Recomand această lectură nu doar pasionaților de subiect, ci tuturor care își mai fac griji, măcar din când în gând, de mersul lucrurilor în societate. Există tomuri întregi de literatură despre Adolf Hitler și sistemul pe care l-a creat cu sprijinul celorlalți și din fiecare carte afli mereu câte ceva. Este un subiect care nu ar trebui să lipsească din programa școlară pentru că, așa cum am mai spus-o și altă dată, doar cunoscând părțile grave și întunecate din istoria omenirii, vom avea capacitatea de a recunoaște eventuale pericole pe viitor. Există contururi și principii foarte clare care se tot repetă în istoria omenirii și informarea asupra istoriei reprezintă instrumentul cel mai util în a încerca să evităm repetarea acelorași erori fatale.
Cartea, cu titlul original ”Das Buch Hitler”, oferă o viziune foarte diferită asupra personajului Adolf Hitler, decât cea din cartea scrisă de una dintre secretarele lui, Junge Traudl, pe care am citit-o în urmă cu câțiva ani și pe care aș putea să o recitesc acum, de dragul unei lecturi comparate. Lucrarea este o traducere a unui dosar secret realizat pentru Josef Stalin: ”Despre Hitler și lumea din jurul lui” și cunoscut și sub denumirea de ”Dosarul de acte nr. 462a”, dosar găsit de autorii cărții în Archiva de Stat din Moscova, în 2004. Conform informațiilor vehiculate, originalul se află sub cheie în posesia președintelui rus Putin.
”Dosarul” descrie relații personale din viața lui Hitler și a întregului context în care acesta se învârtea, analizează modul său de conducere și tot felul de situații și stări de fapt de natură mai mult sau mai puțin intimă. Informațiile au fost colectate de la diverși apropiați ai lui Hitler, cum ar fi Heinz Linge, servitorul său personal, Otto Günsche, adjutantul său personal, aceștia fiind interogați de ruși în anii de prizonierat ce au urmat terminării celui de-al doilea război mondial.
Lucrarea în original conține 413 pagini dactilografiate, care au ajuns în posesia lui Stalin pe data de 29 decembrie 1949. Desigur că a fost o acțiune comandată chiar de el personal, la finalul lui 1945, prin intermediul Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne. Intenția întregului demers fusese de fapt aflarea stării reale de fapt, dacă Hitler era mort cu adevărat sau dacă încă trăia pe undeva. Abordarea generală relevă faptul că Stalin era destul de preocupat de anumite obiceiuri care ținea de intimitatea lui Adolf Hitler.
Fragment din prefața scrisă de Horst Möller:
”De ce se interesează dictatorii unii de alții, de ce mai cu seamă acești doi lideri a căror brutalitate a rămas neegalată și ale căror ideologii fanatice au dus Europa secolului al XX-lea în prăpastie? (....)
O explicație se exclude însă din capul locului: nu oroarea în fața crimelor lui Hitler i-a trezit lui Stalin interesul pentru conducătorul german, crime care nu l-au interesat, se pare, în mod deosebit - în această privință ra un concurent redutabil al dictatorului german. Stali îi era însă superior în privința prudenței și a calculului rațional; el nu a mizat niciodată pe noroc. (....)
La 23 martie 1942 Hitler a declarat că unul dintre meritele lui Stalin era acela de a nu-i lăsa pe evrei să se apropie de viața artistică. La 11 aprilie 1942 l-a lăudat pe dictatorul sovietic: comunitatea nu se putea crea decât cu forța, iar ”dacă Stalin a aplicat, în anii trecuți, în cazul poporului rus, metode pe care le aplicase la vremea sa Carol cel Mare în cazul germanilor, acest lucru nu trebuie judecat, având în vedere stadiul cultural al rușilor din acest moment. Stalin a acționat știind bine că rușii trebuiau să fie cuprinși într-o organizare statală strictă dacă se dorea asigurarea politică a luptei pentru existență a tuturor popoarelor din URSS.”
Hitler l-a considerat pe Stalin un adevărat geniu, care-l înlăturase pe mareșalul Tuhacevschi pentru că acest lucru era indispensabil dacă dorea să-și mențină puterea, dat fiind că între el și foștii ofițeri țariști era o prăpastie de netrecut. Stalin era în felul lui ”un tip genial” care merita să fie ”neapărat respectat”, iar politica sa economică și socială meritau și ele, în opinia lui Hitler, același respect.”
Cartea conține detalii uimitoare care te fac să te simți, la propriu, în buncărele lui Hitler, care te fac uneori să ai impresia că îl vezi, îl auzi, îl simți. Sunt descrise cu lux de amănunte situații de pe front, gesturi, ultimele luni, zile, ore și minute ale vieții lui Hitler și consoartei lui, Eva Braun. Am citit aici informații pe care nu le-am citit în nici o altă lucrare până acum și este, fără îndoială, o lectură pe care o voi repeta la un moment dat. Atmosfera absolut trepidantă din ultimele zile de aprilie - Hitler și Eva Braun s-au sinucis și au fost arși pe 30 aprilie 1945 - este redată cu un simț debordant al realului.
”În dimineața zilei de 20 aprilie, la insistențele lui Burgdorf, Linge l-a trezit încă de la ora 9.00; Burgdorf avea de transmis o veste importantă de pe front. Hitler s-a ridicat, s-a dus în birou și l-a întrebat pe Burgdorf prin ușa închisă ce se întâmplase. Burgdorf a anunțat că, în zorii zilei, rușii străpunseseră frontul între Guben și Forst. Străpungerea nu era mare, iar germanii trecuseră la contraatac. A mai raportat că comandantul unității pe care rușii o străpunseseră fusese împușcat pe loc fiindcă nu rezistase.
Hitler a spus: ”Trimite-mi-l pe Linge.”
Linge, care stătea lângă Burgdorf, a spus: ”Mein Führer?"
”Linge, încă nu am dormit. Trezește-mă cu o oră mai târziu, la două după-amiaza.”
După ce Hitler s-a trezit și și-a luat micul dejun în birou, Linge i-a pus picăturile cu cocaină în ochiul drept. După ce acesteau au mai atenuat durerea, Hitler s-a jucat la masa de prânz cu cățelul său favorit, Wolf. Masa de prânz a luat-o cu Eva Braun și cu secretarele.
(....)
Apoi Hitler a ridicat obosit mâna dreaptă și s-a retras în buncăr. În această zi, Hitler a văzut pentru ultima oară cerul. Nu avea să mai părăsească buncărul.
(...) La 28 aprilie, aruncătoarele rusești de rachete tip Katiușa și-au concentrat tirul asupra cartierului guvernamental și a buncărului. Afară se dezlănțuise iadul. Hitler a sărit din pat și a sunat după Linge. Acesta l-a găsit pe Hitler la masa din birou, privind cu ochii măriți de groază la tavan. A întrebat din nou: ”Ce calibru este ăsta?”
(.....) În seara aceea, Bormann i-a comunicat pe neașteptate lui Linge că Hitler și Eva Braun doreau să se căsătorească. Ceremonia urma să aibă loc în depozitul în care se organizaseră consfătuirile. (...)
Dintr-o dată, din gang a răsunat strigătul de groază: ”Rușii trag cu mitralierele în ieșirea de urgență!”
”Lunetiștii ruși sunt pe acoperișurile ministerelor din jur!”
Toți au sărit în picioare. SS-iștii din garde de corp a lui Hitler și din SD au alergat cu casca de oțel prin depozit până la ieșirea de urgență. (....) mein-kampf-editia-2015
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen