Despre semințe. Și coji. Din nou. Nașpa.

Viena, Donau City

La 7:30 p.m. plecam spre casă, pe bicicletă, decisesem că mai e și mâine zi de lucru la birou.
Lumină puternică pe ghidon, ca să fiu văzută. Este una dintre ultimele seri când mai fac acest traseu spre casă. Peste câteva zile voi pedala în sens opus și pe o distanță dublă, să vezi distracție, mai ales că vine iarna. 

Pe la km 2, de pe aleea puternic luminată dinspre stânga, care făcea intrarea spre Donauinsel, un cuplu apare de nicăieri.

El, în șlapi, pantaloni scurți până deasupra genunchilor, un tricou mai mult sau mai puțin spălat. Ținea mâna dreaptă cu căușul în sus, îndoită de la cot, atent să nu-i scape ceva pe jos. Cu stânga ducea mâna la gură, scuipa pe jos și apoi ducea mâna spre căușul mâinii drepte, repetând tacticos și mecanic același gest de du-te vino. Ghici ce făcea?

Ea, îi urma, discutând frenetic. Cred că din cauza șocului nu am sesizat dacă și femeia făcea ce făcea bărbatul (ups, era să zic ”omul”!!)

Mâncatul semințelor în public este o lipsă de educație. Lipsa de educație înseamnă și lipsa de respect. Față de ceilalți și față de mediu. Pe lângă faptul că este total inestetic - iete nah, că parcă toți avem ochi de artist sau sânge violet prin vene! -, mâncatul semințelor în public este un act primitiv care nu exprimă nimic înălțător. Dacă mai adaugi și scuipatul cojilor pe jos ai exact tabloul nepitoresc al bădăranului român pur.

În numele democrației, toleranței, drepturilor omului, prostiei crase, mult discutatei și râvnitei globalizări - fenomen dezbătut în țările vestice de peste 30 de ani - acești indivizi au dreptul să circule liber printre noi.

Aș fi vrut să fac apel la vorba aia: ”Când ești la Roma, poartă-te ca romanii”, dar nu se potrivește. Ar însemna ca și scandinavicii, elvețienii, britanicii care sunt în România să se poarte ca atare, ca românul neaoș reprezentativ, care face nația de râs prin toată lumea, prin brutalitatea lipsei sale de educație, a ignoranței cultivate și a încăpățânării de a accepta că nu este ”buricul pământului”.

Aveam multe de comentat, dar sunt obosită. Mult prea obosită pentru a-mi mai consuma timpul cu inepții de genul acesta. Din păcate, și în Viena ”e prea mulți d-ăștia”. Și nu mă pot abține să nu observ ”cu glas tare” - nah, că despre ce vorbeam deunăzi, în acest material ?! - că cei care:

- traversează pe roșu, 

- se ceartă tare pe străzi,

- fluieră după tipe,

- aruncă chiștoacele de țigări pe unde le vine pe caldarâm,

- se scobesc în nas,

- flegmează,

- urinează în public,

- cască fără să pună mâna la gură,

- nu salută etc. sunt indivizi din țări care nu au nici un fel de legătură cu Austria și austriecii. Dacă stai o zi pe străzi pe aici, vei observa că germana se vorbește aproape minoritar, ceilalți fiind omniprezenți. Și nu e nimic rău în asta. Ar fi prea frumos să-i vezi că respectă legile locului, că preiau obiceiurile bune, că respectă țara și locul pentru care ei încă nu au apucat să muncească îndeajuns, neavând practic nici o contribuție la bunăstarea generală a țării, nației. Sunt atât de mulți care doar iau, uitând sau refuzând să și ofere.

În blocul unde locuiesc de șase luni sunt cazați majoritatea muncitori. Veniți de prin toate țările. Bicicletă vandalizată în subsolul clădirii, peturi aruncate pe lângă mașina mea, uși lăsate deschise, alte gunoaie scăpate din mână .... populație slavă și balcanică. Aceleași obiceiuri de a sta la taclale seara târziu, în fața blocului sau dimineața la 5, bând bere și lăsând dozele din aluminiu aiurea pe caldarâm, discutând la nesfârșit în slovacă, slovenă, polonă, română ... fără să se gândească că din cauza lor alții nu pot adormi.

Mă mut de aici. Finally. De șase luni sper să scap de trezitul la ora 4 dimineața, când un cretin pleacă probabil la lucru cu furgoneta și trântește portiera de cel puțin două ori. 

Nu știu ce voi găsi în noul loc, chiar nu știu, dar sigur nu voi mai fi fluierată și nu voi mai găsi gunoaie pe lângă mașina mea.

P.S.

Da frate, cei doi despre care povesteam, cu semințele, erau români. Gigel și Frosa. Vorbeau românește. Sunt inconfundabili. Deja din felul cum merg sunt inconfundabili, unii români.

Pe principiul ”mulți, dar proști”, aceste personaje chiar reprezintă nația și țara.

Iar românii stilați, educați, cu adevărat intelectuali și oameni pică ca victime colaterale, fiind uneori tratați la grămadă. Și de asta nu vei scăpa niciodată în viața ta, oriunde vei ajunge, pentru că alții au avut grijă să pună ștampila pe mentalul colectiv despre ceea ce cică ai reprezenta TU!
Spărgătorii de semințe sunt una dintre scursurile unei societăți care știe doar să aibă pretenții, contribuind cu prea puține exemple bune la patrimoniul cultural și de civilizație al lumii.