România - țara care se urăște pe sine

Pritocesc de mult timp la acest material (nefinalizat) Pentru a nu încurca sau confunda termeni și sintagme,  pentru a nu determina discuții pe lângă subiect, am apelat la  o serie de definiții acceptate și recunoscute:

ȚÁRĂ, țări, s. f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat; p. ext. stat. ◊ Expr. Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva.

PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. ♦ Loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.

Sursa: DEX '98

PÁTRIE ~i f. 1) Teritoriu care istoricește aparține unui popor și unde acesta trăiește. 2) Țară în care s-a născut, în care trăiește și al cărei cetățean este cineva. 3) Loc unde s-a născut și trăiește cineva; pământ natal; țară; baștină. 4) Regiune de unde își trage originea un anumit soi de plante sau de animale; baștină.

STAT² ~e n. 1) Instituție politico-administrativă a societății în frunte cu un guvern și cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură funcționarea vieții sociale pe un anumit teritoriu; țară. ◊ De ~ a) care reprezintă interesele statului; b) care este condus de stat; c) care aparține statului. 2) (în unele țări) Unitate administrativ-teritorială autonomă.

NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică.

NAȚIÚNE ~i f. Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii.

CONȘTIÍNȚĂ, (rar) conștiințe, s. f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere. ◊ Conștiință socială = ansamblu de reprezentări, idei, concepții, cunoștințe, mentalități ale unei colectivități umane, care reflectă condițiile de existență ale acesteia, precum și psihologia socială a oamenilor. Conștiință de clasă = parte a conștiinței sociale care reflectă existența socială a unei clase determinate. 3. (În opoziție cu existența, materia) Gândire, spirit. 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită. ◊ Caz (sau proces) de conștiință = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat. Mustrare de conștiință = remușcare, regret. ◊ Expr. A fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului. A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule. Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea. 5. (În sintagma) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.

Sursa: DEX '98

CONȘTIÍNȚĂ ~e f. 1) Formă de reflectare psihică a realității, proprie oamenilor, produs al activității creierului uman. 2) Capacitate de înțelegere; simț de răspundere; cuget. ◊ ~ morală capacitate de autocontrol și de autoapreciere din punct de vedere moral a acțiunilor săvârșite. Mustrare de ~ părere de rău; remușcare. A fi fără ~ a nu avea scrupule. 3): Libertate de ~ dreptul de a se bucura de o deplină libertate în ceea ce privește convingerile religioase, filozofice etc.
Sursa: NODEX

CONȘTIÍNȚĂ s. f. 1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale. ◊ gândire, spirit. 2. faptul de a-și da seama; înțelegere. ♦ ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale. ♦ proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.
Sursa: MDN

CONȘTIÍNȚĂ s.f. 1. Forma cea mai înaltă, proprie omului, de reflectare a realității obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- și al vieții sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzând senzații, percepții, reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere. ◊ Conștiință socială = viața spirituală a societății ca reflectare a vieții ei materiale; conștiință de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale. ◊ Proces de conștiință = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale.; mustrare de conștiință = remușcare. 4. Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.

Țara = națiunea

România = românii

România este o țară care nu se place pe sine. România este un loc unde există surplus de admirație de sine (!!), dar o alarmantă lipsa de respect și corectă auto-evaluare. Este o țară acoperită de sus până jos de cojile de semințe de floarea-soarelui și de bostan scuipate de cei care au semințele în buzunar. Este țara în care puținele chestii bune și pozitive, puținele valori care se chinuiesc să mai supraviețuiască, sunt acoperite de prea mult rău, prea multă mizerie, prea multă non-valoare, prea mult ambalaj poleit în aur, dar fără conținut. Pe site-urile de resurse umane se dau sfaturi cum să ”păcălești” angajatorul printr-un CV cât mai bine poleit. Anunțurile de angajare sună bombastic și atrăgător, când te duci la fața locului realitatea este cu totul alta. Se pune foarte multă valoare pe denumiri, funcții. Se pune prea puțină valoare pe calitatea muncii. Ambele tabere sunt, general vorbind, într-un război tacit. Același război tacit există și între sistemul de educație și studenți, între facultate și student, profesori / studenți. Totul se amestecă, totul se trântește în același ceaun. Ți se caută ”prietenia” în mediul virtual pentru a ți se accesa eventual adresa de e-mail și pentru a fi apoi bombardat cu reclame nesolicitate sau cu e-mailuri în care mai citești adresele altor 10 sau 100 de nefericiți. Nu se mai respectă absolut nimic. Gravidele stau în picioare prin metrourile aglomerate. Bătrânii sunt îmbrânciți. Copiii nu mai au repere. Prieteniile sunt tot mai rare, relațiile interumane tot mai superficiale și bazate exclusiv pe interes imediat. Divorțurile unora, cu toate mizeriile incluse, au devenit subiecte de interes național, aduc rating televiziunilor, reporterii se bat pe detalii picante. Scârbos, grețos, umilitor. Motiv în plus pentru care nu voi dori niciodată să fac jurnalism în această țară.

România a devenit o țară în care nici măcar să mori nu mai vrei. Nici măcar să mori nu mai poți. Peste tot, la orice colț de stradă, dacă umbli și asculți ce vorbesc oamenii prin stația de autobuz sau de metrou sau la semafor, inevitabil vei auzi dialoguri legate de ”și dacă ai primi o ofertă, ai pleca?” Trebuie să fii prost să nu o faci. Sau să trăiești doar între mașina de lux cu șofer, biroul propriei firme și aeroporturile pe unde mai schimbi avioanele în deplasările în interes de afaceri sau de relaxare. România este o țară care demotivează, umilește, omoară orice inițiativă, refuză a-și recunoaște propriile talente, murdărește, devalorizează și scuipă semințe pe jos. Este țara în care funcționarul de la Registrul Comerțului, din biroul de consultanță, te dă afară pe ușă înainte de a asculta ce întrebare ai, iar după ce, timorat, pui întrebarea, îți trântește un ”NOI NU DĂM CONSULTANȚĂ LEGALĂ AICI!!” și imediat își continuă linsul hârtiilor, ignorându-te ca pe un chiștoc de țigară aterizat întâmplător pe biroul lui, deranjându-i siesta mascată de foarte multe hârtii. În sediul de Ajutor Social de pe Dr. Sării nr. 2 funcționarii transpiră lângă niște calorifere fierbinți și stau cu toate ușile de acces deschise, inclusiv ușa care dă în stradă. Niciunuia nu îi pasă că eu, amărâtul care nu a primit subvenția pentru costurile de căldură din cauză că depășesc cu 2 RON limita stabilită prin lege, suport nesimțirea lor, a tuturor din acel sediu! Păi dacă ministrul dezvoltării face la fel în locuința domniei sale, de ce nu ar face și funcționarii în sediile bugetare?!?! Așa, ca să ne bătem joc de noi înșine!! Legile nu sunt respectate, există parcă un cult în această direcție. Străinii, puținii străini care mai au afaceri pe aici sau conduc reprezentanțe ale unor concerne, sunt cei care s-au românizat. Discutam zilele trecute cu cineva din Hamburg care se ocupă de resurse umane, un neamț. Îi descriam trei cazuri distincte care țin de angajatorii germani prezenți în România. Mi-a spus: ”Ceea ce-mi descrieți dv., se mai întâmplă prin Bulgaria, tot din partea unor angajatori germani.” Eu i-am scris doar pentru a mă pune la curent cu practicile actuale de pe piața muncii din Germania, vroiam să îmi confirme cineva, sau să-mi infirme, că ceea ce fac nemții aici, acum, ar fi o practică uzuală și la ei acasă. Ei bine, nu este. Pentru că acolo chiar se urmărește și se aplică legea, acolo chiar există încă interes pentru om în sine, chiar se pot apăra niște drepturi.

(...)

Am primit azi, pe e-mail, următorul text:

  Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda.

IATA CE ARTICOL  A  SCRIS, DUPA CE A PLECAT :

Rostul Romaniei i-a disparut rostul. E o  tara  fara rost, în orice sens vreti voi. O  tara  cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.  Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta. Batranii.  Romania  îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.  Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor. Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în  tara  aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".  La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.  Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara! Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent. Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada. Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.  Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la fund pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.  Suna-ti familia, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti. Sa traiesti! Bradut Florescu