semințele și paznicul parcului

Stăteam zilele trecute, în pauza de masă, în parcul Romniceanu. E pe lângă Academia Militară, pe lângă Grand Marriott. Ora 12. Unul din oamenii de pază stătea pe alee, mânca semințe de floarea-soarelui și scuipa cojile pe jos. Un scenariu tipic românesc, care mă îngrețoșează de fiecare dată. În jur, copii de toate vârstele, însoțiți de adulți. Era cald, pace. Și mizerie.

Acesta este unul din milioanele de tablouri înscrise pe cartea de vizită a românilor. O nație care, în marea ei majoritate, se acoperă singură cu covoare din coji de semințe și apoi se plânge că în jur vai, ce mizerie, de ce nu face nimeni curat?! Păi cine dracu să vină, dacă oamenii sunt ocupați să chițăie semințe???

Acta Protect Guard Security/APG Security - omul a luat loc pe o bancă și și-a continuat nestingherit activitatea. O fi plătit și din banii mei, să păzească un parc public? D-aia muncesc eu, să cotizez traiul scuipătorilor de semințe?

  Nimeni dintre adulții prezenți nu se revoltă. Se gândesc probabil așa: ”Vai, ce bine că domnul de la pază este atât de grijuliu să acopere asfaltul cu un covor din coji de semințe, că dacă cade ăla micu al meu, măcar cade pe moale!! Săru' mâna, să vă mai cumpăr eu un kg de semințe? Nu vreți și din bostan, domnu'? Că ar fi mai eficient, sunt mai mari, depuneți mai puțin efort pentru a acoperi o suprafață mai mare, zău așa!”
P.S.
Am trimis materialul la primărie și la firma de pază respectivă. Ete-nah, și?!