Discutând cu un specialist în politologie

În neastâmpărul meu, azi pe la prânz i-am adresat pe Facebook domnului profesor Antonio Momoc două întrebări (care au devenit mai multe, desigur). Antonio Momoc este lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității București și am avut cu el în semestru 3 cursul de Politologie. Are 34 de ani, iar mie personal mi s-a părut a fi implicat în realitatea politică a României și chiar pasionat de ceea ce face. Ca urmare, analizând tot felul de reacții sau mai degrabă lipsă de reacții ale oamenilor din preajma mea la protestele din ultimele 10 zile din București și din România, am simțit o nevoie acută să aflu un punct de vedere al cuiva tânăr, instruit într-un domeniu care are directă legătură cu evenimentele publice din ultimele zece zile. Aș vrea să pornim de la premisa ”să ne înțelegem noi pe noi”!

Întrebare:

”- Credeți că ar fi interesantă o dezbatere la facultate pe tema evenimentelor din aceste zile? Nu neapărat acum, fiind perioada sesiunii, dar imediat după încheierea examenelor.”

 Răspuns:

”Nu, nu cred că ar fi de interes o asemenea dezbatere. Cei mai mulți dintre participanți au déjà o părere format despre protest. Pentru fiecare om din piață, protestul este al său împotriva sistemului. Protestatarii nu au nimic de dezbătut: ei știu! Cei care nu au fost prezenți acolo sunt cu atât mai puțin interesați: aceștia din urmă fie nu cred că ceva se mai putea schimba, fie nu cred că participarea lor la protest ar putea influența ceva sau pe cineva.”

 Întrebare:

”- De ce participă atât de puțini oameni la protestele din stradă?”

 Răspuns:

 ”Sunt puțini oameni în stradă pentru că, pe de o parte, dezinteresul și apatia sunt la cote înalte în România. În mentalul colectiv, politica este asociată cu corupția, cu minciuna, cu demagogia. Din acest motiv, cei mai mulți români preferă să se ocupe cu orice altceva decât cu politică. Pe de altă parte, încrederea în orice instituție este mult sub nivelul mării. Nici cei care stau acasă, nici protestatarii din piață nu au încredere în instituțiile statului, nici în partide, nici în guvern, nici în Parlament. Cea mai puțin de încredere instituție este, zilele acestea, Președinția. Iar cea mai de încredere este Smurd. ”

 Întrebare:

”- Ce alternative ar exista pentru România în sensul unei schimbări radicale? Este posibilă o schimbare radicală? Dacă da, sub ce formă și mai ales în ce interval de timp apreciați că s-ar putea simți unele efecte, fie ele și incipiente?”

 Răspuns:

 Singura cale de a schimba radical un sistem democratic este acela de a schimba Constituția sau de a o amenda. Regimul politic, regimul instituțional, raportul dintre puterile statului ar trebui modificat radical penu a avea o reformă radicală a statului. Un referendum popular pe tema republică vs monarhie (ceea ce nu permite actuala Constituție) sau pe tema republică parlamentară vs republică prezidențială ar putea fi o soluție la rezolvarea conflictele instituționale actuale. Evident, nimeni din actualele structuri de putere (sau din opoziție) nu și-ar dori un asemenea referendum popular.

Întrebare: 
”Totuși, participarea scăzută la proteste, dezinteresul general pentu politică, nivelul de instrucție și de pregătire al populației ne fac să credem că o dezbatere pe sisteme politice pare a fi imposibilă.. ”

Răspuns:
”E un nou început pentru societatea românească. Din amorțirea inițială, în care populația nu reacționa la tăierile de salarii și de pensii, iar sindicatele nu erau consultate, până la abuzurile Guvernului care vota legi organice de importanță socio-economică majoră prin asumarea răspunderii sau prin ordonanțe de urgență, de la numărătoarea în Camera deputaților a doamnei Anastase până la comasarea alegerilor si schimbarea sistemului electoral în sensul obstructionarii partidelor mici, astăzi avem o reacție a societății civile. Guvernanții au înțeles abia în ultimele zile că trebuie să se consulte cu socitetatea civilă.

Acesta este un semn că societatea civilă funcționează! Partidele parlamentare, Guvernul, Parlamentul, acestea sunt instituții care nu funcționează încă. Probabil că în timp, odată cu schimbarea actualilor politicieni, vom putea dezbate sistemul politic actual, vom putea argument rațional pro și contra regimului parlamentar și monarhiei constituționale... această libertate fiind una  din regulile democrației.” 
Eu îi mulțumesc profesorului Momoc, care m-a determinat (el nici nu știe!), în anul doi de facultate, să iau cu mine în rucsac, pe cărările înalte ale Himalayei, cartea “Democrație și totalitarism” a lui Raymond Aron,  pentru a scrie recenzia lucrării. Și am scris-o, citind cartea în condiții incredibile (- 20 grade C, la lumina lanternei, la altitudini între 3.500 și 5.000 de m. etc.). A fost prima mea lectură legată direct de politică, cultura mea generală pe acest domeniu limitându-se doar la ce a ținut de al doilea război mondial: Gestapo, Hitler, SS. Recenzia mea a stat un timp la vedere publicului, dar după ce am constatat că avea foarte multe vizualizări, m-am gândit că este mai constructiv să las studenții să citească singurei cartea pentru a putea face recenzia :-)

Mi-e teamă că ...../ I'm afraid that:

- Too many of the active protestatars on the streets of Romania nowadays have the believe that the big movement they request and expect – I mean the spectacular resignation of the current govt – would be like a big click to change the living conditions in Romania of today! Could somebody really think or imagine that during our lives time will catch a better life, a more decent life in Romania?! I am afraid that too many – from naivety, ignorance or stupidity – feed their presence on the streets and their enthusiasm on this idea. We protest, they resign, we go to sleep and tomorrow everything will me changed! Romania is destroyed, demolished, dismantled, brick by brick, for 22 years. Something like that cannot be recoverd in less than 30 years and this only under the terms of changing the collective mindset/mentality, the collective habits and the general approach from the top to the bottom. It should be a “someone”. “Someone” in this context sounds like “a miracle, a God, a wonder”. From my point of view, “someone” means an educated and intelligent manager coming from a different environment, “an import product” of the highest quality. We don’t need to import products of low quality, as the Chinese garlic, if I can refer to that. Romanian garlic was and is one of the best, but in the name of free market we were invaded by that Chinese garlic which looks better, bigger, but has no value, no taste, no smell, nothing. And so, an imported product killed a local one, without any kind of decency and respect for the life standard, by the way.

- this is the context when most of ferocious opoortunists appear from all over the places. Just look back to the times after December 1989.

- In about 10 or 20 years we’ll hear from some “inflammatory material” that the revolts these days were handling in a very strategical way and that we are, again, only some “cannon fodder”.

- The present government is just laughing about the scenes on the streets of Romania: just a tiny percentage of the entire Romanian populating is protesting. And Basescu is going to drink another cristal glass of fine wisky and Bok, the PM, will help him with an extra ice cube in the whisky glass, while the Udrea is massaging his brain probably. This is the picture.

- prea mulți dintre protestatarii activi, prezenți pe străzile României de 8-9 zile, au impresia că marea mișcare pe care o cer ei și o așteaptă – spectaculoasa demisie a actualului guvern – ar fi ca un click către marea schimbare a condițiilor de trai din România actuală! Își poate imagina cineva că în viața noastră vom mai apuca timpuri mai bune, de existență decentă, în România??? Mi-e teamă că mulți  - ignoranță, prostie sau naivitate - își alimentează prezența pe străzi și entuziasmul pe această idee. România este distrusă, demolată, demontată, cărămidă cu cărămidă, de 22 de ani. Așa ceva nu se mai recuperează în mai puțin de 30 de ani, în condițiile în care chiar ar apărea cineva și  ar schimba mentalitatea colectivă, obiceiurile colective, abordarea de sus în jos. ”Cineva” în acest context chiar că sună ca ”un miracol, un Dumnezeu, o minune”. Din punctul meu de vedere, ”cineva” înseamnă un gospodar educat și inteligent din alt mediu, ”un produs de import” de cea mai bună calitate, nu așa cum se întâmplă cu usturoiul chinezesc, care tot un produs de import este. Dar de foarte proastă calitate. Un produs de import care, deși de proastă calitate, a ucis produsul intern, autohton, de bună calitate: usturoiul românesc. 

- acesta este contextul în care apar cei mai feroce oportuniști. Doar același proces a fost și în decembrie 1989. Și doar vedem ce s-a întâmplat în 22 de ani.

- peste vreo 10-20 de ani vom afla, din ”materiale incendiare”, că totul a fost o manipulare și că suntem din nou pe post de ”carne de tun”.

- actualul guvern râde copios de ceea ce se întâmplă pe străzi: un procent infim al populației protestează. Și Băse își mai toarnă un whisky, iar Bok îi mai pune un cub de gheață, în timp ce Udrea probabil îi masează creierul.

(va urma , negreșit)