Follow by Email

Donnerstag, 24. Juni 2010

Jurnalistul Ion Cristoiu pășește spre blogosfera românească .... soon


Ca să fie clar de la început, a se reține că sunt 100% apolitică. Ca urmare nu mă voi aventura în a comenta declarațiile auzite și voi încerca să mă țin departe de aspecte despre care habar nu am. Singurul lucru în care probabil cred în viață este forța naturii și supremația ei asupra a orice altceva există: rasă umană cu tot ce face sau desface, construiește sau strică aceasta, faună, floră, în cer, pe pământ și sub pământuri și ape. Nu citesc presa (”Exista presă în România? Păi există, dacă te uiți la probabil miile de publicații de pe la chioșcuri. Volum există, calitatea e discutabilă, dar lasă măi, că merge și-așa!”), la televizor mă mai rătăcesc uneori, dar din ce în ce mai rar. Pur și simplu nu cred în ”binefacerile mass-mediei”. Viața are cu totul alte sensuri (dacă are).
Totuși, am fost marți seară, 22 iunie 2010, de la 7 la 9, în subsolul Clubului Underworld de pe str. Colțea nr. 48. Am aflat despre chestia asta de pe site-ul facultății și m-am gândit că dacă tot sunt student la jurnalistică, hai să încerc marea cu degetul, orice informație ar trebui sa fie un fel de câștig de genul ”update”.
De pe Facebook, din notițele lui Bogdan Antohe – cu care am intrat în contact după Prima Evadare din 10 mai a.c., veriga de legătură fiind concursul de mountain biking și participarea noastră printre alți 1.248 de oameni – am aflat de http://horeabadau.wordpress.com/2010/06/20/dezbatere-ion-cristoiu-bloggeri/, unde am putut citi mai multe detalii:
INVITATIE
au placerea de a va invita la dezbaterea2:
“Despre blogging si presa ”
Vor participa: Ion Cristoiu, bloggeri si studenti la Jurnalism
(in cadrul dezbaterii, Ion Cristoiu va lansa noul sau blog 3)
Organizator si moderator: Horea Mihai Badau
Sponsor: Primosal6

Dezbaterea2 va avea loc in Club Underworld, str. Coltei nr. 48, marti, 22 iunie, ora 19.00
(a treia strada la dreapta pe Hristo Botev dinspre Piata C.A. Rosetti)
Accesul este liber
La dezbatere sunt invitati sa participe toti bloggerii interesati
I-am invita si pe Piticu si Costin, dar sunt in Africa:)
Va asteptam
(va rugam sa confirmati prezenta printr-un comment4)
Cu respect

Horea Mihai Badau
Presedinte
Asociatia Consumatorilor de Media
0722.376.925
Update 1: La intalnire, Ion Cristoiu isi va lansa noul sau blog3
Update 2: Pentru cei care nu stiu unde este clubul Underworld, loc de intalnire, Piata C. A. Rosetti, statia autobuzului 311, ora 195si plecam impreuna spre club

Notele cu roșu îmi aparțin și le discut imediat:
1Nu știu care e combinația cu acest club, dar denumirea mi se pare chiar ”sugestivă”, în sensul că te face să îți ridici problema vreunei eventuale conexiuni între ”eveniment” și ”underworld”.
2Numai a dezbatere nu a semănat ce s-a întâmplat acolo. Eu personal nu mi-am putut da seama de ce ar organiza cineva așa ceva – mă refer și la organizator în sine, dar și la subiectul ”evenimentului”, în cazul de față, dl. Cristoiu. De ce ar fi anunțarea lansării unui blog o dezbatere, și nu o informație? De ce ar fi un eveniment? Pentru că dl. Cristoiu este o persoană publică? De ce ar fi o știre? Se mai miră în ziua de astăzi cineva asupra faptului că te decizi să intri în blogosferă? Este ceva incitant în chestia asta? Chiar și eu împlinesc aproape 3 ani de când am intrat în acest segment de virtual, a devenit de mult timp o banalitate. Ce-mi scapă aici? Din ce știu eu, o dezbatere este o analiză aprofundată a unui subiect de interes general. Faptul că dl. Ion Cristoiu se alătură ”clasei sociale” a bloggerilor este un subiect de interes general?
3Aici este o eroare de formulare. Regretabilă, având în vedere personalitățile organizatoare/prezente, deci implicate direct în formulare, oameni de presă în fond. Când citesc ”își va lansa noul blog” mă gândesc că acesta este deja pregătit și vom fi martorii oculari ai unui ”click de pornire”, privind frumos o retroproiecție și putând într-adevăr să vedem ”pruncul” în acțiune, ca design, structură, prezentare, declarația autorului, header și ce-o mai vrea să își pună acolo. Este problema cu care se confruntă de fapt toată această țară, nu face diferența – printre multe altele – între vrem/nu vrem, putem/nu putem, facem/nu facem, muncim/nu muncim, dar planificăm și facem promovări până ni se apleacă! Ceva de genul ”cincinalul în patru ani”. , ah, ce mai contează acolo o săptămână? De ce v-am chemat de fapt? Poate să-mi fac curaj, nu știu.>
4comentariu … dar comment are legătură cu ”underworld”, mai puțin cu limba română. Eu personal nu am nimic împotrivă, pentru că îmi plac pistruii limbii române și chiar folosesc cu mare dra(K)g germanisme și anglicisme. Dar așa, de amorul artei lingvistice și a cârcotelii, fiind vorba de un asistent universitar la Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (de fapt sunt ale comunicării), nu puteam să nu remarc eroarea strecurată involuntar. Profesorul nostru de comunicare ne interzice orice cuvânt împrumutat și știu că am avut de scris o temă în care venea la rând și termenl de trekking – l-am scris așa cum este și m-am adresat, în lucrare, direct profesorului: ”știu că nu agreați termenii care nu au legătură cu limba română, dar pur și simplu nu găsesc un corespondent pentru trekking.”
5Adică cum vă întâlniți la ora 19 la Rosetti?! Adică întârziați planificat la ”dezbatere”?? Că doar discuțiile încep la ora ”19:00”, nu?
6aș comenta, dar mai bine nu! Așa cum aș comenta faptul că lipsesc diacriticele, dar știu că aici voi fi hulită de restul populației. Așa cum aproape a fost hulită o tânără, prea tânără profesoară de ”tehnici de colectare a informațiilor” care ne-a impus să scriem temele cu diacritice, altfel nici nu le citește. Și ne-a dat de exemplu lucrări ale studenților, scrise de mână la examene, fără diacritice!!!

Printre chestiile observate și auzite, care mi-au rămas (nu mi-am luat notițe pentru că nu intenționasem):
- nu s-a lansat blogul, ci s-a anunțat că dl. Cristoiu va debuta în blogosferă.
- intervin cu o paranteză aici: nefiind un consumator de presă, nu știu foarte multe despre dl. Ion Cristoiu. Doar că are 62 de ani, este jurnalist/gazetar, a fost redactor șef la Evenimentul Zilei în anii 90 (când eu lipseam cu anii din țară, deci e normal să nu știu nimic despre primii patru ani de …. post-ceaușism), a fost ironizat din cauza vestei pe care o poartă permanent precum o a doua epidermă, a fost la un moment dat, cică neoficial, consilier al președintelui Emil Constantinescu (pe care eu l-am cunoscut la începutul anului 1990, când ajunsese la el petiția mea la Frontul Salvării Naționale, prin care ceream reabilitarea mea în cadrul personalului TESA al Rectoratului Universității, poveste veche, eram un copil pe-atunci, dar nedreptatea și brutalitatea mă răzvrăteau).
- dl. Cristoiu nu răspunde la telefonul mobil dacă nu apare un nume, deci dacă nu e un număr salvat în memorie;
- a mai zis o chestie de genul ”când toată lumea îl lăuda pe Băsescu, doar eu îl înjuram și dacă va mai fi vreodată lăudat, eu tot îl voi înjura” – mi s-a părut un atac la colegi de breaslă, OK, pot să înțeleg. Ce nu pot să înțeleg este însă faptul că a ținut să menționeze acest lucru. Din ce știu eu, opiniile noastre se modifică pe timp ce cunoaștem persoanele pe care la început le adorăm sau le înjurăm, în funcție de situație. Când nu prea știi bine cine și ce și cum, îți faci o părere superficială, apoi, după ce îl cunoști mai bine, începi să discerni și să iei decizia potrivită raportată la un cognitiv care are deja o bază reală, nu?
- a criticat blogurile politice, care sunt ”instrumente de manipulare” (vai, și presa ce o fi?? Fapt nedovedit dezbătut la infinit probabil, dar știm cu toții acest lucru, ce naiba!);
- desigur că a pomenit și de marii ”moguli” ai presei din România, dar nu intru în detalii, pentru că deocamdată sunt pe lângă subiect, e mai bine să o facă cei care sunt ”pe felie” (chiar criticam în altă scriere aici pe blog că prea ne-am obișnuit toți să ne dăm cu părerea despre orice, în virtutea faptului că ”hârtia virtuală suportă orice și oricât”);
- scrisul la tastatură te face să pierzi din valoarea scriiturii …. ? Eu fiind o pasionată a scrisului de mână, am renunțat la acesta din cauza faptului că este mult prea lent. Desigur că remarc mereu diferențe de exprimare, pentru că pe parcursul secundelor care trec în timp ce scrii caligrafic, de mână, ideile și gândurile nu stagnează și ajungi de multe ori la cu totul alte exprimări decât avuseseși inițial în minte. Dar mi-ar fi foarte greu să dau un astfel de verdict;
- structura blogului d-lui Cristoiu va fi aceea a unui ”jurnal intim”, deci nu ne rămâne decât să așteptăm și să constatăm acest lucru.
Pe scenă a fost prezent organizatorul, fost discipol al d-lui Cristoiu, dl. Horea Mihai Badau, precum și Tiberiu Lovin, despre care am aflat că are 4.000 de cititori pe zi, câștigă cam 2.000 de euro din blogul său (aici a fost o mică contrazicere de genul ”ăla nu e blog, e site”, ”da, cam așa e”) și care, din păcate, a înnodat la propriu țigară după țigară, umplând spațiul cu o perdea de fum otrăvitoare. Dl. Cristoiu cred că a consumat, printr-un filtru lung, negru, două țigări în cele aproape două ore. Recunosc că am o sensibilitate la fum și după o oră nu doar că lăcrimam, ci chiar plângeam de usturime a ochilor, ca urmare fumatul neîntrerupt de pe scenă l-am perceput ca pe o crasă lipsă de respect la adresa publicului. Nu are importanță că eram foarte puțini în sală, contextul nu cred că implica fumatul. Ce, la dezbaterile televizate ați văzut cum fumează invitații cumva? Deci contextul și statutul celor prezenți pe scena nu prea permitea această atitudine.

Nu au fost mai mulți de 12-15 oameni, inclusiv cei doi fotografi (unu a stat aproape o oră chiar pe scenă și a fotografiat aproape permanent), un al doilea a apărut la un moment dat în spate și nu a zăbovit prea mult). Am recunoscut o colegă din grupa 3, cu care m-am salutat de politețe, era însoțită. Suntem din aceeași generație, dar nu există o empatie între noi care să creeze ocazia a ceva mai mult decât un salut de politețe. Oricum, având în vedere că nici nu mai sunt în grupa 3, chiar nu avea rost să inoportunez cu mai multă jovialitate.

Eu am ajuns, cu bicicleta, pe la 7 fără zece. Sunasem în prealabil și întrebasem ce posibilități de parcare în siguranță am, mi s-a explicat că afară, legată de gard, am zis că în această situație renunț, atunci mi s-a spus să vin, că vedem la fața locului. Cum nu aveam lanțul la mine, am trecut pe la băieții de la Surmont să le duc promisele sticle de cola și acolo mi-a venit ideea să cer cu împrumut ceva cu care să îmi pot asigura bicicleta, promițând că voi înapoia obiectul a doua zi. Când am ajuns pe str. Colțea 48 și mi-am dat seama că nu am pe unde să pun bicicleta la loc sigur, mă gândeam să plec. Afară mai erau legate două biciclete. Vorbisem cu Bogdan și știam că vine și el cu bicicleta, dar nu m-am gândit la el atunci, plus că nu ne cunoșteam încă personal. Am intrat totuși în curte să îl caut pe cel cu care vorbisem la telefon, să văd ce variantă îmi poate oferi, peste masa unde era dl. Cristoiu aș fi putut ajunge în spatele curții. La a doua masă erau doi băieți și o fată și așa am dat mâna cu Bogdan Antohe și ceilalți doi, veniseră toți trei împreună. Am intrat în club, am întrebat, cu câr și mâr mi s-a permis totuși să duc bicicleta în spate, așa că am rămas.

Dacă mai găsesc timp săptămâna viitoare, revin cu alte completări (de completat legat de final, când am fost 3-4 oameni care am lăsat pe o listă link-urile cu blogurile noastre, legat de dezbatere și cele 3 întrebări puse, décor si vestimentatie). Acum e târziu, mâine la 6 mă trezesc, merg la muncă și plec la ora 2 spre 2 Mai, căci sâmbătă voi participa la mini-triathlonul de aclo. Bogdan și prietena lui, pe care o voi cunoaște mâine, vor veni ca observatori și mă bucur să împărțim experiența asta împreună, chiar și doar parțial. Și mai am de scris despre mirificul Maraton Medieval de la Mediaș, consumat sâmbăta trecută, în condiții relativ extreme (pe celălalt blog însă).
 
(emblema de pe spatele tricoului fotografului)




Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen