre ultimele ţoale ieftine. “Asta-i viaţa, ce să faci?” Am vrut să fiu la 6 în Piaţa Universităţii, dar pur şi simplu nu am putut deschide ochii, nici nu am auzit ceasul la 6.10, când era el setat să mă deştepte le realitatea noii zile.

Discursul public – vox populi

din Piaţa Universităţii este, în majoritatea lui, extrem de sărac şi lamentabil (cel puțin discursul public de până ieri, din ce am prins). Oamenii ştiu că vor o schimbare, dar nu prea ştiu nici ei ce vor şi cum vor. Ceva de genul - scuzați paranteza, dar prea mă râcâie pe creier - cum am văzut și am auzit sâmbătă, la cursuri la facultate, când o studentă a intrat mai târziu la curs din cauză că a trebuit să stea la coadă la secretariat pentru a-și rezolva o problemă impusă tot de facultate. Profesorul, un dinozaur ușor misogin și cam extrem de abrutizat, a reacționat: ”nu mă interesează secretariatul tău!!!”. WTF???? E secretariatul meu, al studentului, sau al Facultății, instituție de stat, în care tu, profesor abrutizat, îți desfășori activitatea plătită tot din banii mei, a studentului?! Deci proful știe că vreo o chestie, restul nu-l interesează. Ce facem, dăm vina pe sistem?!

Unii cer monarhie. Io zic: “Regele Mihai a împlinit 90 de ani. Pe cine vreţi să puneţi pe tron? Importăm un rege? De unde, când şi cum?”

Unii cer doar schimbare. Io zic: “Lărgeşte un pic definiţia, detaliază. Ce vrei tu de fapt?”

Unii vor “Jos Băsescu, Udrea, Boc! Jos guvernul!”. Io zic: “Şi sus cine?” De unde, cine, ce şi cum?

Unii vor “jos taxa auto”. Alţii strigă „Jos Iliescu!“ Mă mir că nu aud şi „Jos Roman!“

Ora 13:16, la un loc de muncă:

Dialog:

“- Tu ai printat aia cu Băsescu?”

„- Da. De ce?“

„- Printasem şi eu o statistică şi când să-mi iau hârtiile dau nas în nas cu el.“

„- Măcar acum să-l urmăresc, nu?“

“- Da de ce, îţi place de el?”

“- Nu e vorba de plăcut, dar în contextul actual …. Tu nu ştii ce se întâmplă prin ţară zilele astea?”

“- Ah, ce, că iese lumea?”

“- Da.”

“- Şi cu asta ce rezolvă?”

Nu am puterea să comentez această abordare şi nici să continui scurtul dialog care m-a răvăşit pe viu astăzi. În condiţiile acestea, pe cuvânt dacă nu prefer să nu aud opinia nimănui, să nu mă sune nici un amic, să nu mă întrebe nici un prieten şi să nu discut cu nimeni. Mi se pare aberant şi stările (mele) de stupefacţie nu pot fi descrise la acest nivel.

 Am arătat unei colege (de fapt eram cu două colege, eram între ele şi le ţineam de umeri), care ieri a împlinit 27 de ani, această fotografie de la Agenţia Agerpres:

 “- Ce părere aveţi de această fotografie?”

Toate trei ne deplasam pe culoarul lung al firmei. Pe dreapta şi pe stânga sunt uşile închise ale birourilor. Colega din dreapta s-a uitat el fugitivo la fotografie, nu a rostit nici un cuvânt şi a intrat în birou ei. Tocmai ajunsesem în dreptul biroului ei.

Colega de 27 de ani, o dulceață de fată, a spus:

“- Relevantă pentru disperarea celor care au ieşit acolo.”

“- Da, dar dacă nu ieşim toţi, disperarea lor ne va ajunge pe toţi din urmă.“

„- Eu nu pot să ies acolo. Mi-e frică. Nu toţi vin să protestez, unii vin doar să se bată. Nu vreau să-mi iau bătaie.“

„- Deci nu vrei schimbare? Nicio schimbare.“

„- Ba da. Dar s-o facă alţii.“

O altă frântură de dialog:

„-Nu te duce pe-acolo, că au ieşit ăştia iar!“ (adică vezi că e aglomeraţie, e haos în oraş, mulţi protestatari, ”ăștia”).

La cât de „mama organizării“ sunt eu, chestia asta cu „miting autorizat între orele X şi Z”, pe o temă care priveşte, sau mă rog, ar trebui să implice cel puţin 90% din populaţia ţării, chestia asta cu zonă delimitată pentru protest şi legitimare mi se pare un pic un element de stopare, controlare şi gestionare a unei situaţii de revoltă. Este un urlet de foame pe toate planurile, nu doar de foame la stomac, cum adică să urlu doar într-un anumit interval de timp şi doar dacă mi se permite? Cum zicea stimabilul ministru de interne, Igaş, ieri: „le-am dat dreptul să protesteze“, de parcă el e mama şi tata dreptului meu de a protesta. Să fie abordarea mea o totală ignoranţă legat de conceptul de democraţie sau educaţie civică? De parcă s-ar fi îngrijit cineva de şcolarizarea mea civică a ultimilor 22 de ani. Statul român, în ultimii 22 de ani, a avut grijă să constituie un sistem greu de demontat, care a dus la naşterea unor monștri, a unei mentalităţi defectuoase şi la agravarea unei mentalităţi defectuoase déjà existente. Statul român a avut grijă să dea românilor “dreptul de a plăti şpagă”, “dreptul de a încălca legea unora și altora”, “dreptul de a face orice în spaţiul public, pentru că oricum nu vine nimeni să te amendeze pentru nimic”, “dreptul de a muri prin spitale”, “dreptul de a fi bou cu diplomă”, “dreptul de a fi tratat ca un rahat pe la ghişeele diverselor instituţii de stat”, “dreptul de a nu primi răspunsuri, reacţii şi rezolvări la problemele care trebuie soluţionate de autorităţi”, “dreptul de a fi agresat în parcare, cu poliţia la 10 m distanţă, care nu intervine şi îţi sugerează să suni la 112”, “dreptul la a fi amendat că circuli cu bicicleta pe carosabil, pista de bicicletă fiind ocupată de maşini staţionate” şi multe, multe, multe alte drepturi şi libertăţi. Cuvântul ăsta, L I B E R T A T E  ….. sigur, sună bine. Şi sclavului îi poţi spune: “Sclavule, eşti liber! Să munceşti.”. Arta cuvintelor.

vineri, 20 ianuarie 2012, 00:01

O adunare relevant mai numeroasă în seara aceasta în Piața Universității din București. E aproape deja dimineață, mă refer la seara de joi. 21 decembrie 1989 tot într-o zi de joi a fost. Parcă și mult mai cald sau spiritele au fost mai încinse. Păcat că s-a dezintegrat prin violență, din nou. Nu-mi explic de ce, mă întreb dacă vom afla peste vreo 20 de ani .... cine, de ce, căci cum și când am văzut.
Peste câteva ore cică am examen la ”tehnici de scriitură radiofonică” și n-am citit decât un sfert din curs. Și sunt zombi și nu pot descărca filmările făcute cu GoPro, nici nu-mi dau seama ce am reușit să înregistrez sau dacă. Treb să dorm. Ceva ciudat-ciudat s-a-ntâmplat acolo deodată, dar nu-mi dau seama. Prea brusc, nu știu.

În încheiere, redau cu copy-paste materialul care m-a provocat cel mai mult să ies astăzi (fără comentarii suplimentare, decât: ”uitați-vă bine de tot la fața lui!”: 

Băsescu, către jurnaliştii de la Cotroceni: 

Nu sunteţi la vreo manifestaţie, pe undeva?

-->

A.M.P | 19 Ian 2012, 16:09

Foto: Intact Images

Preşedintele Traian Băsescu i-a întrebat, joi, pe jurnaliştii prezenţi la Palatul Cotroceni, înaintea prezentării scrisorilor de acreditare de către noul ambasador al Marocului, dacă nu sunt "la vreo manifestaţie, pe undeva", scrie Mediafax.
În timpul declaraţiei de presă, Traian Băsescu a ignorat total subiectul protestelor, în prima ieşire publică a sa de la începerea manifestaţiilor din toată ţara.
Şeful statului a primit, joi după-amiază, la Palatul Cotroceni, noul ambasador al Marocului în România, cu ocazia prezentãrii scrisorilor de acreditare.

La intrarea în sală, până la sosirea ambasadorului, Bãsescu s-a adresat râzând jurnaliştilor, întrebându-i cu ce se mai ocupă.
"Nu sunteţi la vreo manifestaţie, pe undeva?", a adãugat preşedintele Băsescu.

http://www.antena3.ro/romania/basescu-catre-jurnalistii-de-la-cotroceni-nu-sunteti-la-vreo-manifestatie-pe-undeva-152177.html

P.S. Boc, cum s-ar fi simtit tatal tau sa vada ce se intampla? Pun pariu ca ar fi iesit in strada sa protesteze.   

Scandalul Raed Arafat

Ce se ascunde în spatele scandalului uriaş legat de medicul Raed Arafat?

TRAIAN BĂSESCU I-A PROMIS LUI JEFFREY FRANKS CĂ VA PUNE BANII CONTRIBUABILILOR ROMÂNI LA DISPOZIŢIA COMPANIILOR AMERICANE DE ASIGURĂRI.

Traian Băsescu dă înapoi în ambiţiile sale de a promulga pînă în luna martie noua Lege a Sănătăţii.

Enervat de faptul că demiterea lui Raed Arafat de la conducerea SMURD s-a dovedit o mişcare ce i-a pus în cap toată societatea românească, Pazvante Chiorul caută acum soluţii de a calma spiritele, fără să pară că a fost înfrînt.

În acest context, joi seara, în jurul orelor 21, el a discutat, mai bine de două ore, cu sfătuitorii lui de taină: nelipsitul Sebastian Lăzăroiu şi, prin telefonul special, Virgil Măgureanu.

Pentru a ieşi cît mai neşifonat din chestiune, cei doi i-au sugerat să amîne etapa de intrare la vot, în Parlament, a Legii, programată pentru începutul lunii martie, cu încă două-trei luni, sub pretextul măririi perioadei de dezbatere publică.

Astfel, legea va fi tocată de opinia publică pînă la epuizare, sub pretextul... democraţiei (?!), iar evenimentul cu Arafat va fi uitat.

Sursele noastre spun că soluţia părea să îi surîdă lui Traian Băsescu, dar el se teme că prelungirea termenului de promulgare îl va supăra pe Jeffrey Franks.

Noi am aflat că el i-a promis stăpînului de la FMI că legea,  care, în esenţă, va pune la dispoziţia companiilor americane de asigurări de sănătate banii contribuabililor români,  va fi promulgată în primul trimestru al acestui an.

De altfel, discuţia publică vehementă, declanşată pe marginea legii, a provocat întrunirea de urgenţă, la Camera de Comerţ Româno-Americană (cunoscută oficină a CIA), a reprezentanţilor din România ai firmelor americane de asigurări.

Mesajul circulă pe internet și îl redau cu copy/paste așa cum l-am primit.

Infos: CARDUL DE SĂNĂTATE

CARDUL DE SANATATE pentru ...viermi!  Incepem prin prezentarea opiniei unui medic român, nu oricare, despre cardul de sănătate. Citiţi şi spuneţi şi altora, poate aşa realizăm cât este de grav ceea ce ni se întâmplă fără informarea corectă şi fără acordul nostru.Dr. Vasile Astărastoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România declară: Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comporta riscuri pe toate planurile!!! - Cardul este numai APARENT in favoarea asiguraţilor. - Este periculos sa fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate sa afle tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate sa aduca mari prejudicii. - La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor. Forţa financiara uriaşă a acestor "rechini" face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru ca ei sa ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ. - Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate. - Datele medicale pot sa fie utilizate inclusiv pentru a distruge o persoana, mai ales intr-o societate conflictuală ca cea din România!!! - Exista o tendinţă din partea Statului spre autoritarism în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla !!! - Este o incercare de abuz din partea statului si nu exista dezbateri publice!!! - Se introduce o noua taxa, fara să întrebe populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate. - In privinţa donării de organe: vom intra in circuitul european şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar exista mai mulţi donatori de organe nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră, pentru că fondurile disponibile pentru transplanturi de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Cui vor folosi organele luate de la romani??? Ce bani si ce organizare sunt in joc??? Cine va apăra "prostimea" de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau dolari? - Ca să înţelegem mai bine: in Spania (unde exista acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei. Deci nu are cine să-i apere de reţelele de "transplant de organe"!!! - Exista un comerţ ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare. - Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri in în domeniul psihiatric. Si în cazul transplantului de organe tot medicii pot sa ajunga la abuzuri daca legea si autorităţile permit şi încurajează. Cardul cu microcip asta face !!! - Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). In acest moment s-a dovedit ca cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele care au produs vaccinurile. - Cardul de sănătate cu microcip (putea sa fie si o varianta fără), creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale. Cardul de sănătate este "arma" cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un "furt al secolului" săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!!! Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile, nici opoziţia parlamentară, este halucinantă: CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE, VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!!! Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plăti de 2 ori asistenţa medicală. Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere. Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament. Ce minunăţie de neam suntem!!! Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică si obligatoriu şi plătit de "prostime"!!! Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de banda largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!!! Exista exemplul unor ţări care au clacat în acest experiment: În Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi. Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem şi acum l-au stopat.  De ce pornim noi ceva ce nemţii au stopat? Cine are interese în a controla românii la capitolul sănătate şi organe? Acestea sunt informaţiile din microcipul cardului, aşa cum au decis ministrul UDMR Cseke Attila şi Guvernul Boc: - numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului; - codul unic de identificare în sistemul de asigurări; - numărul cardului naţional de sănătate; - diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice; - grupa sanguină şi RH-ul; - acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces; - numele medicului de familie şi datele lui de contact. DATI MAI DEPARTE!!! Mesajul circulă pe e-mail, așa l-am primit, așa am considerat să-l distribui.

Discutând cu un specialist în politologie

În neastâmpărul meu, azi pe la prânz i-am adresat pe Facebook domnului profesor Antonio Momoc două întrebări (care au devenit mai multe, desigur). Antonio Momoc este lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității București și am avut cu el în semestru 3 cursul de Politologie. Are 34 de ani, iar mie personal mi s-a părut a fi implicat în realitatea politică a României și chiar pasionat de ceea ce face. Ca urmare, analizând tot felul de reacții sau mai degrabă lipsă de reacții ale oamenilor din preajma mea la protestele din ultimele 10 zile din București și din România, am simțit o nevoie acută să aflu un punct de vedere al cuiva tânăr, instruit într-un domeniu care are directă legătură cu evenimentele publice din ultimele zece zile. Aș vrea să pornim de la premisa ”să ne înțelegem noi pe noi”!

Întrebare:

”- Credeți că ar fi interesantă o dezbatere la facultate pe tema evenimentelor din aceste zile? Nu neapărat acum, fiind perioada sesiunii, dar imediat după încheierea examenelor.”

 Răspuns:

”Nu, nu cred că ar fi de interes o asemenea dezbatere. Cei mai mulți dintre participanți au déjà o părere format despre protest. Pentru fiecare om din piață, protestul este al său împotriva sistemului. Protestatarii nu au nimic de dezbătut: ei știu! Cei care nu au fost prezenți acolo sunt cu atât mai puțin interesați: aceștia din urmă fie nu cred că ceva se mai putea schimba, fie nu cred că participarea lor la protest ar putea influența ceva sau pe cineva.”

 Întrebare:

”- De ce participă atât de puțini oameni la protestele din stradă?”

 Răspuns:

 ”Sunt puțini oameni în stradă pentru că, pe de o parte, dezinteresul și apatia sunt la cote înalte în România. În mentalul colectiv, politica este asociată cu corupția, cu minciuna, cu demagogia. Din acest motiv, cei mai mulți români preferă să se ocupe cu orice altceva decât cu politică. Pe de altă parte, încrederea în orice instituție este mult sub nivelul mării. Nici cei care stau acasă, nici protestatarii din piață nu au încredere în instituțiile statului, nici în partide, nici în guvern, nici în Parlament. Cea mai puțin de încredere instituție este, zilele acestea, Președinția. Iar cea mai de încredere este Smurd. ”

 Întrebare:

”- Ce alternative ar exista pentru România în sensul unei schimbări radicale? Este posibilă o schimbare radicală? Dacă da, sub ce formă și mai ales în ce interval de timp apreciați că s-ar putea simți unele efecte, fie ele și incipiente?”

 Răspuns:

 Singura cale de a schimba radical un sistem democratic este acela de a schimba Constituția sau de a o amenda. Regimul politic, regimul instituțional, raportul dintre puterile statului ar trebui modificat radical penu a avea o reformă radicală a statului. Un referendum popular pe tema republică vs monarhie (ceea ce nu permite actuala Constituție) sau pe tema republică parlamentară vs republică prezidențială ar putea fi o soluție la rezolvarea conflictele instituționale actuale. Evident, nimeni din actualele structuri de putere (sau din opoziție) nu și-ar dori un asemenea referendum popular.

Întrebare: 
”Totuși, participarea scăzută la proteste, dezinteresul general pentu politică, nivelul de instrucție și de pregătire al populației ne fac să credem că o dezbatere pe sisteme politice pare a fi imposibilă.. ”

Răspuns:
”E un nou început pentru societatea românească. Din amorțirea inițială, în care populația nu reacționa la tăierile de salarii și de pensii, iar sindicatele nu erau consultate, până la abuzurile Guvernului care vota legi organice de importanță socio-economică majoră prin asumarea răspunderii sau prin ordonanțe de urgență, de la numărătoarea în Camera deputaților a doamnei Anastase până la comasarea alegerilor si schimbarea sistemului electoral în sensul obstructionarii partidelor mici, astăzi avem o reacție a societății civile. Guvernanții au înțeles abia în ultimele zile că trebuie să se consulte cu socitetatea civilă.

Acesta este un semn că societatea civilă funcționează! Partidele parlamentare, Guvernul, Parlamentul, acestea sunt instituții care nu funcționează încă. Probabil că în timp, odată cu schimbarea actualilor politicieni, vom putea dezbate sistemul politic actual, vom putea argument rațional pro și contra regimului parlamentar și monarhiei constituționale... această libertate fiind una  din regulile democrației.” 
Eu îi mulțumesc profesorului Momoc, care m-a determinat (el nici nu știe!), în anul doi de facultate, să iau cu mine în rucsac, pe cărările înalte ale Himalayei, cartea “Democrație și totalitarism” a lui Raymond Aron,  pentru a scrie recenzia lucrării. Și am scris-o, citind cartea în condiții incredibile (- 20 grade C, la lumina lanternei, la altitudini între 3.500 și 5.000 de m. etc.). A fost prima mea lectură legată direct de politică, cultura mea generală pe acest domeniu limitându-se doar la ce a ținut de al doilea război mondial: Gestapo, Hitler, SS. Recenzia mea a stat un timp la vedere publicului, dar după ce am constatat că avea foarte multe vizualizări, m-am gândit că este mai constructiv să las studenții să citească singurei cartea pentru a putea face recenzia :-)

De ce nu se revoltă românii în ianuarie 2012?

-->De ce se mulțumesc românii doar cu chicoteala de la colț de stradă sau cu LIKE-uri pe Facebook?

(Sâmbătă, 21 ianuarie 2012, în Piața Universității din București au fost cel mult 1.000 de oameni care au protestat)

Un alt material cu tema: ”Da și de ce-aș ieși oare?” 

Să ajungi să te revolți în stradă, cu toate riscurile implicate, denotă un amalgam de diverse chestii care au atins limitele insuportabilului: foame, durere, disperare, lipsa oricărei speranțe.
Ori românii, într-o majoritate covârșitoare după cum arată strada ultimelor 10 zile, nu au atins aceste maxima & maximu. Foamea se mai potolește cu mămăligă, fasole, cartofi fierți. Disperarea e încă mic copil, nu a ajuns la maturitate, astfel încât să nu mai ai loc de ea în casă și să ieși în stradă. Atâta timp cât străzile țării sunt pline de autoturisme personale în deplasare este clar că nivelul de trai are încă un nivel decent. Cine-și mai permite în ziua de azi să circule cu mașina personală, când ea și lăsată în parcare costă bani? Pentru cei care nu au mașină, iată o scurtă listă cu ceea ce implică întreținerea unei mașini: impozitul anual, asigurarea obligatorie, asigurarea opțională (o recomand din tot sufletul, deși eu a trebuit să renunț la ea în urmă cu 2 ani), revizia tehnică obligatorie la fiecare 2 ani, service, inspecții tehnice, piese de schimb, spălat, curățat, parcări, combustibil. Sunt niște costuri foarte mari, vă spun sigur. Sună abstract și nu-mi plac aceste formulări, dar, deși am mașină personală, nu o mai folosesc de vreo 2 ani, nu mai am RCA la ea și chiar nu mai cunosc prețurile. Am folosit-o sporadic în vara lui 2011, adică la 4 deplasări lungi prin țară. atât.
Mall-urile sunt aproape permanent pline de oameni. Și culmea, se tot construiesc mall-uri în România secerată de criză (!) Eu știu ceva foarte sigur: atunci când nu ai bani de marfă de mall, nu te duci să caști ochii. Hai, te duci o dată, de două ori, dar gata, stop, de ce să te mai duci apoi, cu portofelul gol și cardul pe zero, să te plimbi prin mall? Asta s-ar numi prostie.
În București, dacă ai vrea să traversezi un bulevard fără semafoare, nu ai avea nici o șansă, rulajul mașinilor fiind ca pe bandă rulantă.
Sălile de fitness, wellness și mai știu eu ce sunt pline de oameni care își întrețin corpul prin acel gen de entertainment oferit de aceste instituții. Și abonamentele nu sunt ieftine, asta știu sigur.
În decembrie, marile supermarketuri au gemut, pur și simplu au gemut de populație ieșită permanent la aprovizionare, de parcă, din nou, venea apocalipsa și se temeau că nu ar avea ce să mănânce în ultima săptămână a anului.
Ca urmare, de ce să iasă populația în stradă? Populația este ocupată să spele mașina, să mai vadă un film pe ecran 3D la un mall, să alerge după țoale la reduceri, să mai înoate într-o piscină cât o cadă mai mare sau să tragă de fiare etc.

De ce nu ies românii să se revolte, că doar internetul este plin, este asfixiat de plângeri, ironii, amărăciuni, cazuri sociale, tragedii, urlete de ajutor, critici la adresa guvernanților?

Să vedem:
1. Studenții sunt în sesiune. Bad timing! Nu-ți poți rata o sesiune de examene doar pentru a te revolta în stradă. Să stai în stradă te costă timp și foarte multă energie care te sleiește. Iar dacă ești în an terminal, oricum nu, doar nu o să ratezi 2-3 ani de eforturi ca să dai taman acum în bară! Uite io par egzamplă, după 5 zile de proteste și urmărit evenimentele până după ora 1 dimineața, vineri, 20 ianuarie, la primul examen, era să nu ajung. Pentru că pur și simplu eram incapabilă să mă trezesc dimineața. La 09:27 când am deschis ochii, ferm convinsă că ar fi ora 7 a.m., nu am știut cum să o zbughesc mai rapid la examenul de la ora 10!!! Am pedalat cu 32 km/h cei 5 km până la facultate, noroc că a întârziat profa!! Eram eu om capabil de examen?!
2. Cei care au servici și câștigă undeva peste 2.000-3.000 de lei pe lună, net, nu se simt amenințați. Se simt în siguranță, sunt ei nemulțumiți, dar disperarea e departe de ușa lor. După orele de program, au alte treburi, ori revolta în stradă consumă timp și energie. Chestii pe care nu și le pot permite.
3. Oamenii au copii mici. Cei care au servici, stau toată ziua la servici, deci seara stau cu ai lor copilași, logic. Citez: ”Prefer să stau cu fi-mea.” Deci momentul prezent contează cel mai mult, chiar și pentru acești părinți care, dacă îi întrebi, trăiesc și muncesc și se zbat nu atât pentru ei, cât pentru viitorul copiilor lor. Desigur, că revoltele din ultimele zece zile nu au nici o legătură, dar nici o legătură cu viitorul cuiva. Nici măcar al maidanezilor.
4. Oamenilor le este frică să nu fie bătuți aiurea prin zonele unde protestează alții, deci nu se apropie de arealul respectiv. Acum, io ce să zic? Frica se contracarează doar cu disperare. Când ești disperat și simți că nu ai absolut nimic de pierdut, nici nu știi ce înseamnă frica. Aceștia urmăresc Antena3 și/sau dau like-uri pe Facebook la orice apare legat de proteste.
5. Oamenii sunt pasivi, indiferenți. Pentru că au încă cu ce să se învelească. La ce bun să iasă, dacă ei și-au găsit niște portițe pentru viitor? 
6. Oamenii au convingerea că la momentul actual oricum nu avem alternative politice în această țară. Jos actualul guvern și sus cine anume?! Asta este una dintre cele mai clare dileme. Vorba ceea: Cel mai sigur lucru pe lume este faptul că nimic nu este sigur! 
Așa că, realitatea arată astfel:
O infimă parte a populației are un al doilea job (marca ”De profesie voluntar” - o emisiune Antena 3 parcă, care mie mi se pare un pic non-deontologică și le-am scris, dar nu au fost interesați să dea feed-back), acela de a merge la locul unde se protestează, iar restul populației, 99% adică, își vede în continuare de viața cotidiană. Singura modificare ar putea consta că se uită mai mult pe Antena3, care transmite în direct și cu acest prilej cu siguranță au preluat incontestabil ratingul de audiență maximă.
Este un segment de istorie în care apar oportuniști, oportunități, se mai clarifică unele relații între oameni, se fac analize, se scriu alt fel de editoriale, se critică altfel, pasivitatea mai deschide câte o pleoapă.
Este un segment de istorie în care gustăm din plin un maximum de persiflare, ignorare, cinism, ironie, lipsă de scrupule și de decență din partea unei clase politice conducătoare pe care tot populația a propulsat-o și a întreținut-o.
Este o fază. 
http://thinkandwritee.blogspot.com/2012/01/mi-e-teama-ca.html
7. ”Pentru că, deși îl vreau pe Băsescu jos, eu nu vreau să vină Ponta la putere. Să introducă legea cu impozitul gradual pe salariu nu-mi convine, ar însemna că 40% din salariul meu se duce la stat. Și chiar nu văd o alternativă mai bună, de ce să mă duc în Piața Universității?” 

Un alt material despre ”Și de ce-aș ieși oare?” 

P.S. Se anunță recesiune pe zona euro. Mesajul grob mediatizat azi astazi parcă dă vina pe protestarii de pe străzi, din cauza cărora imaginea României peste hotare ar ilustra o instabilitate generală la nivel politic, social, economic, moral. Cu alte cuvinte, intrați în casă, ca să nu mai transmiteți mesaje negative despre România către Parlamentul European, că atunci actualul guvern se va afla în imposibilitatea de a continua strategiile aflate în derulare. Rusine PDL, rusine Stolojan!!! 

(va urma - probabil)

Citește și dialogul profesorul universitar Antonio Momoc - politolog

Mi-e teamă că ...../ I'm afraid that:

- Too many of the active protestatars on the streets of Romania nowadays have the believe that the big movement they request and expect – I mean the spectacular resignation of the current govt – would be like a big click to change the living conditions in Romania of today! Could somebody really think or imagine that during our lives time will catch a better life, a more decent life in Romania?! I am afraid that too many – from naivety, ignorance or stupidity – feed their presence on the streets and their enthusiasm on this idea. We protest, they resign, we go to sleep and tomorrow everything will me changed! Romania is destroyed, demolished, dismantled, brick by brick, for 22 years. Something like that cannot be recoverd in less than 30 years and this only under the terms of changing the collective mindset/mentality, the collective habits and the general approach from the top to the bottom. It should be a “someone”. “Someone” in this context sounds like “a miracle, a God, a wonder”. From my point of view, “someone” means an educated and intelligent manager coming from a different environment, “an import product” of the highest quality. We don’t need to import products of low quality, as the Chinese garlic, if I can refer to that. Romanian garlic was and is one of the best, but in the name of free market we were invaded by that Chinese garlic which looks better, bigger, but has no value, no taste, no smell, nothing. And so, an imported product killed a local one, without any kind of decency and respect for the life standard, by the way.

- this is the context when most of ferocious opoortunists appear from all over the places. Just look back to the times after December 1989.

- In about 10 or 20 years we’ll hear from some “inflammatory material” that the revolts these days were handling in a very strategical way and that we are, again, only some “cannon fodder”.

- The present government is just laughing about the scenes on the streets of Romania: just a tiny percentage of the entire Romanian populating is protesting. And Basescu is going to drink another cristal glass of fine wisky and Bok, the PM, will help him with an extra ice cube in the whisky glass, while the Udrea is massaging his brain probably. This is the picture.

- prea mulți dintre protestatarii activi, prezenți pe străzile României de 8-9 zile, au impresia că marea mișcare pe care o cer ei și o așteaptă – spectaculoasa demisie a actualului guvern – ar fi ca un click către marea schimbare a condițiilor de trai din România actuală! Își poate imagina cineva că în viața noastră vom mai apuca timpuri mai bune, de existență decentă, în România??? Mi-e teamă că mulți  - ignoranță, prostie sau naivitate - își alimentează prezența pe străzi și entuziasmul pe această idee. România este distrusă, demolată, demontată, cărămidă cu cărămidă, de 22 de ani. Așa ceva nu se mai recuperează în mai puțin de 30 de ani, în condițiile în care chiar ar apărea cineva și  ar schimba mentalitatea colectivă, obiceiurile colective, abordarea de sus în jos. ”Cineva” în acest context chiar că sună ca ”un miracol, un Dumnezeu, o minune”. Din punctul meu de vedere, ”cineva” înseamnă un gospodar educat și inteligent din alt mediu, ”un produs de import” de cea mai bună calitate, nu așa cum se întâmplă cu usturoiul chinezesc, care tot un produs de import este. Dar de foarte proastă calitate. Un produs de import care, deși de proastă calitate, a ucis produsul intern, autohton, de bună calitate: usturoiul românesc. 

- acesta este contextul în care apar cei mai feroce oportuniști. Doar același proces a fost și în decembrie 1989. Și doar vedem ce s-a întâmplat în 22 de ani.

- peste vreo 10-20 de ani vom afla, din ”materiale incendiare”, că totul a fost o manipulare și că suntem din nou pe post de ”carne de tun”.

- actualul guvern râde copios de ceea ce se întâmplă pe străzi: un procent infim al populației protestează. Și Băse își mai toarnă un whisky, iar Bok îi mai pune un cub de gheață, în timp ce Udrea probabil îi masează creierul.

(va urma , negreșit)