Wie viele Deutsche gibt es eigentlich?
Câți nemți există de fapt?
Im Mai findet eine Volkszählung statt – der Zensus 2011. Von der ersten Volkszählung seit den 1980er Jahren sind alle Einwohnerinnen und Einwohner in Deutschland betroffen – auch wenn nur rund ein Drittel direkt befragt wird.
Die Ergebnisse der Befragung 2011 liefern wichtige Daten: Wie viele Kindergartenplätze, Schulen oder Altenheime werden in den kommenden Jahren benötigt? Wie verteilt man die Steuermittel? Wie hat sich die Bevölkerung entwickelt? Dazu braucht man aktuelle und verlässliche Daten. Doch die Daten, die in Deutschland zur Verfügung stehen, sind nicht aktuell. Derzeit soll es 81,8 Millionen Deutsche geben. Oder doch nicht?
În luna mai are loc numărătoarea populației – recensământul 2011. La recensământul anilor ’80 au fost luați în calcul toți locuitorii Germaniei, chiar dacă doar vreo treime a fost chestionată direct.
Rezultatele din 2011 vor livra date importante: câte locuri în grădinițe, școli sau azile de bătrâni vor fi necesare în anii următori? Cum se vor distribui agenții fiscali? Ce evoluție a cunoscut populația? Pentru aceste informații sunt necesare date fidele și actualizate, ori la momentul actual acestea sunt depășite. Ar trebui să fie 81,8 milioane germani, o fi sau nu o fi adevărat?
Die Ziele des Zensus
Obiectivele recensământului
Der Zensus verfolgt zwei Ziele. Ganz wichtig sind die amtlichen Einwohnerzahlen Deutschlands. Denn davon hängt ganz viel ab: zum Beispiel die Stimmenverteilung der Bundesländer im Bundesrat oder die Sitze Deutschlands im Europaparlament. Auch eine ganze Reihe von Statistiken basieren darauf, so zum Beispiel die Berechnung des jährlichen Bruttoinlandsprodukts (BIP) pro Kopf.
Recensământul are în vedere două obiective. Cifrele oferite de instituțiile statului asupra numărului de locuitori sunt foarte importante, căci de ele depind multe lucruri importante, cum ar fi distribuirea voturilor landurilor federale in Consiliul Federal sau locurile atribuite Germaniei pentru Parlamentul European. De asemenea, un întreg șir de statistici se bazează pe acestea, cum ar fi calculul PIB-lui anual pe cap de locuitor.
Ein zweites wesentliches Ziel des Zensus ist es, Informationen zum Wohnraum, zur Bildung und zum Erwerbsleben zu gewinnen. Wie viele Erwerbstätige gibt es, wie viele Menschen davon sind selbstständig? Wo werden in den kommenden Jahren wie viele Kinder eingeschult? Wie viele Wohnungen gibt es in Deutschland und wie sind sie ausgestattet? Um diese Fragen zu beantworten, braucht man genaue und aktuelle Strukturdaten.
Derzeitig wird die Bevölkerungszahl Deutschlands insgesamt wahrscheinlich um rund 1,3 Millionen Menschen überzeichnet. Das hat von Region zu Region unterschiedliche Auswirkungen: Einige Städte haben eine stärker überhöhte Einwohnerzahl als andere. Dies hat beispielsweise große Folgen für die Verteilung von Steuermitteln, die sich nach der Einwohnerzahl richtet.
Un al doilea obiectiv al recensământului se referă la informații legate de spațiul locuibil, educație și ocuparea forței de muncă. Câți ocupanți ai forței de muncă există, câți dintre aceștia sunt independenți? Câți copii vor trebui școlarizați în următorii ani și unde? Câte locuințe există în Germania și de ce dotări dispun acestea? Pentru a se putea răspunde la toate aceste întrebări sunt necesare date exacte și actuale.
Momentan se apreciază că numărul populației Germaniei este, per total, supracotat cu aprox. 1,3 milioane oameni, impactul fiind diferit de la regiune la regiune, astfel că unele orașe dispun de o supraapreciere mai ridicată decât altele. Acest fapt are consecințe, de exemplu, asupra distribuirii agenților fiscali, care se calculează în funcție de numărul de locuitori.
DE CE ESTE BUN UN RECENSĂMÂNT?
În esență, deciziile politice (în Germania) funcționează precum deciziile din cadrul unei gospodării private: trebuie menținută o privire de ansamblu, altfel se cumpără rapid prea mult, prea puțin sau ceva total nepotrivit.
Să nu ne îmbătăm cu lapte (nu, că e prea scump și nu ni-l mai permitem), deci cu apă rece de la robinet și să avem iluzia că tot așa se gândește și la nivel de România. Cel puțin practica arată cu totul altceva: criză de locuri în grădinițe, criză de locuințe, spitale încuiate în condițiile îmbătrânirii populației și probabil multe lucruri care nu au mai fost gândite și menținute din 1990 încoace.
Desigur, subminarea propriei civilizații are loc la nivel global și cu cât suntem global mai interconectați între noi, cu atât colapsul va fi mai mare. Gândiți-vă doar la efectele vălurite ale dezastrului japonez, de pildă: S-ar fi gândit vreodată cineva că ar putea influența o parte din economia României sau că există pericolul de șomaj tehnic din cauza stopării producției anumitor piese pe care doar japonezii le livrau? Nu, ne se gândea nimeni în veci și mulți dau din mâini a lehamite și total dezinteres: ”ah, lasă-i mă p-ăia, că se descurcă ei, pe ei îi plângi??”
România s-a gândit, din motive pur financiare, desigur, să ”sară în ajutor” japonezilor cu o imensă cantitate de lemn. Japonezii au spus că indiferent ce, ei vor alege calitatea. Mesaj subtil. Iar românii s-au repezit să își distrugă imediat bogăția, mă rog, restul bogăției forestiere, pentru a mai băga în buzunar niște gologani. Luați pădurile noastre pe nimic, că noi ne adaptăm la lipsa de aer, nu contează. Avem surplus de lemn în țara asta, nu am distrus în 20 de ani cât am fi putut să distrugem!
La nivel teoretic și în condiții de pace și armonie, toți suntem egali, ne solidarizăm și ne fraternizăm în tot felul de cauze. Dar în caz de dezastre, totul dispare în secunde și nu mai suntem a big happy family, ci o multitudine de grupuri și grupulețe și indivizi preocupați să ne salvăm pielea cu orice preț. Rare vor fi cazurile în care un câine rănit va sta la capul unui câine muribund sau rănit mai rău decât el. Bine că nu există nici o autoritate investită care să declare cum este bine și corect să procedezi, că probabil 80% am fi deja inculpați la ora actuală.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen