NU, nu a fost inventat de Hitler!
Și DA, semnul are încă valoarea lui pozitivă în alte culturi.
Toți greșim. Dar nu toți suntem toleranți, inclusiv subsemnata. Nici cu noi, nici cu ceilalți. Mulți sunt toleranți doar cu propriile greșeli, dar nu și cu ale altora.
Am spus mereu că ”tonul face muzica”. Și chiar o face. Orice abordare, chiar și în scris, are o anumită tonalitate. Care iscă reacții. Semnul ”!” în comunicarea scrisă denotă violență verbală și nu poate duce către o comunicare pacifistă, am probat multe scenarii în ultimii ani, pe această temă. Comunicarea interumană înseamnă reacții, răspuns. Fără aceste elemente, nu există comunicare reală, ci doar un monolog insipid și consumator de energie.
În afară de fotografiile făcute în Nepal cu semnul care duce cu gândul spre swastika lui Hitler, am de acolo și un amulet pe care îl port. Desigur, cu o oarecare autocenzură, tocmai pentru a evita neînțelegeri sau stări conflictuale.
În urma unei reacții la una dintre fotografii, teminată cu un șir lung de semne ”!?!?!!!!!!!!!???!!!!”, am decis că e totuși momentul să las alte scrieri deoparte și să povestesc oamenilor ce este cu acest semn. Nu de alta, dar o să mă pomenesc la un moment dat că mor pentru o cauză care nu este o cauză și îmi dă unul în cap doar pentru că este el un ignorant violent și cu mintea chircită.
Ca atare, să încep prin a spune că acest semn NU este swastika lui Hitler și nu el a fost cel care a inventat acest semn!
Semnul este o cruce echilaterală, cu brațele îndoite în unghi drept, fie spre dreapta, fie spre stânga (imaginea oglindită).
În hinduism, semnul dispus spre dreapta (în sensul acelor de ceasornic) reprezintă evoluția Universului, iar cel dispus spre stânga (în sensul invers al acelor de ceasornic) reprezintă o ”involuție” a Universului (prin ”involuție” unii se referă la un proces care apare înaintea procesului de evoluție, alții se referă la un proces care urmează ca și completare a evoluției o formă umană. Termenul este așadar folosit în sensuri distincte de la autor la autor). Semnul în sine are conotații extrem de sfinte în accepțiunea hindusă și de regulă este folosit pentru a decora lucruri care au legătură cu cultura hindu.
Descoperirile arheologice timpurii plasează existența semnului în cele mai vechi timpuri. În Occident, începând din anii 1930, semnul a fost asociat cu utilizarea sa iconică de către naziști, astfel că de atunci a rămas un element stigmatizat până la extreme. Se pare că o serie de grupări politice moderne și neo-naziste fac încă uz de o ”swastikă stilizată” sau simboluri similare.
Numele de „limbi indo-europene” le-a fost atribuit pentru a reflecta răspândirea acestor limbi, în special în India și Europa, deși trebuie subliniat atât faptul că nu toate etniile de aici vorbesc o limbă indo-europeană, precum și faptul că limbile indo-europene se vorbesc și în alte părți ale globului. Ortografia corectă a numelui este aceea cu cratimă.
Dintre limbile indo-europene, următoarele sunt cele mai răspândite, fiind vorbite ca limba maternă de peste 100 de milioane de oameni:
- 432.000.000 – limba hindi
- 390.000.000 – limba spaniolă
- 341.000.000 – limba engleză
- 210.000.000 – limba portugheză
- 171.000.000 – limba bengali
- 145.000.000 – limba rusă.
Termenul sanscrit a fost preluat și utilizat în engleză din 1871, înlocuind un termen provenit din greacă.
Semnul buddist a fost standardizat ca și caracter chinezesc și sub aceasta formă 卍 (pinyin: wàn) a pătruns în diverse ale limbi est-asiatice, precum japoneza, unde simbolul este numit 卍字 (manji).
{"Left-facing" and "right-facing" are used mostly consistently referring to the upper arm of an upright swastika facing either to the viewer's left (卍) or right (卐). The other two descriptions are ambiguous as it is unclear whether they refer to the arms as leading or being dragged or whether their bending is viewed outward or inward. However, "clockwise" usually refers to the "right-facing" swastika. The terms are used inconsistently (sometimes even by the same writer), which is confusing and may obfuscate an important point, that the rotation of the swastika may have symbolic relevance, although little is known about this symbolic relevance. Less ambiguous terms might be "clockwise-pointing" and "counterclockwise-pointing."}
Însemnele naziste aveau o imagine duală, fiind practic vizibilă pe ambele părți, ceea ce făcea să fie prezente ambele variante ale semnului, câte una pe fiecare parte, dar steagul nazist avea varianta direcției spre dreapta, pe ambele părți ale drapelului, precum și o înclinare rotativă de 45°
Nazi ensigns had a through and through image, so both versions were present, one on each side, but the Nazi flag on land was right-facing on both sides and at a 45° rotation.
Folosirea timpurie a motivului swasticii apare, conform studiilor arheologice, încă din neolitic. Simbolul apare pe ”Vinca script” din Europa Neolitică (zona balcanică, sec. VI-V î.e.n. -->http://en.wikipedia.org/wiki/Vinca_script .
Recomand cu căldură http://en.wikipedia.org/wiki/Swastika și link-urile sugerate acolo, este foarte multă informație.
Since World War II, the swastika is often associated with the flag of Nazi Germany and the Nazi Party in the Western world. Prior to this association, swastikas were used throughout the western world.
Plane of Ernst Udet used for aerobatic shows held during the 1936 Summer Olympics on display in the Polish Aviation Museum. Further information: Nazi symbolism.
In his 1925 work Mein Kampf, Adolf Hitler wrote that:
I myself, meanwhile, after innumerable attempts, had laid down a final form; a flag with a red background, a white disk, and a black swastika in the middle. After long trials I also found a definite proportion between the size of the flag and the size of the white disk, as well as the shape and thickness of the swastika.
When Hitler created a flag for the Nazi Party, he sought to incorporate both the swastika and "those revered colors expressive of our homage to the glorious past and which once brought so much honor to the German nation." (Red, white, and black were the colors of the flag of the old German Empire.) He also stated: "As National Socialists, we see our program in our flag. In red, we see the social idea of the movement; in white, the nationalistic idea; in the swastika, the mission of the struggle for the victory of the Aryan man, and, by the same token, the victory of the idea of creative work."
The swastika was also understood as "the symbol of the creating, acting life" (das Symbol des schaffenden, wirkenden Lebens) and as "race emblem of Germanism" (Rasseabzeichen des Germanentums).
The use of the swastika was associated by Nazi theorists with their conjecture of Aryan cultural descent of the German people. Following the Nordicist version of the Aryan invasion theory, the Nazis claimed that the early Aryans of India, from whose Vedic tradition the swastika sprang, were the prototypical white invaders. The concept of racial purity was an ideology central to Nazism, though it is now considered unscientific. For Alfred Rosenberg, the Aryans of India were both a model to be imitated and a warning of the dangers of the spiritual and racial "confusion" that, he believed, arose from the close proximity of races. Thus, they saw fit to co-opt the sign as a symbol of the Aryan master race. The use of the swastika as a symbol of the Aryan race dates back to writings of Emile Burnouf. Following many other writers, the German nationalist poet Guido von List believed it to be a uniquely Aryan symbol. Before the Nazis, the swastika was already in use as a symbol of German völkisch nationalist movements (Völkische Bewegung). In Deutschland Erwache, Ulric of England (sic) says:
[...] what inspired Hitler to use the swastika as a symbol for the NSDAP was its use by the Thule Society (German: Thule-Gesellschaft) since there were many connections between them and the DAP ... from 1919 until the summer of 1921 Hitler used the special Nationalsozialistische library of Dr. Friedrich Krohn, a very active member of the Thule-Gesellschaft ... Dr. Krohn was also the dentist from Sternberg who was named by Hitler in Mein Kampf as the designer of a flag very similar to one that Hitler designed in 1920 ... during the summer of 1920, the first party flag was shown at Lake Tegernsee ... these home-made ... early flags were not preserved, the Ortsgruppe München (Munich Local Group) flag was generally regarded as the first flag of the Party.
José Manuel Erbez says:
The first time the swastika was used with an "Aryan" meaning was on December 25, 1907, when the self-named Order of the New Templars, a secret society founded by [Adolf Joseph] Lanz von Liebenfels, hoisted at Werfenstein Castle (Austria) a yellow flag with a swastika and four fleurs-de-lys.
However, Liebenfels was drawing on an already established use of the symbol. On March 14, 1933, shortly after Hitler's appointment as Chancellor of Germany, the NSDAP flag was hoisted alongside Germany's national colors. It was adopted as the sole national flag on September 15, 1935 (see Nazi Germany).
The swastika was used for badges and flags throughout Nazi Germany, particularly for government and military organizations, but also for "popular" organizations such as the Reichsbund Deutsche Jägerschaft (German Hunting Society).
While the DAP and the NSDAP had used both right-facing and left-facing swastikas, the right-facing swastika was used consistently from 1920 onwards. However, Ralf Stelter notes that the swastika flag used on land had a right-facing swastika on both sides, while the ensign (naval flag) had it printed through so that a left-facing swastika would be seen when looking at the ensign with the flagpole to the right.
Nici eu nu am intrat în toate aceste detalii până la momentul când, în Kathmandu fiind, în decembrie 2008, m-am trezit în fața unei porți pe care trona acest simbol. Apoi l-am reîntâlnit, sub diverse forme și în variate locații, pe traseul din zonele înalte. Și de fiecare dată mă fascina și abia așteptam să ajung la o sursă de informații, să aflu mai multe detalii. Că nu naziștii au fost cei care au inventat semnul ne este tuturor cunoscut, dar foarte puține persoane fac diferențierea dintre variante. În Nepal, semnul este aproape omni-prezent, dar amuletul nu l-am găsit din întâmplare, ci l-am căutat cu insistență și mi-a fost adus dintr-un stoc de podoabe din os. Cu siguranță nu mulți turiști îl caută și probabil foarte puțini îl și cumpără pentru a-l purta, dar am simțit atracția de a-l avea și a-l combina cu un alt simbol, astfel că ”dragoste” și ”fericire” trebuie să conducă undeva până la urmă.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen