O altă revenire în România

Revenirea în București, după o săptămână de Norvegia (detalii pe acest link):

La ușa toaletei din aeroport, chiar inainte sa prezinti pasaportul la controlul de intrare in Romania, troneaza o femeie burtoasa. Sta in picioare, lângă ușă. Intru. Patru cabine. Și două persoane așteptând. Două din cele două cabine erau blocate. Și noi stăteam la coadă. Este un obicei în România, am observat și la noi la facultate: personalul de curățenie își alocă dreptul, din proprie inițiativă, de a bloca cabinele de toaletă, lăsând doar una sau două deschise. Pentru a avea mai puțin de muncă. Când am ieșit, am vrut chiar să o întreb pe femeia respectivă de ce sunt blocate două din patru cabine. Dar dispăruse precum un duh. Sfânt sau nesfânt, nu știu.

Alte impresii el fugitivo culese din călătoria mea spre casă cu mijloacele de transport în comun:

Controlori de bilete aroganți și obraznici (controlorul se adresează unei tinere care avusese probleme să-și valideze cartela, pentru că minunatele aparate nu prea funcționează și 90% din cei care urcau în autobuzul RATB 783 aveau aceeași problemă, unii riscând să valideze de două ori, deci să piardă bani: ”Dar dv. pe ce lume trăiți? Că mie mi se pare că trăiți pe altă lume!” Mesteca ciunga și i se adresa tinerei de parcă era cel puțin doctor docent de renume internațional în aeronautica spațială).

Șoferul autobuzului din spate mănâncă semințe. Nu scuipă cojile pe jos în propria cabină, ci și le scoate din gură tacticos cu degetele și le pune pe bordul biroului său de muncă.

Spațiile de intrare și ieșire la/de la metrou, acolo unde introduci cartela de acces, sunt prea strâmte pentru un om cu bagaje. Te chinuiești și la intrare, și la ieșire, dacă nu este nimeni să te ajute.

Oamenii flegmează peste tot. Fețe agresive, încrâncenate, supărate, cenușii.

Soare afară, prea cald pentru un început de ianuarie, nici un strop de zăpadă.

Ceva de bine: în aeroport, la sosiri, se anunța la megafon, la intervale regulate, faptul că există conexiuni RATB către Gara de Nord și către centrul orașului. Este o informație foarte necesară și asta mi-a plăcut, e prima oară când aud acest lucru și în condițiile în care te afli în holul de la sosiri nu există indicatoare care să te conducă automat către stația de autobuz, deci trebuie neapărat să întrebi pe cineva, anunțul mi se pare benefic. În română și engleză.

O altă remarcă pozitivă: la controlul pașaportului mi s-a spus: ”Bine-ați venit!”. Este pentru prima oară când mi se întâmplă acest lucru la intrarea în România.

Concluziile într-o enumerare:
soare, lene, murdărie, grosolănie, mizerie, cenușiu, sărăcie, schimbări, lipsă de maniere, afișe, afișe, afișe, afișe peste tot, snobism, uluitoare lipsă de orice urmă de noblețe și bune maniere, pasivitate, licăriri stinse, tunel fără lumină la capăt, imagine fără conținut, contururi fără forme și esențe. Dezolant, deprimant. Speranța a murit.

cititi si despre revenirea din urma cu exact un an de zile 

Merită și un P.S. - 12.01.2012 

a) Universitate, Facultate, ultimul an, licență, informații întârziate, neclare, profesori care nu au timp, trebuie să alergi după ei, să te umilești, să îi rogi, să îi vânezi, din 3 cărora le-am scris, a răspuns unul singur și care nu domne, nu vrea să se întâlnească cu studenții care au apelat la el pentru coordonarea lucrării decât taman duminică, cu o zi înainte de expirarea termenului de înscriere. Nu contează că poate la discuție nu te înțelegi cu el, dar nu mai ai timp să cauți alt profesor. Nu-i pasă. Ce mare bătaie de joc. Trebuie să joci cum vrea ”sistemul”, dacă vrei patalamaua. Și cică de ce-ți moare motivația de a studia în România. Pentru că ești tratat ca un căcat, d-aia!

b) Experiență cu furnizorul Emag, de care mie în principiu chiar îmi place. Comunicare iok, desincronizare, băieți frustrați la service, rugăminți, deplasare la sediu, unul zice hăis, altul zice cea, managerul de show room ... două birouri acolo, două fotolii, un singur director. Care lipsește, este așteptat de 3 clienți. Vine după 10 minute însoțit de un angajat, discutând, clienții contează mai puțin. Finally, un băiat extrem de amabil și flexibil și binevoitor. Dacă ar fi lucrat pe comision, pleca azi cu bani în buzunar. Felicitări pentru Costin Lefter, Emag Crângași!

c) bănuiesc ceva surprize la job, dar hai să nu ne legăm de toate prostiile, nu?

Concluzia ziua de azi: TRĂIM ÎN ROMÂNIA ȘI D-AIA MERITĂM SĂ MURIM, D-AIA MERITĂM SĂ NE TÂRÂM. TRĂIM ÎN ROMÂNIA ȘI ASTA NE MĂNÂNCĂ TOT, DAR ABSOLUT TOT TIMPUL!