Posts mit dem Label moarte werden angezeigt. Alle Posts anzeigen
Posts mit dem Label moarte werden angezeigt. Alle Posts anzeigen

Dienstag, 14. Februar 2012

abordări în situație de criză


14.02.2012
Este complicat să te descurci prin jungla necoordonată a postărilor din lumea virtuală. Ajungi să nu mai deţii un filtru de clasificare a informaţiei. Peste tot opinii, editoriale, ştiri mai mult sau mai puţin părtinitoare, se bate enorm de multă monedă pe emoţie, pe afectiv, pe uman. Este foarte uşor să aluneci pe o pantă sau alta, ambele fiind contradictorii sau dându-şi reciproc în cap, cu bună ştiinţă.
   
Am fost mereu de acord şi am scris despre CULTUL LENEI în România. Ca generalizare. O combinaţia ucigătoare de lene, comoditate, şantaj, goana după un câştig uşor sau nemuncit chiar, ca să nu spun direct pe numele de sine al substantivului: puturoşenie. Alarmant este faptul că, dacă apuci să trăieşti prea mult pe-aici, virusul te poate ajunge şi pe tine, indiferent de cât de spartan eşti sau cât de terorizat de CULTUL MUNCII ai fost în copilărie. Ajungi să te complaci. Ajungi să devii părtinitor şi empatic cu cei care muncesc din gură, mai puţin din restul corpului. Ajungi să vrei să fii asistat social, că e mai puţin obositor. Ajungi să dai tot timpul vina pe celălalt. Şi acum, e trendul acesta crescător de a da vina pe EL, STATUL, GUVERNUL, BĂSESCU, BOC, UNGUREANU, CLASA POLITICĂ. Ajungi să te uiţi pasiv cum vecinul care şi-a parcat maşina în dreapta maşinii tale, aruncă cu dezinvoltură, toată zăpada de pe maşina lui, pe maşina ta. Şi apoi, să zicem că te apuci să-ţi dezăpezeşti maşina. Ce faci cu zăpada? O arunci pe maşina din dreapta maşinii tale, unde în altă parte? Este abominabil.
   
Mergeam aseară – 13 februarie - pe strada Dr. Lister, spre Piaţa Operei. Este un cartier de vile mic burgheze, oricine aproape că şi-ar dori să locuiască acolo. Zeci de maşini înghiţite de zăpada nou căzută. Ningea de 24 de ore deja, peste deja metrul de zăpada aşternut din săptămâna anterioară. Într-o curbă, un individ dădea cu mult nesaţ la zăpadă, eliberându-şi propria maşină. Arunca zăpada pe o altă maşină, care era aproape dispărută sub zăpada mai veche. Zic: „Aveţi ciudă pe posesorul maşinii aceleia, de aruncaţi zăpada peste ea?” „Ah nu, dar asta e o maşină care nu mai circulă, de un an stă aici.”
   
În acelaşi perimetru, de la balconul unei vile, aflat la etajul întâi, o cucoană îşi dezăpezea balconul de pe colţ. Cum vila era chiar la stradă, că aşa sunt dispuse locuinţele din zonă, ea arunca zăpada de sus direct pe trotuar. Astfel că blocase accesul pe trotuar şi pietonii aveau o singură alternativă: cele două şanţuri formate pe carosabil ca urmare a trecerii vreunei maşini mai puternice. Delirant, absolut delirant. Desigur că o altă variantă pe care ar fi avut-o madama respectivă ar fi fost să dea zăpada în jos, frumuşel, pe lângă zidul casei, în propria curte.

Pe la Facultatea de Medicină am avut un deja vu fantastic: Prin anii 84 cred mă aflam exact în același loc, era seară, ningea, tone de zăpadă peste tot, ieșisem de la școală și mergeam spre casă, cu ghiozdanul destul de greu. Pe vremea aceea, în apartamente era la fel de frig ca afară, doar că nu ningea. Pe vremea aceea, când nu venea un autobuz, tramvai sau troleu, putea să însemne și o așteptare de două ore! Așa că o luasem la pas, prin nămeți, pe străzile pustii, prin ninsoare, singură, sărăcăcios îmbrăcată, cu niște șoșoni negri, urâți, în dresuri groase, urâte – nu era permis să purtăm pantaloni la școală.
Pe strada paralelă cu zidul Palatului Cotroceni, îngrămădită în zăpadă, o grămadă de haine. Care mișca. Era o bătrânică. Se mișca teribil, teribil de greu. Era singură, ieșise în încercarea de a ajunge să cumpere ceva de mâncare. Era la o distanță de vreo 200 de m de casa ei. Unde să se ducă? Nici eu nu știam unde să mă duc după mâncare, în zona aceea, ar fi însemnat cel puțin o oră. Am condus-o înapoi acasă și i-am dat ce cumpărasem eu azi de la MegaImage. Luasem 3 kg de mălai, să dau la porumbei. I-am lăsat două. Mai aveam două pahare de iaurt simplu, fiecare la 500 ml, lămâi și cartofi. Puține chestii, cât să pot duce într-un rucsac mic. I-am lăsat tot, doar lămâile nu le-a vrut. Plângea. Îți dai seama? Plângea într-un oraș ca Bucureștiul, oare ce-o fi cu bătrânii din satele înzăpezite, singuri, fără curent electric, fără căldură, fără să poată da de veste nimic nimănui .....
14 februarie 2012
Azi dimineaţă, în drum spre birou, pe o stradă paralelă cu Dr. Lister, Costache Negri, cete de cetăţeni cu tenul tuciuriu, dotaţi cu lopeţi, mergeau în şir indian şi strigau cât îi ţinea gura de mare: „Dăm zăpada, dăm zăpada, 10 lei pe metru!” Eu făceam fotografii, pendulând între nămeţii de pe trotuar şi șanțurile prin zăpadă lăsate de mașinile care mai treceau. La un moment dat mă apostrofează un cetățean. Că ”nu ne faceți și nouă niște poze?” Mă uit la el și la restul grupului, erau vreo 5. ”Vă fac, dar .... ce să faceți cu ele?” ”Păi ni le puteți da acum, pe loc?” ”Nu am cum.” ”Păi și cum facem atunci?” ”Nu vi le pot da decât dacă aveți o adresă de e-mail și vi le trimit.” ”Dar de ce faceți poze? Nu ne dați și pe noi, acolo unde le puneți?” ”Eu fac poze pentru mine, scriu despre iarna asta, documentez.” ”Și faceți bani din asta, vă plătește cineva?” ”Nu, o fac de plăcere.” ”Păi și atunci de ce vă plimbați cu aparatul pe frigul ăsta, că o să înghețați!?!?” – a dat a lehamite din mâini și a plecat în direcție opusă, urmat de toată hoarda.
Cam ăsta este nivelul și mai mult de atât nu ai ce să comentezi.
   Dacă compari abordarea unei situații extreme în Japonia cu cea din România .... probabil că vei dori să-ți faci harakiri.
   În România, la ora actuală, discuțiile cele mai complexe se focusează pe ”cine e de vină?”, nu pe salvarea oamenilor. Totul alunecă pe panta politicului. Totul se poticnește acolo. Lumea care poate că ar putea mobiliza niște forțe importante a uitat de partea umană a evenimentelor. Doar stă prin studiouri de televiziune și comentează ce au făcut greșit ceilalți sau ce ar fi trebuit să facă. Este siderant. De ce bărbații din satele de sub zăpadă nu s-au deszăpezit singuri, de ce așteaptă populația din sate să vină alții să o salveze? De ce așteaptă să se mobilizeze o țară întreagă, pentru ei? În virtutea a ce? Unde a rămas echilibrul acestor discuții și dezbateri? Am sentimentul că aici lipsește un mediator cu puteri asupra tuturor, puteri pentru a se face ascultat de tot. Lipsește educație, echilibru, obiectivitate. Înțeleg să mă înfurii că vine plugul primăriei să curețe carosabilul și în loc să ducă tonele de zăpadă pe teren viran, le dă peste mașinile parcate în parcări. Asta da, asta mă înfurie!
Guvernanții dau acum vina pe ..... meteorologi. Nu ți se pare incredibil?
Stăm acum să dezbatem paradigma de ”iarnă normală”??? Pentru asta există timp, energie și resurse. Fantastic, absolut de domeniul absurdului.
   În ultimii 20 de ani, iernile au fost mai atipice, mai soft, domoale. Ca urmare, s-a uitat total cota de ”normalitate a iernii”. S-a neglijat total infrastructura, nu prea mai există perdele naturale de-a lungul drumurilor din țară. Frumoasele rânduri de plopi despre care învățam în anii de gimnaziu au cam dispărut din țara asta. Pădurile au fost defrișate în neștire.
   Ciudat este că pe Antena 3, oameni intervievați prin diverse sate, au început să vorbească foarte școlit și să pună accent pe faptul că ei au deszăpezit tot timpul, nu au așteptat să fie salvați de alții, dar de la un moment dat nu au mai făcut față. Unde să dea zăpada?
Această schimbare foarte simțibilă de abordare a reportajelor de la fața locului a apărut după ce nu știu ce politician – poate chiar președintele Băsescu – i-a făcut pe oamenii aceia leneși, cum că ei ar fi trebuit să pună mâna pe lopeți și să nu se lase înzăpeziți.
Ei bine, din acest moment parcă nu-mi mai place ce aud pe Antena 3 .... reportaje aranjate ..... Nu-mi place. Nu pot dovedi că așa este, dar o simt 100%.
   Într-un comentariu, reporterul spune că ”au reușit să elibereze casa cu o singură lopată pe care o aveau și care a trecut din mână în mână pe la oameni.” Să mă ierte .... dar vorbim despre mediul rural unde oamenii nu au lopeți în gospodărie? ...... ?! Aș vrea să înțeleg asta, eu nu am crescut la țară, nu am avut rude la țară, se pare că nu pricep.

Freitag, 27. Januar 2012

Celebrul ”iarna nu-i ca vara” face victime. Din nou.


Moartea albă a acoperit o ţară membră a Uniunii Europene. Este o situaţie de criză. Pe lângă adânca criză politică, care fierbe la foc mocnit de câţiva ani, ieşind în clocot din data de 12 ianuarie 2012, avem acum şi o criză meteorologică. Vai, cum, ninge în ianuarie?!?!?! Vai, ce neașteptat!!! România este nu doar în colaps, ci şi într-o criză a colapsului, căci acesta este atât de profund, încât nu mai ştie pe unde s-o apuce. Cu siguranţă că se poate discuta acum de două variante spectaculoase:
  1. Politicienii au ocazia să dovedească că somnul în care zac de 22 de ani, atunci când este vorba de soarta celor care îi votează, se poate trezi. Acum sau niciodată. Sau se poate lăsa mai departe în lâncezeală, sub pătura albă a zăpezii divine, căci se ştie foarte bine că sub căldura păturii de zăpadă, cerealele se bucură iarna şi doar aşa pot răsări în primăvară, garantând un rod bogat.
  2. Politicienilor li se oferă acum o ocazie în plus de a-şi lăsa demisiile pe birouri şi de a pleca, în calitate de simpli cetăţeni, la dezăpezirea ţării. Voluntariatul, domnilor, voluntariatul este la modă în această ţară sărăcită şi sărăntocită de voi, deci „hai să dăm mână cu mână” şi să eliberăm sufletele care abia mai respiră prin comune, sate şi alte localităţi pe care voi, dragi gospodari, în mod ostentativ le-aţi neglijat cu profundă lipsă de respect timp de două decenii (nu tu infrastructură, medici alungați, medici batjocoriți, spitale desființate, cadre didactice aruncate pe drumuri, clinici părăsite etc. etc.)
3.     Şi, să nu neglijăm şi a treia variantă, hibridul celorlalte două: starea vremii a ieşit şi ea să vă „bage la cazanul” care clocoteşte prin pieţele marilor oaşe ale României voastre (! – că a noastră nu mai este, ne-aţi furat-o şi ne-aţi vândut-o de mult), este o nouă ocazie pentru „plebea României” să vadă cât de ineficienţi sunteţi, cum nu se respectă legislaţia, cum, în plină iarnă (adică luna ianuarie!!), autorităţile sunt – DIN NOU – nepregătite pentru a acţiona (Citez de pe Antena3-știri on-line: ”Situaţie incredibilă în Capitală. În timp ce mii de oameni sunt blocaţi în nămeţi şi au nevoie disperată de ajutorul autorităţilor, maşinile de deszăpezire au făcut cale întoarsă la Şoseaua de Centură. Motivul? Nu aveau rovinietă. Maşinile care au făcut cale întoarsă aparţin firmei Romprest, informează jurnalul.ro. "Firma Romprest a dorit să participe la degajarea carosabilului de zăpadă spre Aeroport, însă şi-au dat seama că nu are roviniete, pentru simplul fapt că, acţionând în mod normal doar pe raza Municipiului Bucureşti, nu aveau nevoie de roviniete. Auzind că sunt şi controale pe roviniete, maşinile au fost întoarse din drum.”) că deh, potrivit motto-lui preşedintelui, „iarna nu-i ca vara”. 

Câteva mesaje găsite on-line, ale oamenilor disperați care se adresează jurnaliștilor:
  Ioana Ianau ne-a scris: "Apelez la dumneavoastră pentru  a gestiona  o discutie cu reprezentantii/ angajaţii ISU, intrucat  situatia de la Sindrilita si din apropierea localitatii,  este una CRITICA inca de ieri de la orele 11:00, sute de oameni sunt inca blocati acolo fara apa si sa nu mentionam altele gen: mancare, combustibil, paturi..smd. Noi am  efectuat apeluri cate aceste institutii insa nu am primit decat banale  promisiuni , am 5 persoane cunoscute aflate acolo, tin legatura cu ei,  am dorit sa ajungem chiar noi acolo insa am fost opriti de organele de  politie competente. Rugamintea mea este sa-i informati cu privire la  aceasta situatie, sunteti singurii care mai pot schimba ceva".

Mihaela Ivan ne-a trimis mai multe fotografii de la Şindriliţa, de pe DN2, unde zeci de oameni sunt blocaţi în maşinile îngropate în zăpadă.
Paul Iulian Gheorghe ne-a trimis mai multe imagini cu zăpada care a căzut în Craiova. Totul este acoperit de un strat considerabil de zapada.
Gavriloaei Mirela  "Buna ziua, Sunt aproximativ 150 de persoane blocare in fabrica Makita, dupa  Brăneşti spre Fundulea, de ieri de l aora 16.00, nu au cu ce pleca acasa ca e drumul blocat si nu face nimeni nimic. O persoana a plecat pe jos spre casa de acolo si a murit inghetat pe drum. Sper sa vada cineva acest mail si sa anuntati pe post ca exista o persoana moarta din cauza asta ca am vazut ca au anuntat ca nu exista morti. SA FACA CINEVA CEVA !!!"
Marian: "De ieri, de la ora 15.00 sunt oameni blocaţi pe DN3!!! Îl rog insistent pe BOC să pună mâna să facă ceva pentru oamenii de pe DN3. Văd că se tot bate apa-n piuă cu DN1!!!! NU ESTE SINGURUL DRUM DIN ROMâNIA, îNZăPEZIT!!! Am rude blocate în localitatea Călăreţi, de ieri! Utilajele se plimbau de colo-colo cu lamele pe sus, nu deszăpezeau nimic. Poliţia a venit şi nu i-a lăsat să înainteze. Şi totuşi, poliţia a putut pleca de acolo!!! Oamenii stau în şcoala din Călăreţi, fără alimente, fără combustibil la maşini! Nimeni nu ia atitudine! Nici măcar primarul care intervenise aseară telefonic! Nu este posibil aşa ceva!  La 112 m-a dus din telefon, în telefon, până la un mormăit care începe să-mi explice că drumurile sunt blocate şi ce înseamnă codul galben! Aşa ceva nu se poate! Îmi spune că sunt utilaje, sunt multe utilaje pe trasee, dar am tinut legătura din 5 în 5 minute cu blocaţii şi dezminţeau toţi! La Infotrafic, telefoanele sunt ocupate. La poliţie, aseară, sunau telefoanele ca-n gară, fără ca cineva să răspundă! Unde să mai sun? cu cine să mai iau legătura?? Bateriile la telefon nu mai ţin mult, sunt copii, bătrâni. Încă nu a murit nimeni în ţară, dar în situaţia de faţă, orice este posibil! Nu a dat nimeni ceaiuri, pături, nimic, nimic!!!!"

Montag, 4. April 2011

Programare la moarte


Stați așa, să prindem și noi loc la programare!
Suntem bolnavi fără aprobare,
vrem să ne programăm la moarte.
Aaaa? Nu se poate? De ce? Faceți parcări peste cimitire? Sau mall-uri?
Bine domne, atunci să ne ardeți ..... Aaaa? Nu se poate? De ce? Că s-au defrișat pădurile? Păi atunci nu știu, dați-ne cadavrele hrană la pești, e bine? Cei mai arătoși dintre noi ne donăm Facultății de Medicină, că am auzit că studenții nu mai au pe ce să facă practică .... ah, dar stai, că dacă nu mai sunt spitale, la ce bun să mai pregătim medici?!?!

Spitale desființate.
Spitale anulate. 
Spitale transformate în azile. 
Spitale închise. 
Bolnavi externați forțat. 
Nou-născuți și leuze scoase din unități spitalicești.
”Managerii spitalelor sunt de vină pentru aceste situații, pentru că știau de două luni despre această reformă a statului.”
Hai să demolăm crucile din cimitire, să mai construim un mall!
Nu, nu se închid spitale. E vorba de ”o regrupare a unităților spitalicești. Care e problema?”
Cică e bine să nu mai fie spitale. Din cosmos se va vedea o țară în care toți oamenii sunt atât de sănătoși, încât nu au nevoie de spitale. Nu se întâmplă nici accidente, nu naște nimeni. Este un paradis.
În Sulina s-a desființat spitalul. În caz de urgență, șalupa face o oră la dus și două ore la întors. Foarte frumos. O stare de spirit excelentă pentru locuitorii de acolo. Adrenalină permanentă. Aventură, nu?
Dar de ce vorbim noi de Sulina? E doar o situație de excepție. Avem SMURD-ul, nu avem nevoie de spitale. Mă rog, poate că acest caz Sulina ar trebui reanalizat, nu zic nu, dar în rest nu văd nici o problemă.
Putem vorbi de un genocid oare?
Citeam pe internet că locuitori ai județului Caraș-Severin au de parcurs aprox. 100 de km până la cea mai apropiată unitate medicală. Ah, ce contează 100 de km? Păi contează chiar și dacă ai avea o șosea lină și liberă și o mașină de super-viteză, căci, după cum se comenta de curând tot prin presă, în România se dau amenzi de depășirea vitezei în trafic chiar și ambulanțelor aflate în misiune. Dar să nu dramatizăm, căci șosele line și libere și ambulanțe de super-viteză nu prea avem, deci nu ia nimeni amendă, sîc! Eh și, ce dacă o să mai moară oamenii cu zile? Mai puține guri de hrănit, mai puțină îmbulzeală la promoții.

”(...)
Despre închiderea spitalelor şi uciderea copiilor
Accesul la sistemul sanitar a devenit un lux în România, ceea ce nu se întâmplă în ţările civilizate. (....) suntem doar cu numele în Uniunea Europeană. Unde altundeva se închid spitale după criterii absolut arbitrare, fără o cercetare temeinică a impactului asupra populaţiei din zonele respective, la repezeală, după criterii aşa-zis contabiliceşti, care în realitate n-au însă nimic de-a face cu buna guvernare, ci doar cu incompetenţa? Incompetenţă care atentează la viaţa cetăţenilor. Unde altundeva în UE s-a ajuns să se transporte bebeluşii din incubatoare la zeci de kilometri, fiindcă de-a doua zi se închide spitalul, ca şi bolnavii cu perfuziile înfipte în braţe? Numai la noi.
Recent au fost închise 67 de spitale, iar unii pacienţi au fost transportaţi la unităţile spitaliceşti care rămân în stare de funcţionare cu maşini SMURD. (....) Am văzut imagini cu transportarea bebeluşilor din incubatoare şi m-am înfiorat. Parcă erau cadre dintr-un film de război, unde se evacua un spital la repezeală, fiindcă armatele duşmanilor se apropiau primejdios. Însă nu suntem în faţa unui film, suntem în realitatea anului 2011, (....)
Pe lângă închiderea spitalelor, în sistemul sanitar se petrec adevărate crime. Crime în masă. De neiertat. Unde numai oamenii cu inimă de câine pot să vină cu scuze şi cu argumente. Cu povestea de zăpăcit naivii a lipsei banilor, în condiţiile în care Guvernul îşi îmbogăţeşte clientela politică şi pe vreme de criză. Este vorba de cazul copiilor bolnavi de cancer.
Aproape 90% din copiii bolnavi de cancer din România sunt nevoiţi să meargă la investigaţii contra cost în afara spitalelor şi să-şi procure singuri o parte din tratament, în condiţiile în care circa 80% dintre ei provin din familii cu venituri sub 500 de lei, potrivit Asociaţiei P.A.V.E.L . “Un procent de 65 -70 la sută din copiii bolnavi de cancer sunt internaţi în Bucureşti la unităţile medicale de specialitate, Fundeni sau Marie Curie. Din păcate, aceşti copii sunt nevoiţi să îşi facă analize de tip RMN sau computer tomograf pe banii părinţilor la o clinică privată şi, mai mult decât atât, o parte din medicaţia prescrisă de medicul specialist trebuie procurată din străinătate”, a precizat recent pentru Newsin Olga-Rodica Cridland, preşedintele Asociaţiei P.A.V.E.L. Asociaţia P.A.V.E.L. (Primind Ajutor, Viaţa Este Luminoasă) este asociaţia părinţilor cu copii bolnavi de cancer, leucemii si anemii grave. Potrivit preşedintelui Asociaţiei P.A.V.E.L., în anumite situaţii costurile pentru investigaţii şi tratament pot depăşi 2.000 de lei, bani nedecontaţi de Casa de Asigurări de Sănătate, motiv pentru care o parte dintre copii sunt nevoiţi să renunţe la tratament sau să îl facă cu întârziere.
La ora actuală, în România sunt 5.000 de copii bolnavi de cancer, şi anual se mai înregistrează alte noi 500 de cazuri. Câţi dintre ei au banii necesari să-şi asigure tratamentul? Puţini, desigur. Iar neasigurarea medicamentelor şi procedurilor are un singur rezultat. Şi acesta este cert - moartea copiilor bolnavi. De aceea, acuzaţia pe care am formulat-o, de crime în masă, nu este nici cu un micron deplasată. Aceasta este România reală. Ca un coşmar.
Cornel Itu,
Deputat PSD”
    Nu știu cine este dl. Cornel Itu, nu mă interesează politica sau partidele politice, eu mă leg de cifre si de o descriere a unei situații extreme pe care unii dintre noi o miroseam de vreo 10 ani încoace.
Da, România este o țară condusă ”exclusiv contabilicește”, sentimentul ăsta îl are oricine. Nu tu grijă pentru om, nu tu respect, nu tu comunicare, presa ”latră, dar convoiul trece” ș.a.m.d. Probabil că cineva, o echipă de oameni foarte eficienți, se trezește dimineața cu creionul printre degete, se uită unul la altul: ”Ce mai tăiem azi? Da hai mai repede, că trece ziua și crește iarba pe terenul de golf!”
Zic și io așa, ce tot ”cetățeanul turmentat”. Ca omul a cărui mamă a murit de cancer și are multe de povestit și care dupa 6 ani de când s-a întâmplat nu se poate uita la pozele din spital, la ce catastrofă de spital .....
Mulți sunt sătuli de negativismul meu, majoritatea s-au retras cu ani în urmă, considerând că ”prea le văd pe toate în negru”. Din păcate, am avut dreptate. Din păcate.


La Pătârlagele, Primăria dă Guvernul în judecată pentru desființarea spitalului în timp ce la Pârscov, 12 bolnavi ai nimănui așteaptă să fie mutați în altă parte

Nu vor sub nici o formă să accepte că spitalul în care mergeau să se trateze va fi transformat într-un azil de bătrâni. Oamenii din Pătârlagele dar și localnicii din 8 comune din zonă sunt revoltați de decizia Ministerului Sănătății de a transforma unitatea medicală în care ajungeau bolnavii cronic într-un cămin de bătrâni.
În speranța că vor putea schimba ceva, aleșii locali din Pătârlagele au decis să nu accepte proiectul privind închiderea spitalului și să dea Guvernul în judecată. În aceste zile, primarul orașului împreună cu un avocat deja angajat strâng acte la dosar cu care să meargă împreună în justiție pentru a convinge că nu este oportună închiderea spitalului și transformarea lui în azil de bătrâni.  
” E o hotărâre a Consiliului Local, de a acționa Guvernul în judecată, am discutat cu un avocat, strângem probe, după care analizăm dacă se merită sau nu să recurgem la un proces. Spitalul nu avea datorii, oameni mergeau aici și cereau sfaturi medicilor, chiar dacă erau pensionari. Înainte de a-l închide,t oate cele 30 de paturi erau ocupate, i-am dat afară pe oameni, i-am trimis acasă, pentru că nu aveam ce să facem. Sunt într-o situație critică iar de aici nimeni nu vrea desființarea spitalului care deservea 8 localități, circa 40 de mii de oameni”, ne-a declarat primarul din Pătârlagele, Ion Gherghiceanu.  
După închiderea spitalului din Pătârlagele, 38 de oameni, cadre medicale și personal auxiliar, au rămas fără loc de muncă, doar unii dintre ei așteptând în aceste zile să afle unde au fost redistribuiți.
”În ianuarie, am investit niște bani în acest spital, am făcut acoperișul la blocul alimentar, sperând că va rămâne al nostru”, a adăugat primarul Ion Gherghiceanu.
La Pârscov, aceeași situație disperată, după închiderea spitalului. 12 bolnavi fără familii sunt încă în unitatea spitalicească în care nu s-a mai făcut aprovizionarea de la finele lunii. Oamenii sunt disperați și așteaptă cu bagajele făcute să fie mutați într-un alt loc, între timp, bolnavii primind hrană de la localnici ori de la asistentele care se încăpățânează să rămână și să-i îngrijească pe cei aflați în stadiu terminal. În maxim două zile, nici centrala termică nu va mai funcționa, așa că pacienții vor trebui să fie mutați în altă parte cât mai curând posibil.
Între timp, astăzi, Direcția de Sănătate Publică a făcut redistribuirea pe posturi a cadrelor medicale care au optat după închiderea spitalelor în care au lucrat pentru alte unități medicale.
Este vorba despre circa 140 de oameni, personal auxiliar și personal medical, cei mai mulți medici și asistenți optând pentru Spitalul Județean, Spitalul de Neuropsihiatrie de la Săpoca și pentru unitatea de la Nehoiu. Aceasta în timp ce personalul TESA va intra în șomaj,
Problema este că managerii spitalelor mari din județul Buzău nu vor să-i angajeze pe cei care au rămas pe dinafară odată cu închiderea spitalelor în care au lucrat. Banii puțini de care dispun unitățile spitalicești nu le-ar permite managerilor plata salariilor tuturor angajaților. Doar o suplimentare a fondurilor de la bugetul de stat ar rezolva situația însă până acum nu e nimic cert în această privință.
Am nevoie de personal, pentru că de când s-a dat ordonanța Boc, s-au produs goluri. Chiar aș avea nevoie de personal, dar proasta  finanțare nu-mi permit să angajez. Noi oricum depășim acest procent, orice persoană pe care o angajez risc să nu o pot plăti. Dacă îi angajez și nu-i plătesc pe mine mă trag la răspundere”, susține managerul Spitalului Județean, medicul Doru Nicolescu.
Nici la Spitalul de Neuropsihiatrie de la Săpoca, situația nu stă altfel. Managerul unității, Dumitru Popescu, susține că ar avea nevoie de câțiva medici și asistenți, dar și de infirmieri, însă numărul angajărilor va fi destul de limitat, tocmai din cauză că nu ar avea cu ce să-i plătească. ”Avem câteva posturi vacante, avem și nevoie de oameni pentru că din 2010 sunt multe tăiate, însă locuri vor fi destul de puține. Când DSP ne-a transmis să acceptăm personal distribuit din spitalele care vor fi tranformate în aziluri, le-am făcut scris și i-am întrebat dacă se respectă ordinul ministrului privind încadrarea în 70 la sută cu cheltuielile de personal. Dacă aș angaja, aș depăși acest procent, și atunci vor fi foarte puțini angajați.”, susține șeful Spitalului de Neuropsihiatrie de la Săpoca, Dumitru Popescu. Rămâne de văzut cum se va finaliza toată această reformă, după cum îi spun guveranții, haosului produs în sistemul medical românesc, odată cu decizia de a desființa a 67 de spitale din toată țara.
Cristina DINULESCU”
Ziarul de Bacău, 04.04.2011

Autorităţile din Comăneşti refuză închiderea spitalului local

Activitatea la Spitalul “Ioan Lascăr” din Comăneşti s-a desfăşurat, vineri, în condiţii normale, deşi Ministerul Sănătăţii şi Familiei inclusese această unitate medicală în lista celor care, începând din 1 aprilie, nu mai primesc finanţare de la casele de asigurări de sănătate, urmând a fi transformat în azil de bătrâni.
Toate paturile sunt ocupate, s-au făcut şi internări de urgenţă, autorităţile dându-ne asigurări că vor susţine financiar spitalul”, a declarat, pentru Agerpres, medicul radiolog Mioara Cârlan, directorul spitalului din Comăneşti. Potrivit acesteia, unitatea medicală pe care o conduce “întruneşte toate condiţiile legale pentru a-şi continua funcţionarea, acoperind şi toate condiţiile cerute de minister”.
Nu avem datorii, există două linii de gardă, iar interesul populaţie de pe Valea Trotuşului, o zonă în care activitatea minieră a creat probleme de sănătate multor locuitori, este deosebit de mare, solicitările pacienţilor ridicându-se la normele impuse’, spune Mioara Cârlan. Ea a mai spus că ,,autorităţile locale au făcut eforturi deosebite pentru dotarea şi modernizarea spitalului’, între acţiunile întreprinse enumerate de aceasta aflându-se ,,promovarea a două proiecte europene, care au devenit eligibile şi la care lucrările de execuţie au început, vizând-se eficientizarea producerii energiei termice şi implementarea de baterii solare pentru obţinerea de curent electric din resurse regenerabile, investiţii ce depăşesc suma de aproape trei milioane de euro, alocarea de la bugetul local, numai de la preluarea spitalului de către Primărie în iulie 2010, a 800.000 de lei, precum şi atragerea de sponsorizări din partea firmelor din oraş, sumă ce se ridică, în ultimele şase luni, la peste 200.000 de lei’.
Printre donatorii spitalului se află firma austriacă ‘Holtz Industrie’, care are o sucursală în oraş, dar şi primarul oraşului Viena, Michael Haupl care, după vizita efectuată în luna noiembrie 2010 în Comăneşti, a promis sponsorizări de peste 500.000 de euro pentru dotarea unităţii medicale din localitate cu aparatură modernă de investigare şi tratament şi perfecţionarea profesională a medicilor spitalului.
‘Spitalul nu va fi închis, sistăm orice investiţie şi plăţi şi dăm banii la spital, autorităţile din domeniul sănătăţii ne pot cere orice, dar asta nu înseamnă că acceptăm să transferăm pacienţii ori pleacă medicii şi asistenţii’, a declarat, vineri, pentru Agerpres, primarul din Comăneşti, Viorel Miron. El s-a arătat revoltat pentru că ‘fără a avea informaţii cu privire la ceea ce plănuiesc guvernanţii, dar în conformitate cu actul de preluare, în iulie 2010, de către Consiliul local a spitalului, s-a trecut la angajarea de medici şi asistenţi, dar, mai ales, la alocarea din resurse proprii ori atrase sume importante vizând modernizarea şi eficientizarea spitalului, banii publici fiind cheltuiţi, astfel, inutil’. Din aceste motive, spune primarul Miron, ‘luni vom depune, în numele Consiliului Local, plângere penală împotriva Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru abuz contra intereselor publice’.
‘În cazul în care nu se va permite funcţionarea spitalului, voi declanşa, aşa cum am promis greva foamei. Am făcut tot posibilul pentru ca locuitorii din oraş să nu iasă în stradă pentru a susţine o doleanţă firească pentru o comunitate care a dorit ca autorităţile locale să aloce sume din buget pentru continuarea activităţii spitalului, dar se pare că orice argument normal nu contează atunci când cineva doreşte să distrugă. Aşa că sunt solidar cu oamenii care m-au ales, nu vreau să-i implic direct, dar nu mai răspund de ceea ce se va întâmpla’, a mai precizat primarul Miron. Spitalul din Comăneşti, care are angajaţi, la un număr de 130 de paturi, 26 de medici în opt specialităţi, precum şi circa 80 de asistenţi medicali şi infirmiere, ar urma să fie transformat în azil de bătrâni.
Este o decizie incredibilă, ţinând cont şi de faptul că în aceeaşi curte unde este amplasat spitalul ‘Ioan Lascăr’ mai funcţionează, în prezent, în clădiri foarte bune şi cu personalul aferent, încă două azile sociale, unul într-o clădire datând din 1976, iar cealaltă finalizată în 1997. De asemenea, în Comăneşti există şi o unitate medicală destinată bolnavilor suferind de afecţiuni neuropsihice’, a declarat, pentru Agerpres. medicul chirurg Andrei Kanabe.
‘Oare este mai bine, se doreşte chiar de forţe obscure, ca oraşul Comăneşti, pentru care există proiecte valoroase în domeniul turistic venite din partea unor oameni de afaceri austrieci şi italieni, să devină doar o localitate de asistaţi sociali în loc de a permite crearea de condiţii pentru o dezvoltarea explozivă chiar a turismului?’, se întreabă medicul Kanabe. Termenul dat de către Direcţia pentru Sănătate Publică Bacău angajaţilor spitalului din Comăneşti pentru a-şi alege un alt loc de muncă a expirat pe 31 martie, însă aceştia ‘se mai pot adresa adresa DPS pentru a-şi exprime opţiunea”, spune medicul Mihaela Popescu, directorul general al instituţiei.
‘În cazul în care pentru un post ar fi doi sau mai mulţi candidaţi, aceştia ar fi departajaţi după fişa de evaluare, numai că până acum managerul nu şi-a evaluat angajaţii Spitalului Comăneşti, aşa cum a indicat ministerul’, a mai spus medicul Popescu. Potrivit directoarei DSP Bacău, ”sunt pregătite ambulanţele necesare pentru a-i muta pe pacienţii din Comăneşti la Spitalul municipal de Urgenţă din Moineşti, care are capacitatea de a-i prelua, dar lista cu pacienţii pe care ar fi trebuit să o pună la dispoziţia DSP managerul din Comăneşti încă nu a ajuns’.
‘Sunt de admirat demersurile pentru păstrarea spitalului din Comăneşti însă este cert, de astăzi spitalul din Comăneşti este desfiinţat, iar angajaţii trebuie să ia decizii în cunoştinţă de cauză. În privinţa salariaţilor, am colaborat bine cu DSP, astfel încât, fiecare să aibă un nou loc de muncă’, a precizat, la rândul său, Aurel Creţu, liderul filialei băcăuane a Sanitas. AGERPRES”

 Evacuare la Caritas: pacienţii au fost scoşi din spital pe tărgi, ajutaţi de asistente şi de medici
Spitalul Caritas din Capitală este pe lista unităţilor medicale care vor fi transformate în azil de bătrâni.
Zeci de pacienţi au fost evacuaţi vineri (01.04.2011)
O parte dintre ei au fost externaţi, iar alţii au fost transportaţi la alte spitale.
"Nu trebuia să facă aşa ceva!", a declarat cu lacrimi în ochi unul dintre pacienţii ajutaţi de o asistentă să coboare treptele spitalului. 
Doi dintre copiii din secţia Neonatologie au avut nevoie de condiţii speciale de transport. Ei au fost scoşi din spital în incubatoare.  
Personalul medical va fi distribuit la alte unităţi.
 Singurul spital din Ţăndărei, desfiinţat
Ultimii pacienţi ai spitalului orăşenesc din Ţăndărei au părăsit, în weekend, unitatea sanitară. Personalul - 6 medici rezidenţi, un biolog şi 50 de asistenţi medicali - va fi redistribuit la alte spitale din judeţul Ialomiţa.
Autorităţile locale susţin că decizia este aberantă. Spitalul era singura unitate spitalicească din zona Ţăndăreiului, un oraş cu 14.000 de locuitori. Acesta va ajunge adăpost pentru bătrâni deşi în oraş funcţionează deja un complex de servicii sociale de îngrijire a vârstnicilor la cerere şi doar jumătate din locuri sunt ocupate.

http://www.1stiri.ro/vezi_link_stire.php?id=27869&idc=3:

 Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, despre comasarea spitalelor. Măsuri speciale de urgenţă instituite după desfiinţare (după desființare?!?!? Oamenii aceștia conduc ministere?!?!? Pe banii noștri????!!!! Ca să gândească ”după”?!?!?)

 În 6 din cele 67 de localităţi unde s-au închis spitale şi unde pe o rază de 15 km nu se află niciun serviciu de urgenţă, în următoarele 3 luni vor fi dislocate unităţi de ambulanţă, astfel încât pacienţii să poată fi transportaţi rapid la o unitate sanitară.   
Procesul de reorganizare a spitalelor a început la 1 februarie şi s-a desfăşurat în mai multe etape, deci nu se poate spune că unităţile nu au cunoscut detaliile acestor proceduri, potrivit ministrului Sănătăţii, Cseke Attila.  
Din pacienţii trimişi la alte spitale, 90% sunt pacienţi care au fost lăsaţi să plece acasă (adică .... 90% stăteau degeaba prin spitale și acum au fost trimiși acasă pe jos, cu sacoșa în mână?!?!?). Doar 10% au avut nevoie de îngrijiri medicale în alte unităţi. Asta dovedeşte că în unităţile desfiinţate se desfăşurau mai mult activităţi care ţin de asistenţa socială. 
Analiza unităţilor care trebuiau închise a durat două luni. 
Unităţile închise nu dispuneau nici de medici care să poată asigura garda permanentă, a explicat la TVR ministrul Sănătăţii. 
Pe de altă parte, Ministerul Muncii transformă spitalele în centre pentru îngrijirea persoanelor vârstnice. Suma asigurată de  minister este de 200 milioane lei, iar programul se desfăşoară pe o perioadă de 33 de luni. Au fost deja încheiate contracte cu 7 unităţi în acest sens, a reconfirmat la Ora de ştiri secretarul de stat în Ministerul Muncii Nicolae Ivăşchescu. 
67 de spitale s-au închis săptămâna aceasta, iar pentru multe dintre ele nu există planuri clare de reprofilare.
O alternativă salvatoare pentru spitalele aflate pe lista neagră a Ministerului Sănătăţii ar putea să vină din partea primăriilor. Puţine au însă bani să suporte costurile de funcţionare.
Decizia de închidere a fost luată prin hotărâre de guvern, iar motivul invocat de autorităţi a fost lipsa de performanţă.
În urma acestei reorganizări, sute de medici şi de asistente trebuie să-şi găsească de lucru în alte unităţi. Mii de pacienţi au fost fie externaţi de urgenţă, fie mutaţi în alte spitale.
Imediat ce s-a dat vestea evacuării, au început şi protestele. Oamenii au ieşit în stradă în localităţile în care spitalul desfiinţat era şi singurul la care aveau acces.
Da, sigur, și Gadaffi a declarat că populația îl adoră și că de fapt oamenii au ieșit pe străzi dintr-un sentiment de adulație!!
 Ce urmează? Selecția naturală. Depresii, sinucideri, greva foamei, proteste, avorturi pe câmp sau pe unde se nimerește ..... totul e o nebuloasă și treptele progresului duc către adâncuri neștiute încă. Dar, deocamdată, România este o zonă în carantină ............. pe termen nedeterminat .... 

Samstag, 19. März 2011

Japonia - războiul naturii cu omenirea

Lecții de demnitate, onoare și civilizație mentală
Textul curge haotic începând din 14.03.2011

Doamneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, n-am mai plâns de mult atât de mult, atât de tare, uitându-mă la televizor. Mă refer la evenimentele din Japonia, cutremurul din 11 martie, de 9°. Cuvântul ”dramă” devine gol și neînsemnat față de ceea ce se întâmplă: oameni și animale. Bine că unii sunt îngrijorați de căderea bursei sau de falimentarea propriului business, ca rezultat direct al catastrofei din arhipeleagul nipon. Arătau azi o filmare a doi căței. Unul rănit, alb, care stătea întins în noroi și un altul, cu o zgardă și un medalion din metal la gât, mizer, crăcăcant, alb cu maro. Cel cu zgardă stătea și îl păzea pe cel întins. La un moment dat, când cel alb a ridicat capul, cel cu zgardă și-a ridicat laba stângă și a pus-o ușor pe capul celuilalt, ca o mângâiere. Auzise voci de oameni și s-a îndreptat către aceștia, temător, cât să fie văzut, după care i-a chemat spre cățelul suferind ..... și am izbucnit în plâns!
 Mă întreb de ce nu se renunță total la aceste centrale nucleare. Dacă nici acum nu se renunță, înseamnă că omenirea chiar își caută sfârșitul nimicitor cu bună știință, pentru că rasa umană nu are cum să stăpânească forța naturii dezlănțuite, iar o natură dezlănțuită distruge fără discernământ orice este creat de om.
Cetățeni francezi și britanici au primit de la guvernele țărilor lor posibilitatea gratuită de a părăsi Japonia.
A început specula cu iod. E tragic și inuman, desigur, că unii câștigă bani din catastrofa asta. Înțeleg că și în România e un fel de isterie incipientă, farmaciile  își termină stocurile.
Japonia încă nu a cerut ajutor altor state. Ei spun, că încă nu au evaluat situația și, ca urmare, nu au ce să ceară. Au acceptat doar ajutorul financiar din partea organizațiilor de Cruce Roșie.
   În Japonia a nins ieri, azi ......
   Împăratul Japoniei, 77 de ani, a ieșit pe post și a transmis un mesaj de durere și încurajare și speranță populației. Un mesaj scurt, maxim 5 fraze.
   În a patra zi de la catastrofa din 11 martie, o autostradă care fusese despărțită în două în urma deplasării solului, era nivelată și din nou în stare de funcționare ..... față de realitatea românească, acest lucru este absolut șocant. În România, nu se reușește așa ceva de 20 de ani.
   Nu am auzit nici cel mai mic comentariu legat de furturi, prăduiri, tâlhării în haosul de neimaginat din Japonia. Sunt oare japonezii populația care ar putea pune România pe picioarele sale, conform potențialului de care dispune această țară, ca și resurse naturale?!?!
   Și lacrimile curg în continuare ....
Vineri, 18 martie, la exact o săptămână de la dezlănțuirea apocalipsei în Japonia, japonezii încep să curețe cenușa, să facă recensământul morților, să caute dispăruții ...... scene cutremurătoare se derulează în continuare pe canalele de televiziune.
Apariția în public a împăratului are semnificații adânci pentru fiecare japonez în parte.
Japonezii dau o imeeeeeensă lecție de valori umane.
În România, în data de 18 martie, oamenii s-au bătut, s-au călcat în picioare pentru a putea cumpăra ....... zahăr mai ieftin!!! Deși oferta comerciantului era condiționată de o cantitate fixă: 6 kg de zahăr!! Am văzut o filmare cum adunau cu mâinile, de pe podeaua magazinului, zahărul împrăștiat din niște baxuri sparte. Îl adunau în pungi, sacoșe și plecau cu el acasă, marfă gratuită!! Cum e posibil așa ceva?! Cum e posibil să te bați pe zahăr??? Înțeleg să intru în panică dacă nu mai am aer sau apă, dar zahăr?!?! 
Mă uitam pe presa internațională care comentează evenimentele din Japonia: nici vorbă de disperare, nici vorbă de furturi, jafuri, hoți, călcat în picioare pentru a dobândi ceva. Toți stau frumos la coadă ca să poată da un telefon, ca să cumpere 5 sau 10 litri de benzină, ca să primească o sticlă cu apă potabilă .... Este absolut incredibilă diferența.
 Japonezii au trecut în doar câteva minute de la liniște, luxul căldurii și hranei, al energiei electrice, la frig, întuneric, lipsă de alimente și apă și așa trăiesc de o săptămână, fără să le fie clar ce va urma. Să reclădești sau să ajungi să trăiești la același nivel pe care îl aveai înainte de dezastru..... este practic imposibil și pentru mulți timpul este prea scurt. 
19.03.2011
Un nou cutremur mare în Japonia, 6 grade pe scara Richter! Radioactivitatea a fost constatată în aer pe coasta californiană, SUA. S-a afirmat la un moment dat că după cutremurul principal din 11 martie, au mai existat în jur de alte 700 de replici ale scoarței terestre.
Începi să te întrebi ..... Pământul, încotro ....? Dacă ..... Opiniile legate și de apropierea lunii față de pământ sunt atât de diverse și, inevitabil, contradictorii .....
22.03.2011 - alte trei cutremure de peste 6 grade/Richter. Sute de replici au urmat cutremurului principal din 11 martie. Va deveni Japonia o altă Atlantidă?