Facebook - platforma comunicării supreme

Începem să o luăm razna, pe bune.

Sunt fan facebook, mă exteriorizez pe facebook. Nu îmi scriu jurnalul pe facebook și nici nu dau ”yes” la orice solicitare de ”prietenie”, dar sunt prezentă, comentez și postez, mai rar și urmăresc postările celorlalți. E imposibil să urmărești tot, filtrezi în funcție de interese și de moment, evident. Așa cum îmi filtrez și lista de ”prieteni”. Cei cu care nu rezonez, nu vor staționa mult în lista mea și de multe ori am nevoie de timp pentru a-mi da seama.

Apare postat pe acest minunat site de socializare care se pare că devine fenomenul secolului (chiar discutam despre asta în cadrul unui webseminar la care particip de două săptămâni, organizat de ”imbecilii ăia de nemți”, pe tema ”care este viitorul jurnalismului clasic în fața celui online? Print vs. online” și la ultima sesiune era vorba despre noua categorie de pseudo-jurnaliști, adică ”cetățeanul jurnalist”. E o tematică care dă bătăi de cap jurnaliștilor de profesie.), lista cu notele la examenul de licență, publicată de Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

Prima mea reacție, așa la nivel de șotie, a fost: ”ha, ce cool!!” și continuam cu observația că publicarea notelor pe un site de socializare cum este FB contravine cu unele principii și afirmații ale unor profesori, care ne-au ținut prelegeri asupra dreptului la intimitate (!) al fiecărui student. Mi-aduc aminte că în anul I îi ascultam pe profesorii respectivi cu multă stimă și mă chinuiam să le înțeleg punctul de vedere. Adică cum să NU postezi notele studenților pe site-ul facultății? Care intimitate? Și dacă nu le postezi acolo, atunci noi, studenții, cum ne aflăm notele din sesiune? Frate, chiar am nimerit la o facultate de comunicare? Și acum, deodată, iaca notele înșirate pe Facebook. Evident că m-a pufnit râsul, dar în sensul pozitiv, ceva de genul: ”Uite na, că și-au revenit și ăștia!”. Și întrebam cu o anumită ironie: ”Le dați acum și pe postul televiziunii naționale? La ce oră?” Deci de la a refuza să  le comunici studenților notele pe propriul site al facultății până a le face publice pe un site de socializare ..... nu e poteca cam lungă?? Așa, principial vorbind, nu altfel.

Ei bine, de la remarca mea s-a sesizat un cadru universitar, nu contează funcția și numele. Care, în maniera obișnuită, m-a trimis la colț. Urât din partea lui. Dar asta e maniera lui, se pare că i-au mai spus și alții că nu are întotdeauna dreptate, dar nu contează. Și dă-i cu argumente jurnalistice, care țin de etică, de drept, de proasta mea calitate cum că nu mă informez, nu mă documentez, vai ce gravitate, eu, viitor jurnalist să fac așa ceva, voi ucide corectitudinea lumii jurnalistice în România etc. etc...... aoleu, că nu-mi vine să cred. 

Faptul că un cadru universitar din tânăra generație nu a putut sesiza nuanța remarcii mele pe Facebook și imediat a reacționat ca într-un cadru oficial al unui tribunal, mi se pare atât de deplasat, încât stau și mă gândesc unde va duce lipsa asta de filtrare, ignorarea contextelor și refuzul de a te comporta pe un site de socializare altfel decât pe un site cu specific, de exemplu. În afară că o astfel de reacție, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui cadru ce se dorește didactic, poate avea ca efect ceea ce am învățat că se numește auto-cenzură. Este un fenomen foarte prezent în societate. Dacă știu că oricum voi fi pus la colț, de ce să mai particip, de ce să mai deschid gura, de ce să mai întreb, de ce să mă mai implic, la o adică?! De ce simte facultatea nevoia de a publica pe Facebook aceleași informații care le publică pe site-ul facultății? Pentru a arăta deschidere, pentru a arăta că e transparentă, pentru a atrage candidați la postura de studenți, deci pentru a atrage fonduri, adică bani proveniți din taxele anuale? Să fim serioși, cei care au ajuns la nivel de licență, știu demult să își urmărească informațiile pe site-ul facultății, nu au nevoie să fie anunțați pe Facebook – asta așa, că probabil o studentă zicea ceva de genul: ”Dacă nu vă anunța notele, făceați scandal!” -. Dacă nu ne anunța notele pe Facebook făcea cineva scandal?! Senzațională abordare.

Și uite așa, cu piciorul dintr-o inepție în următoarea, societatea românească se dezvoltă în continuare ca în ultimii 20 de ani.

Am ieșit din discuție, i-am și spus cadrului universitar respectiv că regret această polemică inutilă și chiar regret, pentru că abia așteptam să ies din sesiune, cum-necum, și să îl abordez pentru un proiect legat de o prezentare a Himalayei, poate era interesat să participe. Dar e bine, e foarte bine. Nu poți derula un proiect, fie el chiar și foarte mic, cu cineva cu care nu rezonezi. Nu l-am putut convinge sub nici o formă că eu nu am nimic împotriva publicării notelor, poate să le dea și pe postul BBC și CNN dacă vrea, dar constatam pur și simplu că publicarea lor pe o rețea de socializare nu se potrivește cu afirmațiile unor profesori care reprezinta instituția respectivei facultăți. Atât și nimic mai mult, situația în sine mi se pare un pic comică. În rest, trăiască buna comunicare și informarea, că doar de asta ne tot plângem, nu? Viitorul aparține lumii online.
DAR:

 În ce măsură acest nou trend exploziv încurajează sau ucide spiritul rațional al unei dezbateri, până la urmă? Pentru că în asta a ajuns să se transforme șotia mea, într-o dezbatere. Din păcate, una neconstructivă, pentru că însăși respectivul, după ce m-a aruncat la colț, a trecut peste niște principii jurnalistice care țin de discutarea diverselor puncte de vedere. Așa arăți că tu ai dreptate, ești dăștept și cultivat și etic? Pălmuind imediat studentul? Unde? Pe Facebook??? Vaioleu-oleu-leu....

P.S. NU SUNT JURNALIST și acesta este blogul meu privat (!!!!!!!), asta înseamnă că sunt persoană fizică, nu reprezint nici o instituție. Aviz amatorilor.
P.S. Puține reacții pe subiectul respectiv, dintre care, hodoronc-tronc, o tipă care probabil nu a trecut examenul de licență, și care s-a gândit și ea că aici ar fi locul și acum ar fi momentul să tragă o înjurătură publică către Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Era supărată că materia pentru examenul de licență se constituie din materia celor trei ani de studiu. Doamne, doar nu se aștepta să fie exclusiv din materia ultimului semestru al anului III (?!?!? aoleu, zici că ”ba da”!!!) Odios, nu mai avem deloc valori în societatea aceasta! Ce facem, importăm altă populație? Uf, ce lapsus am .... era un cântec după revoluția din 1989, ceva care spunea .... ”Doamne, dă-ne Doamne....” Ce să ne dea, că oricum totul e ucis în fașă. Există în Europa o societate care a murit și așteaptă să i se dea. De sus. Ce draku și cine naiba să mai dea unei nații care distruge tot? Nu ziceți că nu e așa, ”priviți înapoi cu mânie” și veți vedea ce aveam acum 21 de ani și ce-a mai rămas. Nu vă fie teamă să vă raportați la detalii, la valori, la ordine, disciplină, infrastructură, comportamente, relaționări, umanitate, cultură (ce-i aia?!?!?) și nu deviați de la analiză. Nu vorbim de ce ne lipsea, ci de ceea ce aveam și nu ar fi trebuit distrus cu atâta insistență. 
P.S.
În altă ordine de idei, dar direct legat de profilul FJSC pe Facebook, mă întreb cât de etic și deontologic este ca administratorul profilului instituției publice de învățământ superior să își promoveze acolo propriul lui site/blog sau ce o fi acela. Eu zic că nu e corect, dar cui îi mai pasă de acest neologism aruncat la coș de prea mulți ani? Cred că termenul va și scos și din DEX. Ar trebui revizuit serios acel DEX, pe bune. Să ștergem termenii nefolositori.

si aici un alt material, mai vechi