administratia parcarilor

Iată cum, un alt ”organ de stat”, plătit și din banii mei, își permite, fără nici o problemă și fără nici o jenă sau o grijă că ar putea fi penalizat de cineva, să mă persifleze în calitatea mea de contribuabil al unei țări în care totul se fură pe față.

Mulți cunoașteți odiseea garajelor din beton amplasate în urmă cu X ani printre blocurile bucureștene. Da, aveam mașină și atunci, cred că se întâmpla în 2006, nu mai știu, dar nu m-a interesat să investesc într-un garaj, tocmai pentru că nu am crezut că acest proiect va rezista. Aveam certitudinea că facilitatea era menită doar să îmbogățească pe cineva anume, pe termen scurt. După vreo 2 ani cred, mi s-a confirmat temerea. Cei care cheltuiseră o groază de bani și energie pe acele cutii din beton, trebuiau acum să cheltuiască din nou bani, timp și energie. Pentru a și le demola. Ei erau proprietarii, deci costurile erau ale lor. De ce trebuiau să-și sape singuri groapa? Ca în China, unde condamnatul la moarte își plătește glonțul folosit pentru uciderea lui .... Pentru că ... ”unde-i lege, nu-i tocmeală” și în România, probabil mai acătării decât în alte state europene, statul și-a furat de la populație un statut suprem de autoritate care dispune de viața, moartea, destinul celor care îl plătesc. Este o analiză pe care, dacă aș începe-o, ar trebui la final să mă sinucid de deprimare!!

Prin luna februarie sau martie 2011, în spatele blocului unde locuiesc și unde ultimele resturi ale dărămăturilor fostelor garaje fuseseră cu greu înlăturate, primăria de sector a început lucrări lăudabile de amenajare. Curățat, asfaltat, marcat, pus borduri etc. Exasperant, dar au lucrat vreo două luni și ceva pe o lungime de maximum 1 km. A ieșit ceva decent. O lucrare care, dacă mă întrebi pe mine, ar fi trebuit să fie făcută în momentul dării în folosință a blocului. Dar pe vremea lui Ceaușescu criteriile erau altele .... blocurile acestea fuseseră înălțate în câmp și ce se întâmpla în jurul lor nu conta. Așa că în spate nu a existat asfalt din 1981 până prin 2005. Și abia acum, în octombrie 2011, spațiile verzi din fața și din spatele blocului au fost împrejmuite cu un gard. Lumină pe aleile din față și din spate cred că am avut tot undeva la nivelul anului 2000-2003, nu mai știu.

În mod logic, după cum arăta noua amenajare a străzii din spatele blocului, urma să fie amplasate locuri de parcare. În loc de 10 garaje care deveniseră un fel de cocină comunală, puteam beneficia acum de probabil 18 locuri de parcare. Am depus și eu cerere la finalul lunii mai 2011. Cine ar fi crezut că uite, se apropie finalul anului, și autoritățile încă nu au venit cu o găleată de vopsea să traseze liniile ce delimitează niște locuri de parcare?!

La jumătatea lunii august 2011, după ce telefonic mi-a fost imposibil să iau legătura cu Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6, Biroul Parcaje de Reședință, am trimis un e-mail. Deși am insistat, nimeni nu s-a obosit să-mi confirme primirea solicitării sau să-mi comunice, așa cum dispune legea, un număr de înregistrare. În România, acest lucru este o mare, mare problemă, autoritățile evitând în general să respecte legea. Dacă nu dai răspuns la o solicitare și refuzi să dai numărul acela de înregistrare, este ca și cum nu ai primit nici o solicitare. Poliția văd că procedează la fel, de o lună și ceva de la depunerea unei sesizări - la care am primit semnătura de primire, pentru că am trimis-o prin poșta română cu confirmare de primire - nu s-a obosit nimeni să-mi dea vreun răspuns oficial. În schimb, după ora 21 ciocănea un individ la ușă, cică era de la poliție și vroia să-mi dea o citație! Nici acum, după o lună, nu am primit-o!!

Revenind la A.D.P.D.U. Sector 6, m-am trezit în data de 8 decembrie, după 4 luni de la depunerea solicitării mele, cu un răspuns care m-a siderat de-a dreptul!

”... atribuirea locurilor de parcare se face (sic! limbaj de lemn”) după emiterea avizului de încadrare ca parcaj de reședință de către Comisia Tehnică de Circulație din Cadrul  Administrației Străzilor București și după delimitare locurilor conform avizului. Vă mulțumim pentru înțelegere.”

Ce informație mi-a dat mie ”organul de stat”, plătit din banii mei? Eu l-am întrebat ”când finalizați acest proiect?” și el ce răspunde? Cărui om îi sunt necesare PATRU LUNI DE ZILE pentru a da un răspuns oficial atât de ..... oooo, vai, ce naivă sunt!!! Păi acum știu de ce a avut nevoie de patru luni! A căutat legea și paragraful și apoi probabil nu a avut tuș la ștampilă pentru a parafa răspunsul și nu i-a funcționat internetul pentru că o fi uitat să achite factura la RCS&RDS! Ce țară de idioți cu diplome!

Vedeți câte persoane sunt implicate în redactarea documentului?!

Un director general pe numele său Mugur Ioan Cristea, care scrie ”se face” în loc de ”se realizează”, de pildă (!), apoi avem și un șef birou parcaje numit Ion Cristian, mai avem un Alexandru Ionescu care ”întocmește” documentul - probabil dactilograful, nu îmi dau seama - și, peste toți acești 3 ”tovarăși”, uite nah că mai există unul pe care nu îl puteți ghici că există! Tovarășul Radu Iancu,  Relaţii cu Publicul A.D.P.D.U. Sector 6. Wow, el este cel care a apăsat pe butonul de SEND pentru a-mi trimite acest răspuns pe cale electronică. Deci 4 oameni în loc de unul singur ..... Excepțional!!
Septembrie 2014:
Am plecat din țară de mai multe luni. Am lăsat tot în urmă. Primesc e-mail de la administratorul blocului, cum că ”se repartizeaza locurile de parcare din spatele blocului, ma pot duce cu dosarul la autorități.” Ptiu, drace!!