Montag, 9. Mai 2011

Răspunsuri de la un președinte

Imaginează-ți că vrei să te înscrii pe un web site (profil alergare, maratoane și alte competiții). La finalul formularului de înscriere ai o fereastră unde trebuie să menționezi ce lungime are un maraton de alergare. Tu știi că un maraton are 42 de km. Formatul cerut este xx,yyy. Tu știi sigur că un maraton are 42 de km. Ce poți să scrii acolo? 42,000? 42?
Chestia e că nu te poți înscrie pentru că nu se potrivește ceva.
OK, no problem, întrebăm. Comunicăm, că d-aia suntem oameni :-)
 Și întrebi frumos care este eroare, care este secretul, ce trebuie trecut în fereastra respectivă?
 Răspunsul sosește fără semnătură (”hey, ți-a răspuns, ce vrei mai mult?! - o să sară unii): 
42,195 ...o chestiune pe care o stie orice alergator de maraton  (si nu numai)
Cum comentezi răspunsul primit?
Cum te simți?
Cum reacționezi?
Ei bine, eu am reacționat, altfel n-aș fi eu (!) Răspunsul căpătat: am aflat numele și funcția persoanei respective. Care mi-a spus că nu am simțul umorului. Că sunt prea sensibilă. Adică citez: 
”Draga Anca,
Sunt (cutare-cutare, nu contează numele acum), administratorul siteului si presedintele Ro Club Maraton.
 Era o gluma, dar se pare ca esti mult prea sensibila pentru forumul nostru.
 Ramai cu bine!”
Concluzia este evidentă: 
Ne tutuim toți, indiferent de ce și cum, valoarea politeții a dispărut de foarte mult timp, e deja penibil să mai amintesc că limba română are și un pronume personal de politețe. 
Domnul președinte este deasupra tuturor muritorilor, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt ”mult prea sensibili” pentru site-ul respectiv. 
Ah, și domnul președinte gestionează un site, probabil că da, este tarlaua domniei sale, ceea ce totuși nu ar trebui să îi permită să arunce răspunsuri de genul acesta precum aruncă agricultorul sămânța pe ogor, anonim și într-o dungă. 
Dar acestea sunt doar pretenții pentru un anumit nivel de conduită într-o societate grav bolnavă, nu?
Desigur că am încercat să îi explic domniei sale care e nuanța cu simțul umorului aruncat în maniera respectivă, dar ..... a fost un demers absolut inutil.  Desigur că am încercat și să-l fac să accepte ideea că nu, nu toată lumea și nu oricine știe de cei  ,192 m, majoritatea ignoranților știu că un maraton are pe undeva pe la 40 de km. 
Dar ..... omul trăiește doar în lumea celor 42,195 km și mai mult nu vrea să accepte! 
Îi doresc numai bine și cât mai multe maratoane. Dacă el crede că prin această atitudine atrage și câștigă oameni - cel puțin e una dintre declarațiile postate pe site -, atunci nu pot decât să deplâng lucrurile din jur și pe viitorul îndepărtat al acestei societăți care dă cu piciorul la detalii. Detaliile formează întregul însă, așa cum oceanele sunt formate din picături.

1 Kommentar:

  1. Discutabil. Vorbesti despre valori disparute. Da, stiu, societatea nu evolueaza, ci involueaza, dar daca nu tii pasul cu toti marlanii, te vei trezi acoperita cu cojile de seminte. Si nu iti intinde nimeni o mana de ajutor sa te scoata de acolo, believe me! da-i la dracu pe toti, continua sa scrii, dar nu mai importa atat de multa energie negativa. eu unul nici puterea sa mai scriu despre toate nenorocirile nu o mai am. cui ajuta??? Am crezut ca pot sa schimb lumea, dar nu e asa. Lumea te schimba pe tine!

    AntwortenLöschen