Mobexpert si scaunul mutant

Din ciclul: aici se regăsește linkul respectiv

”România e frumoasă, DAR”

  

Am scris despre I K E A, despre  RCS-RDS, despre URA (Universitatea Româno-Americană), acum vine rândul Mobexpert.

Așa cum rezultă și din povestioara cu Ikea, tot caut un anume scaun. Mare brânză! Un scaun, ce banal! Uite na, pun și o poză: Pisică am, scaun îmi mai trebuie. Un scaun de birou, pe rotile, reglabil până a 80 cm înălțime. Cât de complicat poate să fie? Am Mobexpert la 2 km de mine, am fost toamna trecută  - 2009 - de două ori să explic ce doresc. ”Nu există așa ceva!” ”Cum îmi puteți spune că nu există, când eu l-am văzut la prietenii mei, care l-au cumpărat de la Mobexpert?” ”Nu există, cu atât mai mult pe rotile. Probabil l-au cumpărat din altă parte, dar noi nu vindem așa ceva. E periculos, vă frângeți gâtul și apoi dați Mobexpert în judecată. Din motive de siguranță, nu se comercializează astfel de scaune!” Nici o șansă. Ei bine, având în vedere că eu îmi făcusem colțul meu de lucru la această înălțime, de atunci mă chinuiesc și lucrez pe un scaun obișnuit de bar, pe care îl aveam oricum în casă. Pe 9 noiembrie 2010 ajung în Băneasa, cu bicicleta, cu o treabă oarecare. Și mă opresc și la Mobexpert de acolo. Frumos, luxos, bătea vântul de clienți lipsă. Ajung la mobilier de birou. Mă așez la birou - aveam mintea plină de sarcasme și umor, nu știu de ce. Spărgeam din nou o autocenzură, aceea de a încerca să fac pe cineva să înțeleagă că se poate și că da, există - și îi spun domnului respectiv cam ce dolență mă macină. ”Caut un scaun de birou, reglabil, dar care să se poată înălța la 80 de cm.”. Domnul Eduard Costache, nemaipomenit individ!! Imediat a știut ce caut  - scaun Petra cu proiectare - și, parcă cu arcuri la picioare, m-a condus imediat către obiectul în cauză. Vai, ce delir!! Să văd scaunul căutat de mine de atâtea luni de zile, cum că da, există, și chiar este vandabil!! Ce extaz nemaipomenit, ce bucurie! Să mai spui că viața nu merită trăită! Am intrat deodată în starea aceea de recunoștință .... păi știți voi ce greu e să lucrezi ore întregi pe un scaun obișnuit de bar, în fața monitorului? Habar nu aveți! Deci conceptul acelui scaun era realizabil după dorințele clientului: se înlocuiește spătarul cu unul mai înalt, se pot pune și brațe, se poate comanda orice fel de tapițerie, există un mic catalog cu mostre ale culorilor și calităților de textură. Bașca că, deși prototipul este pe piciorușe fixe, chiar se pot monta rotile. Fără costuri suplimentare, auzi tu minunăție! Mai să zici că ești în altă țară, deși între Mobexpert Militari și Mobexpert Băneasa sunt doar vreo 16-18 km. Plină de remușcări, i-am dezvăluit domnului Costache că eu locuiesc foarte aproape de frații lor din Militari și ar fi un pic aberant să comand scaunul în Băneasa, pentru a mai avea și costuri de transport. Amabilitatea și profesionalismul lui au continuat chiar și după această mică spovadă și mi-a tipărit o fișă a comenzii, cu caracteristicile dorite de mine. Apoi a menționat pe fișă, scris manual, cu pixul: ”Când se comandă, se precizează că se dorește fără piciorușe, ci cu rotile.” Și și-a notat și numărul de telefon, în caz de ceva. Păi așa angajați, să tot vrei la magazinul tău, nu? Bravo!

Am revenit în Militari și inițial nu am scos comanda pe care o aveam deja, am vrut să tachinez un pic situația, deși acum era altă angajată, nu cea de anul trecut. M-am dus direct la scaune de birou, acolo nu exista expus modelul căutat de mine. Am căutat un angajat al raionului respectiv și i-am spus tinerei respective ce doresc. Da, știa la ce mă refer, dar, din păcate, nu se poate pe rotile. ”Eu vă spun că se poate, am văzut scaunul în casă la prietenii mele.” ”Da, dar din motive de siguranță cei de la fabrică refuză aceste comenzi.” OK, nu mai avea rost să prelungesc șarada. Ne-am așezat la birou și i-am arătat fișa de comandă din Băneasa. Au urmat, din partea doamnei Alina Andrei, mai multe convorbiri telefonice. Destul de anevoios,  mai ales din cauza rotilelor, toată povestioara a durat mai mult de jumătate de oră per total, incluzând argumentele mele, munca de lămurire, comentariile mele intrigate (ah, cum, brațele nu sunt gata pe 18 noiembrie, să vin după ele pe 26 nov? ah, cum, scaunul nu mi se dă asamblat? Păi de ce? Vreți să spuneți că dacă eu vreau acum să iau un scaun expus, asamblat, nu mi-l vindeți? ”Ba da, dar produsele la comandă nu se asamblează. Doar dacă comandați transportul și asamblatul la domiciliu.” ”Dragă doamnă, cum să plătesc transportul pentru 2 km, e hilar!! Și adică cum nu se asamblează? Ce, sunteți Ikea?! Vreți să spuneți că Mobexpert, care vinde un scaun de genul ăsta cu aproape 700 de lei, nu își permite ca, la cererea clientului să îl dea acestuia gata asamblat??” Discuție de genul Stan și Bran, deci am capitulat.), emiterea comenzii, semnarea acesteia, plata avansului. Doamna Andrei a promis că se interesează dacă se poate atașa și o tetieră, la dorința mea, urmând să mă caute telefonic pentru comunicarea răspunsului. (11 nov., 16:49: Da, m-a sunat a doua zi și mi-a spus că tot din motive de siguranță, se refuză montarea unei tetiere. Impresionantă grija producătorului, deși eram gata să dau cu semnătură că îmi asum riscul. Presupun că nu am nici o șansă să obțin o tetieră, dar eu voi încerca. 

11 nov., 16:55: Nu am avut timp să mai intru pe net și să caut un departament service sau producție, pentru că am fost sunată de directorul Mobexpert Militari, dl. Cristian Grigorescu. Mi-a explicat și domnia-sa cum e cu tetiera, a promis că mai face o încercare, să se asigure că montarea unei tetiere este riscantă și m-a rugat să fiu de acord să mi se livreze scaunul la domiciului, inclusiv cu asamblare. Sunt nedumerită total, trebuie să recunosc. De ce ieri aceste elemente nu erau posibile și de ce azi au devenit posibile. De ce mi s-ar face mie un favor? Nu am cerut nici un favor, parol! Nu scriu pentru a obține favoruri, scriu pentru că mă intrigă felul cum se contruiește, de două decenii încoace, bucățică cu bucățică, un sistem steril, fără coloană vertrebrală, fără aplecare către client, orientat doar către profit și o imagine rezultată din spoturi publicitare poleite în aur, imagine lipsită de o calitate concretă în cele mai multe cazuri și din cele mai neașteptate locuri, pentru că puțini sunt clienții care, nemulțumiți fiind, se și apucă să analizeze cauzele și efectele etc. etc. Mie îmi plac explicațiile. Și aplicațiile. Plus că: DE CE nu a fost posibilă abordarea asta de la bun început, de anul trecut, când am intrat prima oară în Mobexpert? DE CE vânzătorul acela angajat să vândă nu se implică, nu caută soluții, nu explică, nu se obosește să gândească din prima? DE CE trebuie să îmi rezolv niște chestii atât de rușinos de banale, care în definitiv s-ar număra printre drepturile mele de cetățean într-o societate capitalistă, doar ocupându-mi timpul cu epistole și alte materiale scrise? DE CE nu învățăm o dată pentru întotdeauna ce are de făcut un prestator față de clientul său, de ce nu pricepe prestatorul că dacă clientul nu există, nici el nu va mai exista, căci nu va mai avea cui să vândă nici măcar scaunul ăla de aproape 7 milioane de lei? 
În cazul de față, știu că am o pretenție prea ridicată: accept explicația legată de tetieră, dar nu o cred. Ar trebui să pot proba, să văd eu că un astfel de scaun nu suportă și tetieră, din motive de echilibru. Ceea ce cer eu este un pic aberant, pentru că dacă producătorul nu execută așa ceva din motive de siguranță, nici nu are cum să expună așa ceva, logic, nu? Totuși, există o soluție și aici, pun pariu! Doar verbul ”a vrea” mai trebuie trecut prin conjugări.
Dacă mi-ai dat un răspuns de genul: ”nu se poate. asta e politica firmei. nu există”, m-ai pierdut pe veci. Și te mai alegi și cu reclamă. Negativă, ar tot reclamă se numește.)

Mai e cazul de concluzii? Nu cred, doar că ... 

”România e frumoasă, DAR ....”

18.11.2010, ora 11:00
Scaunul mi-a fost livrat. 
Gata montat și cu o punctualitate elvețiană. 

E superb. Și comod. Deci ce poate. 

Din păcate, după două ore de stat pe el, am ajuns la concluzia că ar fi putut pune și tetieră, nu exista nici un pericol. Deci, dacă clientul vrea o chestie pe care prestatorul o poate face, preluându-și eventualul risc pe semnătură, prestatorul rămâne șef peste toate.  Greu de înțeles, chiar imposibil. Vorbim de un scaun, nu de amputarea creierului.

Vă las să admirați un scaun pe care îl tot caut de un an de zile. Știam că există, doar că cel care îl fabrică nu știa că e al lui și îl poate chiar vinde, chiar există clienți pentru el.