Follow by Email

Montag, 11. April 2011

Jurnalism online: prezent, trecut, viitor


Linkuirea aparține trecutului, gestionarea este viitorul
 Von Bernd Oswald am 6. April 2011

Afluxul informațional din internet este o provocare pentru jurnaliști. Mai mult decât niciodată, aceștia trebuie să structureze și să prelucreze conținuturile, reușind la final să stabilească o legătură între ele. Dacă jurnaliștii intră în rolul acela prin care trebuie să livreze o plus-valoare bazată doar pe gestionarea fluxului de informații, avem de-a face cu o nouă formă de povestitori. Cutremure, tsunami, dezastre nucleare. Evenimentele din nord-estul Japoniei țin lumea cu sufletul la gură. Este o stare valabilă și pentru universul media. Și lumea online a mass-mediei este cea mai solicitată, aici se desfășoară o adevărată luptă dintre capacități: cine redă cel mai rapid, cel mai instantaneu posibil, comentarii și reportaje reale? Una dintre cele mai frecvente modalități a fost aceea de live-ticker. Provocarea în acest caz constă nu doar în filtrarea conținuturilor din partea agențiilor de presă, ci și a conținuturilor televizate. Și, în primul rând, menținerea unei priviri de ansamblu asupra a tot ceea ce se întâmplă în rețeaua virtuală. Deloc simplu. De exemplu, publicațiile germane . Zeit und Tagesschau au publicat colecții de linkuri comentate, care constituiau în definitiv o sursă foarte puternică. Acest lucru este o prestație valoroasă care va câștiga în importanță pe viitor. În deschiderea linkului publicației Zeit scrie: Informationsquellen im Netz

Das Internet bietet unzählige Wege, um sich über Katastrophen wie derzeit in Japan zu informieren. ZEIT ONLINE hat die wichtigsten Quellen zum Erdbeben zusammengestellt.
Adică:
Surse cu informații prezente în rețea
Internetul oferă infinite căi de a ne informa asupra catastrofelor care au loc acum în Japonia. ZEIT ONLINE a reușit o colectare a celor mai importante surse legate de cutremur.

Pe lângă linkurile către instituții și organizații competente, mărturiile martorilor oculari sunt foarte importante și acestea se distribuie în primul rând pe platformele de socializare. Ca urmare, jurnaliștii vor trebui să se adapteze și să acorde o mai mare importanță acestor surse, vor trebui să învețe să filtreze și aceste canale de informare. (....)
Anumite profeții spun:
Activitatea de acumulare și gestionare este, fără nici o îndoială, un segment central al activității viitorului jurnalist. Jurnaliștii nu vor mai avea monopol asupra distribuirii știrilor, căci informațiile sunt accesibile oricui în timp real. Ceea ce se întâmplă momentan este un proces de trecere de la Gatekeeping către Gatewatching. Provocarea către jurnalist este aceea că el totuși trebuie să livreze o plusvaloare. Trecerea de la Gatekeeping la Gatewatching
 Ca urmare a internetului, jurnaliștii pierd din autoritatea lor interpretativă, căci oricine poate publica acum propriul punct de vedere asupra faptelor, evenimentelor, lucrurilor. Una dintre sarcinile tot mai importante ale jurnalistului va fi aceea de ”a pescui perlele” și a le prelucra în mod corespunzător. Statutul profesiei de jurnalist va fi reașezat foarte puternic la nivelul de ”navigator” și acest punct de vedere apare explicat de Josh Sternberg în materialul său “Why curation is important to the future of journalism” auf Mashable:

Încrederea se câștigă prin gestionarea cu un înalt simț de răspundere a surselor. Asta implică transparență, adică menționarea surselor, precum și o citare corectă. Se va solicita, evident, o foarte atentă verificare a sursei, dacă aceasta este de încredere. ”Problema cu toți acești martori oculari este că vorbim de materiale ce nu pot fi verificate, uneori nu sunt demne de încredere, alteori sunt inexacte” – scrie Andy Bull pe blogul său: http://www.multimedia-journalism.co.uk/node/1579.
Se face apel la cunoștințele de jurnalist, capacitatea unui jurnalist de a recunoaște pionii relevanți în poveste, de a-i plasa în evenimente și în context. Numai plecând de aici vom ști că jurnalistul-gestionar nu este doar un colecționar de informații, ci un preparator de informații.

Inserarea linkurilor in scopul relevării autenticității
Și aici apar noi instrumente. Colecțiile de linkuri prezentate de Zeit și Tagesschau (menționate anterior) au un conținut bun și au fost bine selectate, dar au anumite limitări tehnice: este doar un text presărat cu linkuri externe. O autenticitate mai mare ar căpăta această prestație dacă s-ar utiliza instrumente curatorii, dacă s-ar insera direct conținuturi web. Un exemplu este Storify, un instrument prin care se pot confecționa povestiri în cadrul cărora se poate insera orice conținut web, indiferent că este vorba de filmulețe de pe YouTube, Tweets, postări ăe Facebook, fotografii din Flick, Rss-Feeds sau o simplă adresă de web.
Interesant pentru jurnaliști: se pot alege oricâte câmpuri pentru text, pentru a explica de ce s-a ales un conținut sau altul, ce are el special, de unde provine și în ce context poate fi vizualizat etc. Astfel că fiecare poveste are propria dramaturgie, în definitiv este vorba de o nouă formă a activității de povestitor în mediul virtual. Se poate general un Embed-code pentru fiecare poveste, astfel încât să se poată insera povestea în propria ofertă. Dacă această muncă de cercetare și ordonare va fi finalizată printr-un layout propriu redacției, cu titlul corespunzător, atunci va rezulta un material cu o plusvaloare pentru audiență.
Desigur că mai există și alte instrumente, nu doar Storify, http://www.multimedia-journalism.co.uk/node/1580, care se potrivesc cel mai bine jurnaliștilor. 

În concluzie: 
listele cu linkuri devin istorie. Viitorul aparține povestirilor care includ linkuri relevante, tweets și filmări video.

Crosspost by Journalisten-Training.de 

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen