Angajator cu mentalitate românească în poleială nemțească

Luni, pe 6 septembrie 2010, am fost căutată telefonic de o doamnă care citise pe internet că pot învăța copiii să vorbească limba germană. Doamna Popa. Foarte entuziasmată, a început să îmi vorbească de grădinița de limbă germană și cum că, lucrând acolo, aș putea avea o serie de avantaje, precum timp liber – pentru că programul ar fi de la unu jumate la șase -, un salariu foarte avantajos și multe vacanțe plătite – de Paște, Crăciun, două luni vara -. Când am auzind-o cum își prezenta produsul, mă gândeam să îi cer să spună și lucrurile mai puțin plăcute, căci cu siguranță acestea există. Dar am zis hai să nu mai fiu așa de suspicioasă și să acord o șansă oamenilor din România, angajatorilor, în cazul de față.

Așa că am stabilit o întâlnire pentru miercuri la 12:30.

Miercuri la ora respectivă mă prezentam la sediul din str. Tunari nr. 39, plină de emoție și puțină curiozitate, o stradă care îmi răscolea multe amintiri legate de gimnaziul făcut la școala nr. 24 de peste drum, clasa sportivă.

Discuția cu domnul Alexandru Popa a durat o oră jumătate mai mult decât fusese programat. Domnul Popa a discutat foarte detaliat despre ce fac ei la grădiniță, ce așteptări au de la personalul angajat, ce lucruri nu tolerează domnia sa și cât de importantă este corectitudinea, punctualitatea și implicarea. Bla-bla-bla-ul românesc, mult ambalaj, nici un conținut.

Întreaga discuție s-a derulat în limba germană, ceea ce pe mine nu mă deranja și mi se părea normal ca eventualul angajator să testeze cunoștințele de limbă germană.

Domnul Popa dorea să încep activitatea pe 27 septembrie și i-am spus că îi voi da un răspuns, dar în principiu nu pot începe mai devreme de 1 octombrie.

S-a stabilit un salariu net de 1.800 lei/lună și urma să pregătească contractul, să îl semnăm săptămâna viitoare și cu asta era totul reglat. Mie îmi convenea un job de 4 ore și îmi convenea un mediu unde să utilizez limba germană. Părea un nou început frumos. Singura chestie care mă deranja era faptul că îmi spusese că cei 1.800 de lei nu vor fi trecuti pe contract, deci va fi o parte din suma plătită la negru. Nu am reușit să aflu de la stimabilul angajator suma exactă pe care vroia să o treacă pe contract, a zis ceva ”păi, minimul pe economie .... ” Aștepta reacții. Nu am avut reacție, doar că nu îmi venea să cred. A bâlbâit apoi convingător: ”Dar asta mai discutăm, mă gândesc, se aranjează.” Salariul se plătea cash, undeva în jurul datei de 12 ale lunii, deci retroactiv și în avans.  Pe moment am zis OK, decât să intru în șomaj, mai bine muncesc. La început, măcar până vede și omul că merit banii, fie cum vrea el, nu aveam de ales în situația mea.

Pe 10 septembrie, chiar de ziua mea, am primit un mesaj electronic, tot în limba germană, de la domnul Popa, cu următorul conținut:

”(….)

Ich schuldete Ihnen noch eine Antwort bezüglich des Arbeitsvertrages. Wir könnten nächste Woche einen Termin vereinbaren, so dass Sie den Vertrag unterschreiben. Wir sprechen dann über alle Probleme diesbezüglich.

Alexandru Popa”

În traducere: Vă eram dator și cu un răspuns legat de contractul de muncă. Am putea stabili o întâlnire săptămâna viitoare, ca să semnați contractul. Și vorbim atunci despre toate problemele legate de acesta.

Pe 15 septembrie am mers din nou, pentru semnarea contractului. Și de data aceasta, domnul Popa a prelungit discuția la vreo oră, cu accent pe ceea ce nu îi place domniei sale, mi-a povestit și despre un fost angajat care i-ar fi înșelat încrederea și multe alte bazaconii, care au început să mi se pară ciudate. Totuși nu vedeam nicăieri nici un document și atunci am spus: ”OK, așa cum am stabilit, eu am venit astăzi pentru semnarea contractului. Mi-l puteți da?” Discuția a fost impusă tot în limba germană, ceea ce era deja un pic ciudat. Spre marea mea surprindere, domnul Alexandru Popa, deși stabilisem cu mine o întâlnire pentru semnarea contractului de muncă, nu avea contractul. Soția domniei sale, a intrat cu altă treabă prin birou și a spus că contractul trebuie semnat abia în ziua începerii activității. Cum eu nu mai auzisem de așa o aberație, am spus că acest lucru nu este real, doar pentru asta mă deplasasem a doua oară la sediul lor. Au pus mâna pe telefon să întrebe contabila firmei și aceasta le-a confirmat spusele mele. Acum, retroactiv gândindu-mă, plecând de la totala nepregătire a celor doi proprietari și administratori de societate comercială, ajung la concluzia că personalul angajat nici nu are contracte de muncă (!). Adică tu nu știi suma pe care vrei să o treci pe cartea de muncă? Nu știi când poate fi semnat un contract de muncă? Tu, om care angajezi oameni mai tot timpul? Hm ….

A început să caute printr-un lung șir de e-mailuri primite în trecut de la contabila firmei și a găsit, undeva pe la nivelul anului 2009, un formular de contract de muncă. L-a tipărit și mi l-a dat să îl semnez. Păi cum să îl semnez, așa, în alb???

I l-am dat retur, i-am explicat că acest lucru trebuie făcut întâi de angajator, că totuși mi se pare decent să văd pe ceea ce semnez, ce salariu e trecut și ce alte condiții și am plecat. Domnul Popa nu a avut reacții, a spus OK, în maximum două zile aveam să primesc contractul completat de ei cu tot ce era necesar. Legat de încadrare, i-am spus să dea contactul meu contabilei, și să discut cu ea, în baza diplomelor mele, să vedem cum este cu încadrarea legală. A zis că e foarte bine așa.

S-a încheiat săptămâna și nu am primit nici un semn de la dl. Popa și de la nimeni altcineva.

De fapt, domnul Popa m-a apelat o dată vineri seara, târziu, undeva după ora 9 cred.

Luni, pe 20 septembrie, primesc următorul mesaj electronic, tot în limba germană:

Frau Moraru,

Ich habe Sie am Freitag abend und noch einmal am Montag morgen telefonisch ereichen wollen so wie wir es abgemacht haben. Leider habe ich es nicht geschafft und daher diese Email.

Das Problem des Arbeitsvertrages habe ich mit der Buchhalterin besprochen. Normalerweise müsste jeder neue Angestellte zuerst für eine Probezeit angestellt werden. Das Arbeitsamt verlangt aber, dass Arbeitgeber auf diese Probezeit verzichten. Da ich aber eine Probezeit nicht aufgeben will, sollten wir zunächst einen befristeten  Arbeitsvertrag unterschreiben, d.h. einen Vertrag mit einer Gültigkeit von zwei Monaten so lange wie etwa die Probezeit gedauert hätte. Wenn alles nach dem Ablauf dieser Frist in Ordnung ist, wird dann ein normaler Arbeitsvertrag unterschrieben werden.

Mit freundlichen Grüßen

Alexandru Popa

Doamnă Moraru,

 (…)

Am discutat problema contractului de munca cu contabila. Normal, fiecare angajat nou ar trebui să fie angajat pentru o perioadă de probă. Oficiul de muncă pretinde însă ca angajatorul să renunțe la această perioadă de probă. Având însă în vedere că eu nu vreau să renunț la perioada de probă, ar trebui să încheiem la început un contract de muncă pe perioadă determinată, adică cu o valabilitate de două luni, cât ar fi durat perioada de probă. Dacă totul decurge în bune condiții, după această perioadă se va încheia un contract de muncă normal.

Cu stimă,

Alexandru Popa

Deci iată că avem ”o problemă a contractului de muncă” .... interesant, acum eu ce să zic?  Doar că merita să văd până unde merge ”problema”, dacă eram jurnalist acreditat, puteam scoate chiar și un material interesant pentru alții. 

Eu știu că este permisă o perioadă de probă de o lună de zile. Eu sunt sigură pe ceea ce știu și ceea ce pot eu să fac profesional vorbind și niciodată, în anii dinainte, nu s-a pus problema să nu fi trecut pe perioadele de probă, deci nu mă afecta foarte tare decizia neașteptată a domnului Popa. Dar mă deranja fantastic că după 3 ore de discuții față în față domnia sa ”uitase” să menționeze și aceste aspecte. În mod normal, la 40+ de ani, nu mai accept perioade de probă și contracte determinate pe chestii care știu sigur că le îndeplinesc cu mare succes. Dar, datorită unui context specific de această dată, i-am răspuns următoarele, de data aceasta însă în limba oficială a țării și a angajatorului, că doar e un angajator român, un SRL sau ce-o fi, în România:

Stimate domn Popa,

Ramasese stabilit ca pana vinerea trecuta ma contacteaza persoana care intocmeste contractele de munca, pentru a stabili o incadrare conform certificatelor de care dispun. Va rog sa ii comunicati adresa mea de e-mail.

As dori ca la urmatoarea intalnirea sa putem finaliza partea administrativa, respectiv semnarea contractului de munca, la intalnirea anterioara acest lucru nefiind posibil din partea dv.

Din punctul meu de vedere, spre linistea dv., contractul il putem determina si pe 3 luni, nu doar doua.

Daca mai aveti insa elemente noi, care nu au fost mentionate in discutiile avute pana acum, va rog sa mi le comunicati.

Cele stabilite raman la un program de patru ore, 14-18, luni-vineri, 1.800 RON net, plata cash in jurul datei de 12 ale lunii.

Va doresc o saptamana excelenta!

Anca Moraru

Pe 23 septembrie, domnul Popa îmi scrie tot în limba germană:

Frau Moraru

Lassen Sie mich bitte wissen, was für formelle berufliche Kompetenzen Sie habe. Die Informationen diesbezüglich sind auf Ihren Studiendiplomen eingetragen. Wir können den Arbeitsvetrag fertigstellen können.

Alexandru Popa

Adică, tradus:

Doamnă Moraru,

vă rog să îmi comunicați competențele dv. profesionale formale. Aceste informații se află menționate pe diplomele de studii (de parcă eram retardată!!). Astfel putem să finalizăm contractul de muncă.

I-am răspuns domnului Popa în dulcea limbă românească, cum că, așa cum îi precizasem de la prima noastră întâlnire, certificatele de care dispun pe linie profesională nu au nici o legătură cu activitatea pedagogică, eu fiind certificată pe asistență managerială, activități specifice turismului și traduceri autorizate. Se poate gândi eventual la o poziționare ca și translator, dacă îi permite organigrama. Am predat germană ani de-a rândul, privat, în școală sau acasă, dar la atât se rezumă totul, la pură experiență practică.

După care, stimabilul domn Popa nu a mai dat nici un semn de viață.

Așa cum era stabilit, m-am prezentat astăzi, 1 octombrie, la 13:40, la noul loc de muncă agreat. Mă gândeam că aspectele administrative se pot rezolva în 5 minute, fără nici o problemă. Fie cum vrea angajatorul de data asta, eram curioasă până unde va merge și cum va decurge. Sincer vorbind, mă prezentam de curiozitate și eram dispusă să risc o muncă de 2 săptămâni, când aș fi putut afla că de fapt nu mă plătește din nu știu ce motive și să mă tot ducă cu vorba și cu contractul de muncă.

Am urcat din nou la domnul Popa în birou și mi-a spus, hodoronc-tronc, că nu a pregătit nici un contract de muncă. Că el nu vrea contract de muncă. Că să încep activitatea de azi și mai vorbim după o lună de zile. Aha, deci ai tu încredere că te și plătesc eventual!

Fază la care i-am spus că mă deranjează foarte tare faptul că nu mi-a comunicat acest lucru și m-a lăsat să mă prezint la muncă. Cu ce drept dispune el de viața și deciziile mele?? 

Știți care a fost reacția lui, stând cu mâinile în buzunarele pantalonilor? Că și pe el l-a deranjat foarte tare că i-am scris răspunsurile pe e-mail în limba română!!!

Adică cum?!?!?!?!

Până una alta, ne aflăm în România si discuțiile oficiale în această țară, discuțiile dintre angajator și angajatul potențial au loc în limba română, contractele de muncă sunt în limba română. Că pe el nu îl interesează deloc limba oficială a României, că toți angajații lui nu comunică decât în germană. Da, comunică în germană cu copiii pe care îi educă, dar nu comunică în germană chestiuni administrative care țin de contractele și condițiile lor de muncă!!

Eu știu că Bucureștiul este o țară în țara România, dar nu îmi imaginam că o mică grădiniță al unui Popa demagogul își poate permite să se declare țară independentă în țara Bucureștiului, pe bune!!! Nici P&G nu cred că își permite chestia asta pe-aici, că alt exemplu nu îmi vine în minte.

Stau și mă întreb dacă domnul Popa ar refuza și în fața Gărzii Financiare sau a autorității care l-a autorizat să deschidă această grădiniță în buricul Bucureștiului, să comunice în limba română.

Apoi stau și mă întreb cum reușește domnul Popa, responsabil pe educație și corectitudine, să aibă angajați fără contracte, pe care îi plătește cu bani la negru, în plic. Mi se mai întâmpla acum 10 ani chestia asta și se mai practică pe șantiere, dar la nivel ”intelectual” și cu atât mai mult, ”educațional” privat ....

Stau și mă întreb câți astfel de demagogi există în România, care își bat joc de statutul nostru de oameni în căutarea unui loc de muncă și care preferăm să muncim chiar și pe bani puțini, deci să cotizăm la stat, în loc să intrăm în șomaj, luând banii de la stat? Căci asta voi face eu acum, mulțumită și domnului Alexandru Popa, care, asigurându-mă că de la 1 octombrie 2010 voi avea un loc de muncă, m-a făcut să renunț să mai caut și să mai merg la alte interviuri, eventuale șanse de a mă încadra legal. Pun pariu cu oricine, că dacă în ziua începerii activității mele, angajatorul nu a fost capabil să îmi spună măcar suma și încadrarea pe care o va trece pe contractul de muncă, aceeași situație ar fi fost și peste o lună și peste două luni. Opinia clar exprimată a domniei sale a fost că cel mai important pentru mine era faptul că voi fi plătită, nu faptul că voi avea contract de muncă. Aș pune pariu că nici măcar plătită nu aș fi fost.

Recomand Gărzii Financiare sau cine s-ar obosi până acolo, să meargă până în ora 12:30 și după ora 14:00, alfel nici nu își poate da seama dacă adulții de acolo prestează sau sunt părinți veniți cu copiii lor. Între 13 și 14 e un fel de nebunie pe-acolo, după cum mi-am dat seama ... în prima mea zi de activitate la grădinița cu pretenții de educație germană, Alfred Fronius ......

Cum își denigra el fostul angajat, care plecase de la el și îi furase părinții cu copii cu tot .....  Domnul Corectitudine caută forță de muncă specializată în regim de voluntariat nedeclarat. Domnule Popa, aveți felicitările mele pentru integritatea și maturitatea cu care abordați problemele contractelor de muncă și pentru faptul că activați taman în domeniul educației tinerei generații a României!

Asociatia Alfred Fronius
Str. Tunari, nr. 39,
sector 2, Bucuresti.
Tel/fax: (+40) 21 2108796
tel.0726.715.499

http://www.alfredfronius.ro

P.S. Cu această ocazia mi-am adus aminte și de un alt angajator care activează în România pentru Lüftner Cruises. Danube Cruises, firmă care se ocupă practic doar de resursele umane, mi-a prezentat un ambalaj foarte frumos al unei munci aproape neplătite. Pe scurt: m-a pus mișelește în situația de a semna un contract de muncă determinat pe care dl. Comănici nu îl semnase, am plecat pe vas pentru două săptămâni, la insistența domniei sale, cu foarte mari eforturi am reușit să nu fiu lăsată pe mal în Ungaria, pentru că domnului Comănici nu îi păsa de nimeni și de nimic, știa că nu semnase nimic cu mine, iar la întoarcere evident că nu mi-a plătit nimic și nu a respectat nimic din contractul care nici nu fusese înregistrat pe undeva, evident. Iar frumoșii de la Lüftner au bătut din palme, cât sunt ei de ”nemți”. A fost, cu siguranță, cea mai mare măgărie de care am avut parte pe segmentul profesional, iar cei de la Alfred Fronius sunt pe locul al doilea.