Follow by Email

Dienstag, 25. Januar 2011

Ce are bicicleta in comun cu pretul benzinei

Desigur că această majorare a prețului carburantului auto este un subiect demn de discuții, dezbateri și proteste. Pentru că totul merge în lanț, de vreo 20 de ani lanțul acesta nu doar că nu se rupe și nici nu se dorește a fi fisurat măcar, dar i se mai ia câte o za și se restrânge, se închide cercul tot mai mic, devenind mai puternic. Da, mi se pare că mai am și eu o mașină pe undeva, la iernat, hibernează la loc relativ sigur, sub husă. Nu m-am născut cu mâinile pe volan și mașina nu a avut niciodată loc prin visurile și visele mele. Mersul pe jos face piciorul frumos – mai cu haz, mai cu necaz, sub acest motto am crescut. D-aia mai dădeam peste colegE care îmi spuneau că-mi admiră picioarele :-))!! Stăteam în Militari la Gorjului pe vremea liceului și Ceaușescu interzisese construirea unei stații de metrou și la Gorjului. Deci zilnic, dimineața și seara, făceam drumul pe jos până la Veteranilor, unde era stația de metrou. Eram cu burțile goale și ieșeam din apartamentele reci, iar mersul era singurul nostru combustibil de a ne încălzi. Era normalitatea acelor timpuri. Nici nu aveam alte așteptări.
Evident că mi se pare aberant tot ce se întâmplă la nivel de orice vreți, dar acum vorbim de acest nou măr al discordiei, carburantul cu preț majorat. Și nu oricum, ci foarte majorat :-)) Am lipsit toată luna decembrie și o parte din ianuarie, am fost în ținuturile unde balega de yak este combustibilul de nădejde pentru orice foc – deci, ca să mănânci, ai nevoie de rahat, logic! -, iar acum am revenit și mă văd nevoită să reintru în actualitatea și normalitatea de aici. E jale.
Ce mă amuză însă este faptul că primesc invitații de a adera la cauza ieftinirii carburantului NU de la taximetriști, nu de la oameni care au firme legate de transport și aprovizionare, ci de la ...... bicicliști. Da frate! Bicicliști care, pe de altă parte, militează pentru folosirea bicicletei ca mijloc alternativ de transport, care se luptă și fac marșuri demonstrative pentru a decapita imperiul automobilului, pentru a scoate în evidență multiplele avantaje ale mersului pe bicicletă și ale vieții pe două roți.  Nu am nici o răutate în mesajul ăsta, doar o uimire. Am venit mult prea calmă și pozitiv emoțional încărcată din Himalaya, pentru a începe acum să mă dezechilibrez cu tematici de genul acesta. 
Da, unii bicicliști sunt îngrijorați nu de faptul că vor crește automat prețurile la alimente (un banal exemplu, cine mai are nevoie să mai și mănânce iarna?), ci de faptul că nu-și mai pot pune bicicleta pe mașină să plece la ture, sau de faptul că nu vor mai putea merge la schi, pentru că, nu-i așa, căile ferate române nu sunt din categoria transporturilor motivante ..... Au dreptate săracii, și eu mă oftic. Bine, acum nici bani de metrou nu mai am, dar asta nu are nici o legătură. Ne-am obișnuit să credem că ni se cuvine un anumit lux sau că lucrurile se derulează de la sine.  Mirifica criza economică nu prea are manual cu instrucțiuni, așa cum nici noi nu primim la naștere instrucțiuni, fiecare trăiește după cum îl duce capul. De fapt după cum îl conduce mintea, că de dus îl duc picioarele, nicidecum capul. Capul ăla e pe umeri, deci e purtat. Deci ..... mintea e principalul, altfel .... ”unde nu e cap, vai de picere!”. Dar să nu deviem, vă rog! Că nu suntem nici în politică, nici în vânzări.
Nu am competența necesară pentru a intra acum în detalii legate de ceea ce se întâmplă de fapt și cum de este posibilă această tupeistă (sic!) majorare de prețuri a carburanților, când nivelul general de venituri scade și scade și scade .....
Da, înțeleg și dau dreptate tuturor. Și eu mă oftic că nu găsesc de lucru și țin mașina sub husă și singura bucurie pe care mi-o mai permit pe-aici este să învăț pentru examene (lasă, că astea trec repede), să citesc și să mai ies la un pedalat, dar nu prea des, că e mizerie mare pe străzi și chiar nu am bani pentru spălătorii.
Mi se pare doar un pic hilară situația, deși o înțeleg. Viața în sine este hilară, de multe ori. Dar viața în România este absolut la cota maximă a hilarului.  
Deci biciclistul care iese la marșuri și proteste că nu e infrastructură pentru biciclist, că benzile sunt prost trasate, că mașinile, lua-le-ar gaia de mașini!, sunt parcate pe banda de biciclist, că mașinile poluează aerul, că sunt prea multe mașini în trafic și în general Bucureștiul e sufocat de mașini etc. etc. – deci acest biciclist mă invită pe mine la o cauză prin care de fapt eu aș încuraja folosirea mașinii în continuare?!
Mai ziceam eu nu de mult cum e cu aderatul ăsta la cauze ..... așa și? Ce fac un milion de aderanți la cauza cu ”scădeți prețul carburantului”? O depun la guvern sau la Bruxelles?  Că ne-am obișnuit atât de tare să dăm click pe o cauză, că nici măcar nu mai  punem valoare pe cauză în sine. E cel mai simplu să dai click. Așa și? Mai departe ce?
Ah, știu ce lipsește din  acest peisaj mirific: 
să se alăture protestului magazinele de biciclete, cele de service biciclete și organizația BateȘauaSăPriceapăIapa (mă vezi acolo în poza ”întemeietorilor”? A patra din stânga :-). Ei bine, dacă ei o fac, atunci mă mai gândesc și eu, poate ader. 
Deocamdată, mă abțin, am reumatism la degetul mic și doar cu ăla pot să dau un click :-))
România este o țară veselă, în care te pufnește plânsul .... on a daily basis ... Neeeh, nu e bine, să reformulăm: România este o țară veselă. D-aia râd toți ... cei din afară (!) și dacă ai putea să ieși și să nu fii nevoit să spui cetățenia, ai avea un grad de fericire în plus.
S-avem spor și sporuri, succes și succesuri la pedalat pe 2011 și să ne dorim să nu ne fie mai rău. C-ar mai fi ceva loc și pe axa asta .... gata, am fugit! Doar am zis că nu vreau să sting taman eu lumina :-)

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen