Mittwoch, 18. Dezember 2013

Roboții României

Promit solemn că voi nota pe scurt și nu voi devia de la subiect. Sper să-mi iasă.
Deci și carevasăzică:
Azi, de la job, în alergare ușoară spre casă, 7 km, pe Iuliu Maniu. Coada de staționare a autovehiculelor începuse de pe la Leul și eu tot depășeam trolee, deși mă deplasam cam cu 7, max. 8 km per auăr :-)
Ajung la intersecția de la Lujerului, cum alergam io pe stânga bulevardului spre A1. Ie acolo o zebră mică. Practic nesemaforizată. Nu frate, nu zebră mamifer, mă-nebuniși de creier! Trecere de pietoni, ce-ai?!
Calci pă zebra aia, mai faci 5 pași și urmează altă zebră, de data asta semaforizată. Deci stau la stop, că iera roșu pentru pietoni. De pe Maniu carosabil dreapta, mașinile având verde, circulau drept înainte și o bandă traversa ditamai intersecția Lujerului, în diagonală, ca să iasă spre bulevardul Timișoara. D-aia aveam noi, pietonii, roșu.
Am fost foarte atentă, pentru că observ fenomenul de pe la-nceputul anului ... eh da, așa e unii, se mai plictisesc prin trafic și observă. Cum dracu să nu observi, că Ka biciclist treb musai să le observi pi toati, nu?!
Sincronizare bună sau mai puțin bună a semafoarelor, contează mai puțin, mai ales decând cu trendul ăsta să se treacă pe galben și pe roșu într-o mare veselie. 
Care-i baiul de fapt și de unde se și trage denumirea postării?
În secunda în care semaforul pentru pietoni a devenit verde, TOȚI PIETONII aliniați pe trotuarele de la cele două capete ale zebrei - da mă, tranversarea aia, că ți-am explicat d-o mie și paișpe ori! -, dar tăți măi bade, au pus pișerele pe zebră. S-o omoare, n-alta! Ziceai că-s teleghidați, că au Duracell d-ăla super elevat ... nu s-au uitat nici în dreapta, nici în stânga. N-ai văzut așa ceva!!! Ziceai că-s hiene, flămânde, disperate să nenorocească zebra aia .... săraca!
 Ei știau una și bună: BĂĂĂĂ, IO SUNT PIETON ȘI ACUM AM VERDE!! Du-te-n p.... mă..... d-acilea!!! Deci unul frate, unul să se fi orientat așa, de bun simț și de spirit de logică și conservare și să-și dea seama că mașina ăluia de pornise pe diagonală nu avusese timp să treacă de zebră și că dacă oprea înainte de zebră isca două situații de căcat:
1. Plutonul nervos de mașini de pe Maniu dinspre A1 spre Leul pornise, dar cele de pe banda 1 nu aveau cum să traverseze intersecția, căci 
2. ar fi făcut zdup și zob mașina cu pricina care,
3. ca să nu intre în pietonii robotizați ce porniseră la afișarea culorii verzi, oprise înainte de zebră!!
Eu am rămas 3 secunde, absolut uluită și siderată și consternată, pe trotuar. Și mă gândeam că așa ceva nu este posibil să se întâmple. 
Cum să treci frate, de-a-n-boulea și de-a-vitelea, fără să te asiguri, fără să-i dai ăluia răgazul logic și absolut necesar, cum să te arunci așa pe trecerea de pietoni de parcă nu o mai văzuseși din burta mamei și ți-era dor de ea sau de parcă nu mai mâncaseși de o mie de ani și ți se părea că dacă nu o atingi când vezi verde în fața ochilor, vei crăpa pe loc? Cum e posibil să fi ajuns populația asta la acest nivel de îndobitocire? Așa se ”cere dreptul de pieton care poate să facă pe zebra lui, când e verde, și-un căcat și să-i dea roată dup-aia?!”
Este absolut incredibil. Cât de robotizat trebuie să fii, ca să ai astfel de reacții?
Carnagiu scria pe zebra aia, dacă șoferul nu ar fi putut să frâneze. Deși știa că, punând frână, pericolul ca ceilalți să intre în el, pentru că și ei căpătaseră verde și acționaseră exact ca și pietonii, numai că acolo discutăm de cai putere, nu de picioare târșâite pe caldarâm, deci pericolul era FOARTE CLAR! Ce să aleagă șoferul acela, între a intra în pietonii-roboți și mândrii de isprava lor și între a se lăsa zdrobit eventual de mașinile ce porniseră din dreapta sau, doamne ferește, dacă ar mai fi fost vreun șofer năuc în spatele lui?!
 N.B.
Revin, după câteva minute.
Adevărul este că, la urma urmei, prea suntem mulți frate. Aproape mai mulți decât maidanezii. Nici măcar nu le mai spunem câini sau căței. Le spunem maidanezi. O fi vreun rang, nu știu. Cred că și ei văd că suntem mulți și nu mai avem loc unul de altul. Probabil d-aia se mai aruncă unii de gâtul vreunei zebre, să termine dracu cu circu ăsta de viață. Care era cu legea eutanasierii? Ah, nu maidanezii erau ..... oook .... 
update 4 decembrie 2013:
Eram perpedes, intersecție medie (unde este noul Kaufland și noul Lidl de pe Valea Cascadelor), întuneric, dar zona mediu luminată și cel puțin în partea trecerii de pietoni vizibilitatea era bunicică. Bașca că aveam pe mine o haină cu bandă reflectorizantă pe mâneca stângă, deci mașinile care veneau mă vedeau + bandă reflectorizantă pe picior, că-mi rămăsese de la bicicletă și nu mă schimbasem. Mă asigur, două mașini intrau în giratoriu când eu eram în dreptul zebrei. Pentru pietoni era OK, se putea traversa, nu curgeau șiruri de mașini. Și încep traversarea. O mașină de pe banda întâi încetinește relevant și oprește, după care eu am așa un presentiment că mașina de pe banda alăturată nu va opri! Nu avea viteză mare, să zic 15-20 km/h, pur și simplu nu-mi dau seama ce făcea șoferul .... probabil vorbea la telefonul mobil și era absorbit, cert este că, deși eram vizibilă și avea spațiu destul să frâneze, omul nu a frânat. Eu am oprit pe trecerea de pietoni, încremenită de uimire oarecum și l-am lăsat să mă șteargă pe haină aproape, căci a rulat în continuare cu cea mai mare naturalețe. Fenomenal, adrenalin pur! Eh, care mai dorește, care mai poftește?! Dau The Fucking Capital City pe viață liniștită la sat! În altă țară, să-mi bag piciorul!

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen