Mittwoch, 15. Juni 2011

Impotența autorităților cu legea-n mână

-->
Pistele de biciclete din București îi bucură pe șoferii care nu găsesc locuri de parcare


Poliția veghează la siguranța mașinilor lor și motto-ul ne este cunoscut tuturor:
”siguranță și încredere”


În București chiar este posibil acest lucru, oricât de paradoxal sună: pistele de biciclete sunt considerate locuri gratuite de parcare. Ești prin oraș, grăbit, peste tot mașini, mașini și iar mașini. Pe trotuar se întinde persiflant o bandă galbenă. Cum? Spațiu liber?  Gata, am rezolvat și cu parcarea!
Proiecte ale viitorului apropiat pe bani europeni
Conform unui material publicat pe www.romaniapozitiva.ro, Ministerul Mediului are la dispoziție 50 de milioane de lei pentru construcția de piste pentru bicicliști, a anunțat ministrul Laszlo Borbely. Proiectele vor demara în această primăvară, 90% din costuri urmând să fie suportate de Uniunea Europeană, restul banilor fiind alocați de autoritățile locale.
”Dacă fondurile nu vor ajunge, le putem suplimenta”, a spus Borbely. El a ținut să precizeze că pistă pentru biciclişti nu înseamnă ”că tragi o linie pe trotuar”.
”Unde e posibil, trebuie să lărgeşti trotuarul, unde e posibil trebuie sa faci drumul mai mare sau, atunci când concepi construcţia unui drum, tot atunci prevezi şi pistele pentru biciclişti şi o parte din cheltuieli vor fi suportate de la Fondul de Mediu”, a adăugat el.
Și totuși, există o problemă
Care ar fi aceea?
Indiferent dacă ești pieton, conducător auto, motociclist sau biciclist, un adevăr palpabil ne lovește zi de zi: numărul mașinilor staționate în București a ajuns să creeze impresia că locuitorii au devenit o minoritate. Ca pieton nu mai ai loc pe trotuarele încălecate de cutiile pe patru roți, ca motociclist sau biciclist nu mai ai loc pe carosabil. Acolo unde sunt două benzi pe sens, mașinile circulă pe trei rânduri, la distanțe absolut minimale între ele. Problema generalizată cunoscută de toată lumea se definește: suferim din cauza infrastructurii, suferim din cauza lipsei locurilor de parcare (și a lipsei de educație în trafic).
Oaza de siguranță pentru bicicliști: un mit
Îndelungi au fost discuțiile și dezbaterile pe tema amenajării unei infrastructuri pentru bicicliști. Proiectele au început modest, s-au implicat companii private (Petrom), asociații de bicicliști (Carpat Bike), organizații non-guvernamentale (BateȘauaSăPriceapăIapa), chiar și Ambasada Olandei s-a implicat, chiar și Raiffeisen Bank s-a implicat, prin dl. Steven van Groningen (președintele băncii). Apariția primelor dungi galbene a fost salutată cu foarte mult entuziasm pe forumurile de bicicliști, unde aceștia își discută problemele și de unde răsar idei pentru noi proiecte. Din păcate însă, deși la ora actuală Bucureștiul este străbătut de foarte multe benzi galbene, majoritatea dintre ele sunt impracticabile și motivele au fost descrise anterior. Astfel că mitul ”spațiului asigurat și al siguranței bicicliștilor”, în calitatea lor de participanți la trafic rămâne doar un mit.
Prima pistă de biciclete din București
a apărut în sectorul 3  la început de iunie 2007 și de atunci s-au întâmplat foarte multe. Ca urmare a demersurilor celor interesați de această variantă de transport alternativ și de distracție în același timp, Metrorex a acceptat să vină în preîntâmpinarea utilizatorilor de biciclete, astfel încât, începând din luna mai 2010, în trenurile de metrou este posibil și accesul bicicliștilor, cu anumite limite: doar în spațiul din spatele cabinei conductorilor, doar în zilele de sâmbătă și duminică și, mai nou, din 17 ianuarie 2011, în fiecare zi, după ora 21:00. Este o facilitate importantă pentru părinții cu copii, pentru persoanele mai în vârstă, pentru cazuri de vreme urâtă neașteptată sau accidente de orice fel (fie o căzătură, fie o pană de cauciuc).
De ce nu ne putem bucura pe deplin de investițiile în acest tip de infrastructură
Răspunsul se află sub ochii noștri: mașinile parcate cu zilele sau cele staționate pe diverse intervale de timp, de la câteva minute la câteva ore. Peste tot ne lovim de mașini. Este o realitate cu care populația Bucureștiului trebuie să trăiască. Deși,
Dacă ne luăm după litera legii,
”Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe pistele obligatorii pentru pietoni și/sau bicicliști (....)” (Codul Rutier, art. 142, lit. k).
Legislația în domeniu este destul de clară, documentele legislative de referință fiind Codul Rutier și Ordonanța de Urgență privind circulația pe drumurile publice nr. 195/2002 cu Regulamentul de aplicare valabil din 01.12.2006.
Codul Rutier de exemplu mai precizează, la art. 160, pct. (3):
Dacă pe direcția de deplasare există o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare, conducătorii vehiculelor prevăzute la alin. (1) (n.r. – bicicletele și mopedele) sunt obligați să circule numai pe aceată pistă. Se interzice circulația altor participanți la trafic pe pista pentru biciclete.”
O posibilă explicație a situației actuale
am primit-o în urma unei investigații succinte derulată din perspectiva unui biciclist și contribuabil supărat pe faptul că: 1. Pistele de biciclete nu sunt un dar de la Dumnezeu, ci costă bani. Bani publici. Amenajarea lor și funcționarea lor conform scopului clar definit ar trebui să fie garantate nu doar la nivel teoretic, ci și în viața reală. 2. Conform legislației în vigoare, biciclistul nu are voie să circule pe carosabil dacă pe trotuarul paralel se află trasată o pistă pentru biciclete. Acest lucru implică sancționarea biciclistului și neacoperirea legală în caz de accident suferit pe carosabil. 3. Nu se poate folosi de dreptul său legal, nu își poate îndeplini obligația sa legală, pentru că altcineva îi încalcă dreptul de a fi corect și de a se conforma legii.
Investigăm
Am luat în considerare un segment de pistă de bicicletă, din București, ales aleatoriu: Bulevardul Kogălniceanu, de la benzinărie la Piața Eroilor, prin fața Rectoratului Universității București. Este unul dintre segmentele permanent ocupate de tot felul de autoturisme. Și este locul unde uneori, chiar la colț la benzinările, o mașină de poliție, cu ocupant, blochează accesul pe pista de biciclete a biciclistului aflat în rulare venind dinspre Piața Mihail Kogălniceanu. 
Am înaintat Brigăzii Rutiere București o adresă prin care explicam situația de la fața locului, anexând și o serie de fotografii realizate pe parcursul mai multor zile, la diverse ore.

Poziția oficială a Brigăzii Rutiere București
Răspunsul s-a încadrat în termenul legal al celor 30 de zile. Inițial s-a întâmplat telefonic, prin amabilitatea domnului inspector principal Vornicu, care m-a apelat într-o seară, la ora 21, pentru a-mi oferi confirmarea primirii sesizării și răspunsul autorităților. Evident surprinsă de ora înaintată a apelului telefonic, discuția a decurs pe un ton aproape amical și ușor ironic din partea mea. Argumentul de bază a fost ”lipsa unor stâlpi ornamentali” meniți să împiedice accesul autoturismelor pe trotuar. Aceștia fuseseră ”vandalizați cu rea intenție de către răufăcători” și urmau să fie fixați alții. Tot pe bani publici, identici cu cei deja vandalizați. Așa înțeleg autoritățile să explice de ce nu se poate ajunge la impunerea legii în fața celor care o încalcă. Văzând că am demolat din start acest argument, reprezentantul Brigăzii Rutiere București a continuat cu un alt argument și anume acela că deși amendați, șoferii respectivelor autoturisme revin mereu pe aceleași locuri, pentru că – spune domnul Vornicu – valoarea amenzii este mult prea mică. Și că o măsură cu adevărat eficientă ar fi încheierea unui contract între Primăria Sectorul 5 și o firmă de ridicare autoturisme, caz în care șoferii aflați în culpă ar trebui să scoată din buzunar cu de 10-12 ori mai mulți bani. ”Doar că Primăria Sectorul 5 a rămas singura care refuză să încheie acest tip de contract.”
Devenind și mai intrigată de argumentele prezentate, am insistat să primesc un răspuns scris. Și acesta a sosit peste două zile și ambele argumente erau prezentate în adresa semnată de domnul Nicu Dragoș, comisar șef / șeful brigăzii rutiere. Răspunsul mi-a fost transmis pe e-mail și lipsește semnătura concretă sau ștampila instituției de stat, apare doar numele și funcția semnatarului competent.
Spre marea noastră uimire, autoritățile rutiere din România nu au avut nici o problemă în a aborda aspecte legate de implementarea, respectarea și eficientizarea unei legislații în vigoare prin unghiuri de vedere paralele cu esența chestiunii în cauză.

În urma verificărilor efectuate în zonă s-a constatat lipsa stâlpișorilor ornamentali care împiedică accesul vehiculelor pe trotuar. În acest sens, Brigada Municipiului București a înaintat o adresă Comisiei Tehnice de Circulație din cadrul Primăriei Municipiului București cu propunerea de completare a stâlpișorilor ornamentali, lucrare care va fi executată de către Administrația Străzilor în calitate de administrator al drumului, potrivit competențelor ce-i revin.”

De ce mai avem nevoie de legislație, dacă tot montăm și demolăm stâlpișori ornamentali, totul pe banii contribuabililor? De ce mai avem nevoie de autorități?


”Considerăm că demararea procedurilor de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar de către Consiliul Local din cadrul Primăriei Sectorului 5 ar duce la îmbunătățirea situației și crearea unui climat de ordine și siguranță rutieră.”

Ce ar trebui să înțelegem noi, contribuabilii, din acest pasaj? Că este de datoria noastră să sesizăm Consiliul Local din cadrul primăriilor? Sau că în România degeaba există legislație, că tot nu se respectă și autorităților oricum nu le pasă?
Concluzia
acestei anchete de mică anvergură - până la acest moment – atrage atenția asupra unei realități ce pare a fi ignorată de autorități: legislația este ignorată cu mare ușurință. Și mai mult de atât, atrage atenția asupra unei poziții oficiale a unei autorități acreditate și a unei neputințe de implementare și respectare legislativă. Asta în cazul în care la mijloc nu se află alt gen de interese pur financiare. Pistele de bicicletă din București devin un subiect fierbinte, scump prin ineficiența și inutilitatea lor și vor continua să îi bucure și pe șoferii care nu mai găsesc locuri de parcare în acest oraș, capitală a unui stat european. Există multe alte aspecte auxiliare care conduc, în contextul unei Românii doborâtă de criză, către o întrebare legitimă: sunt aceștia bani aruncați pe Dâmbovița sau nu?  
citește și despre îngrășământul natural pentru pista de bicicletă :-) 
P.S.
M-aș risca să pun pariu că acest material nici măcar comentarii nu va atrage. Pentru că de fapt nimănui nu-i pasă și, deși toți ne scăldăm, precum porcii, în aceeași mocirlă, refuzăm să înțelegem că mocirla există și datorită nepăsării noastre. Așa că majoritatea se mulțumesc stând cu rahatul până-n gât!